Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat vineri, 25 noiembrie 2022 11:01 / Actualizat vineri, 25 noiembrie 2022 11:23
Pe 25 noiembrie 1997, la numai 59 de ani, se stingea din viață Viorel Mateianu. Fost atacant onorabil la Progresul București, Știința Cluj și Steaua, cel alintat Vio ar fi fost primul jucător român ofertat de Real Madrid.
- Nu rata alte episoade #RETROGSP de colecție
Interesul albilor s-ar fi manifestat în 1957, când Mateianu a participat cu naționala de juniori la un turneu în capitala Spaniei. Posibilul transfer nu s-a realizat din motive lesne de intuit, statul comunist nu permitea plecarea legală a jucătorilor din țară, dar și pentru că puștiul de 19 ani ar fi refuzat să rămână la Madrid fără părinți!
Totuși, prahoveanul născut în Lipănești, o comună situată la 15 km de Ploiești, a rămas în istoria fotbalului autohton în special ca antrenor. Unul apreciat mai ales pentru inovațiile pe care le-a adus în domeniul tehnico-tactic, însă care a avut și destui contestatari, ce l-au acuzat că a fost un tehnician de calibru doar în teorie.
La un sfert de secol de la moartea lui Mateianu, Gazeta Sporturilor pune pe tapet mai multe argumente în favoarea și împotriva acestuia, lăsându-vă plăcerea de a le interpreta.
A făcut minuni la Baia Mare
PRO
- Debutează ca „principal” la numai 35 de ani, pe 16 septembrie 1973, pe banca Progresului. „Bancarii” erau în „B” atunci, pe ultimul loc. În primul sezon îi salvează, termină pe locul 7, în al doilea urcă pe 2, în spatele Rapidului, iar în al treilea promovează en fanfare!,
- Pe 26 septembrie 1976, își începe aventura la FC Baia Mare, tot în liga secundă. În cea dintâi stagiune prinde ultima treaptă a podiumului, după care imediat face saltul în elită, la capătul unei lupte la baionetă cu cele două formații din Cluj, CFR și U.
- Prima aventură cu băimărenii în „A”, '78-'79, e formidabilă. Termină turul pe 2, la egalitate cu Argeșul lui Dobrin, iar pe stadionul din „Dealul Florilor” pierd și Steaua, și Dinamo, și Universitatea Craiova! În cele din urmă, a încheiat ediția pe 5, o poziție excelentă pentru o nou-promovată în lotul căreia se regăseau foarte puțini jucători „cu nume”.
- Seria rezultatelor peste așteptări a continuat şi în '79-'80, campionat la finalul căreia a ratat podiumul la golaveraj. Cu anonimi precum Ariciu, Molnar, Borz, Pamfil sau Szepi s-a clasat, de exemplu, peste Dinamo, care avea în componență fotbaliști uriași precum Dinu, Ion Marin, Mulțescu, Augustin, Țălnar sau Dudu Georgescu!
- În '86-'87, a avut cea mai bună linie de clasament cu FC Bihor în Seria B3, dar a ratat întâlnirea cu Liga 1 din cauza faptului că orădenii fuseseră penalizaţi cu 3 puncte de FRF pentru nerealizarea baremului impus în ediţia anterioară pe prima scenă.
- A creat un stil de joc extrem de spectaculos, cu care umplea stadioanele mai peste tot pe unde evolua. La Baia Mare au fost lungi perioade în care toate partidele se disputau cu casa închisă. Inclusiv Mircea Lucescu a recunoscut că s-a inspirat din metodele lui Mateianu, ale cărui ședințe de pregătire le urmărea cu mare interes atunci când avea ocazia.
- A venit cu o mulțime de inovații tactice cu care a împrospătat fotbalul închistat din anii '70. Câteva dintre acestea: „momeala mică”, „momeala mare”, „paralelogramul”, „șarpele”, „fundul de sac”, „morișca”, „scara”.
Ce înseamnă «momeala mică»?! E un lucru foarte mărunt, dar colosal de important. Când portarul echipei adverse degajează cu mâna spre fundașul stânga, de pildă, îi cer extremului meu dreapta să stea la pândă. Dar nu oricum, ci «ascuns», la vreo 15 metri. În clipa în care mingea a pornit din mâna portarului, extremul meu pornește ca la atletism pentru a-i jena fundașului preluarea. În aceeași clipă, vârful meu se aruncă la presing la portar pentru a împiedica reprimirea. Fundașul se simte încolțit și pierde deseori mingea. Am marcat nenumărate goluri din această situație simplă, aparent lipsită de importanță.
- Viorel Mateianu, într-un dialog cu Ioan Chirilă din 1978, publicat în „Sportul”
Ploaie de demiteri
CONTRA
- Întâia experiență ca tehnician în „A”, în toamna lui 1976, cu Progresul București, s-a sfârșit rapid, după 6 etape. De altfel, startul fusese complet ratat, un 1-5 acasă cu Craiova, meci în care Balaci a marcat de 4 ori.
- Imediat după fantasticul sezon '79-'80, în care a terminat pe 4 cu Baia Mare, a urmat unul catastrofal, în care a retrogradat! N-a apucat finalul acelei stagiuni, fiind demis la sfârșitul lunii martie '81. Al 13-lea eșec suferit în 22 de etape i-a fost fatal.
- În ultimele runde din '80-'81 se întoarce la Progresul. Scapă la limită de matineu, însă ediția următoare o începe groaznic: doar 4 remize în 9 etape, ultimul loc și încă o demitere!
