Articol de Viorel Tudorache - Publicat sambata, 18 iulie 2009 00:00
Un junior de 11 ani de la Sportul Studenţesc se luptă cu o boală gravă, cu speranţa că, "atunci cînd o să mă fac mare vreau să joc la Manchester United"
Nicolae Simion este un puşti pe care tatăl său l-a îndrumat spre fotbal încă de la 7 ani. "L-am dus la Sportul Studenţesc, pentru că la Steaua şi Dinamo selecţia se face pe pile. Cornel Jurcă i-a remarcat dîrzenia şi chiar dacă nu era printre cei mai înalţi copii l-a făcut fundaş central la grupa ’98", zice părintele. "Îmi place mult de tot să fac alunecări", explică Nicuşor procedeul său preferat în lupta cu atacanţii.
Are dermatomiozită
De un an şi şapte luni, destinul i-a retezat lui Nicuşor, legătura cu marea sa pasiune. Nu mai poate juca fotbal. Din decembrie 2007, trăieşte o dramă cumplită. "Pe 23 decembrie 2007 a jucat la Cupa «Moş Crăciun», iar după cîteva zile i s-au înroşit pleoapele şi a început să i se umfle faţa", rememorează trist tatăl copilului. Diagnosticul a căzut ca un trăsnet: băiatul suferă de dermatomiozită, o boală rară care i-au diminuat masa şi forţa musculară. Atît de mult încît nu mai poate sta în picioare.
E dinamovist
Acum, Nicuşor e internat la Spitalul clinic de urgenţă pentru copii "dr. Victor Gomoiu" din Bucureşti. Aşteaptă vizita jurnalistului stînd pe un scăunel din rezerva lui. E roşu la faţă, dar nu de emoţie, e un simptom al bolii. Găseşte resurse să întindă mîna şi să dea noroc. E slăbit, mişcările-i sînt lente. Al doilea semn al bolii.
Ochii i se luminează brusc cînd primeşte cadoul-surpriză făcut de GSP: o minge cu autografele fotbaliştilor de la echipa lui de suflet, Dinamo. "Oau, o voi pune la loc de cinste în vitrina mea cu diplome şi trofee de acasă".
"Muncesc să învăţ să merg"
Părinţii sînt optimişti: "Nicuşor e mult mai bine. Ajunsese de la 33 de kilograme la 22, iar acum are 26 de kilograme. Problema este că nu poate merge singur în picioare. Din cauza bolii, i-a scăzut dramatic masa musculară", explică tatăl. "Muncesc mult să învăţ să merg iarăşi. Abia aştept să mă fac bine şi să-mi reiau antrenamentele de fotbal. Visul meu este să joc la Manchester United. Şi voi reuşi!".
"Lobonţ m-a făcut să merg în cărucior"
Nicuşor se plimbă în scaun cu rotile prin curtea spitalului. "Nu voiam să ies afară în cărucior fiindcă îmi era ruşine. Nu mai am însă complexe după ce l-am văzut pe Lobonţ în cărucior după operaţie. Atunci mi-am dat seama că nu voi sta nici eu toată viaţa în scaun cu rotile", povesteşte juniorul. El ţine legătura cu colegii săi de la Sportul pe messenger: "Plîng de oftică atunci cînd pierde echipa mea".
Ajutor de la Ogăraru şi Petre Marin
Nicuşor provine dintr-o familie cu venituri modeste, iar tratamentul necesită cheltuieli foarte mari. Tatăl este taximetrist, iar mama dispecer la o firmă de taxi. "Ne descurcăm greu, dar facem totul să-i salvăm viaţa fiului nostru. Am făcut împrumut la bancă, ne gîndim să vindem şi casa. Ne-au ajutat mult banii oferiţi de părinţii copiilor de la Sportul şi de învăţătoarea lui, din fondul şcolii. Ogăraru şi Petre Marin ne-au dat 2.500 de lei. Aş fi preferat să fim ajutaţi de o Fundaţie, fiindcă oamenii au problemele lor".
"Mulţumesc lui Dumnezeu că mai sînt în România medici ca doamna Victoria Hurduc. Nu a dormit nopţi pînă a găsit schema de tratament pentru Nicuşor"
Nicolae Simion, tatăl lui Nicuşor
"Idolii mei sînt Lobonţ şi Claudiu Niculescu. Am fost dezamăgit cînd Dinamo a pierdut campionatul, dar nu prea tare fiindcă eu pun suflet doar cînd joc eu"
Nicolae Simion, junior Sportul
"La început nu-mi plăcea fotbalul, eram atras de jocurile pe calculator"
Nicolae Simion, junior Sportul
6.600 de euro au cheltuit părinţii lui Nicuşor de cînd fiul lor a început tratamentul
Pentru strîngerea fondurilor necesare continuării tratamentului şi pentru vindecarea lui Simion puteţi să donaţi în Cont / RO98BRDE410SV36459184100 deschis la BRD.
Ce e dermatomiozita
Dermatomiozita este o boală inflamatorie a muşchilor striaţi şi a pielii. Este o afecţiune rară, probabil de origine imunologică. Se întîlneşte de două ori mai frecvent la femei decît la bărbaţi, survine mai ales între 20 şi 50 de ani şi mai poate fi observată şi la copii. În unele cazuri, ea este asociată cu un cancer visceral. La copil, boala poate antrena o calcinoză (prezenţa depozitelor de calciu în ţesuturile moi) şi o întîrziere a creşterii din cauza atingerii musculare.
