Articol de GSP - Publicat miercuri, 27 ianuarie 2010 00:00
Marius Ştefan a deschis finala cu două goluri superbe. A marcat în faţa a 4000 de oameni şi era sigur că echipa sa va cîştiga ediţia din acest an a Cupei Liceelor. Un adevărat talent, Marius a uitat de tot şi a dat tot ce-a avut mai bun pe parchetul Sălii Polivalente. A marcat repede de două ori în faţa campionilor entitre din Sf. Pantelimon şi aştepta fluierul de final pentru a porni sărbătoarea în Berceni.
- Marius te-ai gîndit după tragerea la sorţi că puteţi cîştiga trofeul?
- Nu m-am gîndit nici un moment că puteam cîştiga trofeul. Chiar nici acum nu realizez că am reuşit să plecăm de la Cupa Liceelor cu trofeul asupra noastră.
- Care crezi că a fost meciul în urma căruia ţi-ai dat seama că puteţi cîştiga trofeul?
- De la meci la meci noi am evoluat în joc şi am început să ne înţelegem foarte bine, dar după ce am cîştigat cu cei din Saligny la diferenţa care trebuia pentru a merge mai departe, am început să credem în şansele noastre, deoarece realizasem deja o mare performanţă a liceului şi nu am mai evoluat sub presiune.
- Înaintea meciului cu Saligny ai crezut că puteţi ajunge în semifinale sau credeai că e imposibil?
- Eram foarte motivaţi deoarece ştiam că trebuie să realizăm o diferenţă de patru goluri pentru a merge mai departe şi trebuia să ne jucăm şansa pînă la capăt, iar în minutul 28 am reusit să ne asigurăm calificarea înscriind pentru 5-1.
- A urmat semifinala cu Viilor şi calificarea în finală. Ce aţi discutat după acest meci?
- Eu am fost cel care am ţipat şi i-am încurajat cel mai mult pe colegi deoarece unii dintre ei erau foarte tăcuţi şi am crezut că îi vor copleşii emoţiile, deoarece meciul era de o încărcătură foarte mare iar eu am încercat cît de mult am putut să-i fac să mai rîdă înainte de meci. Să îi mai deconectez de la importanţa jocului. Unii au 15 ani şi era probabil prima dată cînd jucau în faţa miilor de spectatori.
- Ce ai făcut înaintea finalei?
- M-am relaxat şi făceam glume cu colegii, pentru că nu era încărcătura pe umerii noştrii . Noi ne realizasem deja o mare performanţă şi anume ajungerea în finala Cupei Liceelor.
- Ai marcat primul gol! Dar şi pe cel de-al doilea! Cum ai trăit primele minute ale finalei, după cele două reuşite? La ce te gîndeai?
- Am rămas la fel de concentrat asupra partidei şi am încercat să fructificăm fiecare ocazie. Am stat în aparare şi am respectat indicaţiile profesorului nostru, Ion Stănilă. Ne-a zis să jucăm pe contraatac pentru că Pantelimonul era foarte vulnerabilă pe partea defensivă.
- După 3-0 la pauză credeai că cei din Pantelimon mai pot reintra în joc?
- La fotbalul de sala se pot marca imediat trei goluri şi atunci ne destabilizam.De aceea ne-am montat şi mai mult asupra meciului şi am reuşit să mai marcăm pe faze de contraatac.
- Fluier final al meciului, 5-2 pentru Onicescu. Ce ai simţit la fluierul final?
- Nu ştiam cum să mă bucur, eram foarte dezorientat. Nu am ştiut să-mi exprim bucuria, nici în acest moment nu-mi vine să cred că am cîştigat trofeul şi am medalia de campion la mine în cameră!
- Cum te-ai simţit în momentul în care îţi auzeai numele strigat în Polivalenta, imediat după ce marcai?
- În momentul acela nu mai auzeam nimic. Eram foarte fericit că am putut să-mi ajut echipa cum ştiu mai bine şi anume să marchez.
- Ce a urmat după finală pentru tine? În vestiar, acasă? Te-au sunat prietenii?
- Am fost sunat de toţi prietenii mei, de toată familia şi de oameni cu care m-am întîlnit întîmplător pe stradă şi mă ştiau de la finală.
- A doua zi aţi ajuns la liceu cu trofeul, ce s-a întîmplat acolo?
- Am mers la domnul director cu trofeul, dupa accea am fost la cancelarie, iar în cele din urmă am intrat cu cupa în liceu şi cîntam cît puteam de tare forţa Onicescu.