- În primăvara lui '82, semnează cu Brăila, în „B”. Teoretic pentru a forța promovarea. Practic, n-a fost niciodată în cărți. Locul 9, dezamăgitor, altă despărțire.
- În '82-'83, come-back în primul eșalon, la Petrolul. Clasare finală fără pretenții, poziția a 12-a. Divorț acceptat de ambele părți.
- În vara lui '84, o nouă tentativă de promovare cu Brăila. La capătul turului, un loc 8 modest înseamnă o nouă separare de echipa dunăreană.
- În pauza de iarnă se mută iar în „A”, la Petroșani, unde încearcă să scape Jiul de retrogradare. Misiune neîndeplinită, contract reziliat.
- Sezonul '87-'88 îl găsește la Drobeta Turnu Severin, în „B”. Oltenii nu emit nicio pretenție, termină pe 11.
- Ultimele prezenţe ca tehnician pe prima scenă le-a strâns la FC Bihor, în '88-'89. La mijlocul lui noiembrie, s-a despărțit de orădeni din motive medicale. Musznay și compania erau pe locul 17.
176 de meciuria strâns Mateianu ca antrenor în Divizia A pe banca formațiilor Progresul București, FC Baia Mare, Petrolul Ploiești, Jiul Petroșani şi FC Bihor Oradea. Palmares: 70 de victorii, 25 de remize şi 81 de înfrângeri
Nu v-ați săturat să tot riscăm apărându-ne? Cred că singurul mijloc de a stimula energiile din campionatul nostru este de a ataca, chiar cu riscuri. Cea mai bună apărare e în treimea adversarului.
Fotbalul e un joc de atac, în care 1+1=3. Dacă 1+1=2, atunci înseamnă că echipa ta nu are antrenor. Trebuie să muncim cu capul. Avem jucători foarte receptivi. Când echipele joacă prost, suntem de vină noi, antrenorii, și nu alții...
- Viorel Mateianu, într-un dialog cu Ioan Chirilă din 1978, publicat în „Sportul”
Firește, nici pregătirea fizică nu trebuie neglijată. Însă cheia succesului e jocul. Cu și fără minge. La acest capitol stă fotbalul nostru prost. Cei care au mingea joacă destul de bine, avem o grămadă de jucători capabili de rafinamente tehnice. Problema e la cei care n-au mingea, care se mulțumesc să privească, devenind spectatori. Contemplarea asta ne-a costat totdeauna foarte mult.
- Viorel Mateianu, într-un dialog cu Ovidiu Ioanițoaia din 1979, publicat în „Flacăra”
Mateianu a inventat un altfel de joc. Mai bun sau mai rău, asta nu poate hotărî nimeni în mod obiectiv, dar sigur altceva. Ar fi interesant de văzut ce ar putea face Mateianu cu jucători precum Dobrin, Dinu, Marcel Răducanu...
- Dumitru Graur, în „Flacăra” din 1980
Trebuie chemați urgent la națională Viorel Mateianu și Mircea Lucescu. Altfel, semănând grâu cu praștia, o să culegem sticlă pisată!
- Fănuș Neagu, în „Luceafărul” din 1980
Am crezut și cred că Viorel Mateianu a fost și este un mare antrenor. Dacă mâine mi s-ar cere să fac o echipă, pe el l-aș pune s-o conducă!
- Adrian Păunescu, în „Flacăra” din 1983
Când eram la Baia Mare, Mircea Lucescu mă chema la Hunedoara să facem antrenamente împreună. El a transpus la națională ideile mele și a obținut unele rezultate de excepție. Mă doare că Mircea e unde e, iar eu am ajuns în Divizia B... Dar asta-i viața, ce să-i faci?!
- Viorel Mateianu, într-un dialog cu Cornel Nistorescu din 1985, publicat în „Flacăra”
N-a vrut să se predea cu Steaua, apoi a suferit un accident vascular
De numele lui Viorel Mateianu se leagă și unul dintre marile mistere ale soccerului nostru de dinainte de Revoluție. În septembrie 1988, pe când o pregătea pe FC Bihor, elevii săi au refuzat blatul cu Steaua și a fost nevoie de prelungiri de 6-7 minute (enorm pe atunci!) și de un arbitraj banditesc pentru ca rezistența orădeană să fie înfrântă, scor final 3-2 pentru roș-albaștri.
Mateianu a trebuit atunci să facă față unei presiuni incredibile din partea conducătorilor propriului club și ai județului, care nu doreau să supere generalii din Ghencea și familia Ceaușescu, mare susținătoare a roș-albaștrilor. Pe 16 noiembrie, Vio a suferit un accident vascular, iar mulți au pus această problemă medicală pe seama stresului enorm prin care a trecut cu ocazia acelei partide cu Steaua.
Totuși, Mihaela Mateianu, fosta soție a lui Viorel, a explicat într-un interviu acordat Gazetei în 2012: „S-au spus și s-au scris lucruri neadevărate. Realitatea e că nu acel meci cu Steaua l-a omorât pe Vio. Jocul s-a disputat în septembrie, iar el a suferit accidentul vascular abia pe 16 noiembrie. Sigur, a suferit enorm din pricina evenimentelor de la partida cu Steaua, dar e greșit să susțină cineva că s-a îmbolnăvit din cauza acelui eșec! De fapt, nici nu era primul accident vascular, el mai suferise unul ușor în '83, când l-am și rugat s-o lase mai încet cu fotbalul. Însă nu te puteai înțelege cu el!”.
Citește și alte articole din categoria #Retro GSP:
)
)
)
)
)
)
)
)