Un junior de 11 ani de la Sportul Studenţesc se luptă cu o boală gravă, cu speranţa că, "atunci cînd o să mă fac mare vreau să joc la Manchester United"
Nicolae Simion este un puşti pe care tatăl său l-a îndrumat spre fotbal încă de la 7 ani. "L-am dus la Sportul Studenţesc, pentru că la Steaua şi Dinamo selecţia se face pe pile. Cornel Jurcă i-a remarcat dîrzenia şi chiar dacă nu era printre cei mai înalţi copii l-a făcut fundaş central la grupa ’98", zice părintele. "Îmi place mult de tot să fac alunecări", explică Nicuşor procedeul său preferat în lupta cu atacanţii.
Are dermatomiozită
De un an şi şapte luni, destinul i-a retezat lui Nicuşor, legătura cu marea sa pasiune. Nu mai poate juca fotbal. Din decembrie 2007, trăieşte o dramă cumplită. "Pe 23 decembrie 2007 a jucat la Cupa «Moş Crăciun», iar după cîteva zile i s-au înroşit pleoapele şi a început să i se umfle faţa", rememorează trist tatăl copilului. Diagnosticul a căzut ca un trăsnet: băiatul suferă de dermatomiozită, o boală rară care i-au diminuat masa şi forţa musculară. Atît de mult încît nu mai poate sta în picioare.
E dinamovist
Acum, Nicuşor e internat la Spitalul clinic de urgenţă pentru copii "dr. Victor Gomoiu" din Bucureşti. Aşteaptă vizita jurnalistului stînd pe un scăunel din rezerva lui. E roşu la faţă, dar nu de emoţie, e un simptom al bolii. Găseşte resurse să întindă mîna şi să dea noroc. E slăbit, mişcările-i sînt lente. Al doilea semn al bolii.
Ochii i se luminează brusc cînd primeşte cadoul-surpriză făcut de GSP: o minge cu autografele fotbaliştilor de la echipa lui de suflet, Dinamo. "Oau, o voi pune la loc de cinste în vitrina mea cu diplome şi trofee de acasă".
"Muncesc să învăţ să merg"
Părinţii sînt optimişti: "Nicuşor e mult mai bine. Ajunsese de la 33 de kilograme la 22, iar acum are 26 de kilograme. Problema este că nu poate merge singur în picioare. Din cauza bolii, i-a scăzut dramatic masa musculară", explică tatăl. "Muncesc mult să învăţ să merg iarăşi. Abia aştept să mă fac bine şi să-mi reiau antrenamentele de fotbal. Visul meu este să joc la Manchester United. Şi voi reuşi!".
"Lobonţ m-a făcut să merg în cărucior"
Nicuşor se plimbă în scaun cu rotile prin curtea spitalului. "Nu voiam să ies afară în cărucior fiindcă îmi era ruşine. Nu mai am însă complexe după ce l-am văzut pe Lobonţ în cărucior după operaţie. Atunci mi-am dat seama că nu voi sta nici eu toată viaţa în scaun cu rotile", povesteşte juniorul. El ţine legătura cu colegii săi de la Sportul pe messenger: "Plîng de oftică atunci cînd pierde echipa mea".
Ajutor de la Ogăraru şi Petre Marin
Nicuşor provine dintr-o familie cu venituri modeste, iar tratamentul necesită cheltuieli foarte mari. Tatăl este taximetrist, iar mama dispecer la o firmă de taxi. "Ne descurcăm greu, dar facem totul să-i salvăm viaţa fiului nostru. Am făcut împrumut la bancă, ne gîndim să vindem şi casa. Ne-au ajutat mult banii oferiţi de părinţii copiilor de la Sportul şi de învăţătoarea lui, din fondul şcolii. Ogăraru şi Petre Marin ne-au dat 2.500 de lei. Aş fi preferat să fim ajutaţi de o Fundaţie, fiindcă oamenii au problemele lor".
"Mulţumesc lui Dumnezeu că mai sînt în România medici ca doamna Victoria Hurduc. Nu a dormit nopţi pînă a găsit schema de tratament pentru Nicuşor"
Nicolae Simion, tatăl lui Nicuşor
"Idolii mei sînt Lobonţ şi Claudiu Niculescu. Am fost dezamăgit cînd Dinamo a pierdut campionatul, dar nu prea tare fiindcă eu pun suflet doar cînd joc eu"
Nicolae Simion, junior Sportul
"La început nu-mi plăcea fotbalul, eram atras de jocurile pe calculator"
Nicolae Simion, junior Sportul
6.600 de euro au cheltuit părinţii lui Nicuşor de cînd fiul lor a început tratamentul
Pentru strîngerea fondurilor necesare continuării tratamentului şi pentru vindecarea lui Simion puteţi să donaţi în Cont / RO98BRDE410SV36459184100 deschis la BRD.
Ce e dermatomiozita
Dermatomiozita este o boală inflamatorie a muşchilor striaţi şi a pielii. Este o afecţiune rară, probabil de origine imunologică. Se întîlneşte de două ori mai frecvent la femei decît la bărbaţi, survine mai ales între 20 şi 50 de ani şi mai poate fi observată şi la copii. În unele cazuri, ea este asociată cu un cancer visceral. La copil, boala poate antrena o calcinoză (prezenţa depozitelor de calciu în ţesuturile moi) şi o întîrziere a creşterii din cauza atingerii musculare.