Articol de Maria Andrieş - Publicat miercuri, 28 noiembrie 2012 00:00 / Actualizat marti, 27 noiembrie 2012 21:30
În partea a doua a interviului acordat Gazetei Sporturilor, Adrian Porumboiu vorbeşte despre posibila retragere de la FC Vaslui şi despre mandatele lui Mircea Sandu
*Prima parte a dialogului a apărut exclusiv în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor de marţi, 27 noiembrie. Patronul moldovenilor a vorbit despre dosare, stenograme, turnători şi arbitrajele de ieri şi de azi. În plus, a dezvăluit ce l-a ţinut în fotbal atîta timp, cum l-a schimbat experienţa de investitor, ce crede despre condamnările din Dosarul Transferurilor şi reacţia sa la încercările de mituire.
În partea a doua a interviului acordat Gazetei Sporturilor, Adrian Porumboiu vorbeşte despre posibila retragere de la FC Vaslui şi despre mandatele lui Mircea Sandu
*Prima parte a dialogului a apărut exclusiv în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor de marţi, 27 noiembrie. Patronul moldovenilor a vorbit despre dosare, stenograme, turnători şi arbitrajele de ieri şi de azi. În plus, a dezvăluit ce l-a ţinut în fotbal atîta timp, cum l-a schimbat experienţa de investitor, ce crede despre condamnările din Dosarul Transferurilor şi reacţia sa la încercările de mituire.
- Ce credeţi că s-a schimbat în România?
- S-au schimbat multe. Din punctul de vedere al libertăţilor, categoric, nu se poate compara! Dar dacă libertăţile astea trec dincolo de norme, asta te pune pe gînduri. Erau mult mai corecţi oamenii în perioada aceea. Erau temători, aveau teamă. Teama e un lucru bun în tot ceea ce faci. Cînd te crezi că eşti fără teamă şi că poţi face ce vrei fără să fii tras la răspundere se poate spune chiar că eşti un om fără credinţă. Dar nu vreau să folosesc termenii ăştia, să nu cădem în altă zonă.
- În ce zonă?
- Vorbeşte cineva suficient de credinţă şi nu vreau să mai vorbesc şi eu. Dar şi în fotbal era aşa, pe atunci. Era criză, mă rog. Foamete? N-a fost foamete. Poate facem o analogie, venind din partea unui capitalist autentic, poate lumea o să înţeleagă. Dacă ne uităm la China de azi, la ce-a făcut, ce vrea să facă şi, păstrînd proporţiile, ne uităm la noi, noi ce-am făcut? Am fărîmiţat. În agricultură, dintr-un milion şi vreo două sute de mii de ferme, 900.000 lucrează între unu şi zece hectare. Dacă vrei s-o aduni agricultura asta, vine Guvernul înainte de alegeri şi dă la fiecare cîte un milion pe hectar, ce să faci cu un milion?
- Era mai bine înainte?
- Acum, n-aş vrea, Doamne fereşte!, să fac apologia vremurilor de atunci. Eu vorbesc de caractere şi de oameni. Eram director, eram arbitru internaţional, puteam să plec în afară. Era jenantă situaţia că printre noi se aflau şi informatori. Titulatura corectă este de "turnători", de fapt. Nimic nu e mai josnic pentru om decît să-şi dea în primire colegul... Or, atunci măcar ştiam şi bănuiam că este informator. Noi plecam trei într-o brigadă, ştiam că unul sigur dintre noi, dacă nu chiar doi, era informator. Şi ne feream.
- Aţi dat vreodată note de informare?
- Nu te obliga nimeni să fii informator, depindea de caracterul tău. La capitolul ăsta am avut o conduită excelentă, nici prin gînd nu mi-a trecut să dau note la Securitate sau la fosta Miliţie! Noi plecam în afară, dădeam doar o notă de relaţie, cu cine te-ai întîlnit, atît. Şi mai spuneam de jocul echipelor adverse, cînd puteau să se întîlnească cu echipele româneşti. M-am întîlnit cu Marcel Răducanu la Dortmund-Bruges. Ne-a aşteptat şi s-a comportat cu noi admirabil, ca un român adevărat, ne-a purtat prin mall, ei aveau mall. Cum să spun că ne-am întîlnit?, era urmărit, plecat din ţară!
- Acum cum stau lucrurile?
- Cred că acum e mult mai periculos decît înainte de '89. Avem foarte mulţi informatori, nu ştim de unde sînt. Foarte mulţi angajaţi. Avem foarte multe servicii, păcat că nu sînt de masă, că nici noi nu mai ştim cîte sînt. Şi sînt peste tot, în redacţii, la firme. Au crescut în progresie geometrică. Eu am găsit unul la mine la firmă, era la contabilitate. Ia uite, bă, ce să dai tu de-aici? Pe vremea lui Ceauşescu, mă gîndeam dac-o s-ajung să-i aflu pe cei care m-au turnat... Acum cred că ar trebui să trăiesc 500 de ani, să-i aflu pe ăştia de azi.
"Tot timpul mi-e teamă de făcături"
- V-aţi cerut dosarul de la CNSAS?
- Vreau să merg cu Corneliu să-l luăm împreună. I-am propus treaba asta, e ocupat, dar îl interesează şi pe el. Într-o lună, maximum o lună jumate, o să mergem să-l cerem. Sigur am fost filat. Ce se întîmplă acum şi cît de mulţi sînt - nu văd sensul. Eu înţeleg să faci treaba asta doar pentru lucruri teroriste. Ţara asta s-a făcut bucăţi şi tu să urmăreşti o firmă care funcţionează... De ce contractele mari, cel cu OMV-ul, de exemplu, să fie secretizate pe 50 de ani?
- Vă simţiţi vînat, urmărit, monitorizat?
- Cred că cel mai bun cuvînt e monitorizat. Sigur că da, şi acum, şi înainte, eram arbitru internaţional, director de întreprindere, o întreprindere mare în oraş. Dar ca să fiu foarte sincer, înainte parcă aveam o linişte mult mai mare, deşi ei erau mult mai severi în treaba asta. Acum nu ştii şi tot timpul mi-e teamă de făcături. Pentru că dacă ei au fost în stare să plătească atîţia bani, să-i facă o vilă unui procuror...
- Susţineţi că vă fabricau un dosar?
- Da. Dacă s-a putut atunci... Şi numai printr-un noroc orb... Denunţătorul a venit să-mi spună. Norocul meu şi că şi printre procurori sînt şi oameni din ăştia mai cinstiţi.
"Judecătorii şi medicii au meseriile cele mai apropiate de Dumnezeu"
- Dar despre judecători ce părere aveţi?
- Mi-e greu, nu pot să spun. Vedeţi, toată lumea spune "Porumboiu e-un fricos, lui Porumboiu i-e teamă". Eu sînt un om aşa, mai cu frica lui Dumnezeu. Mai bine să fii aşa decît să crezi că eşti tu peste nişte norme şi peste nişte reguli. Cele mai importante meserii şi cele mai apreciate de mine sînt judecătorii şi doctorii. Ne supărăm cînd un arbitru dă o decizie neconformă cu regulamentul. Vă daţi seama ce înseamnă cînd un judecător nu ia o decizie corectă, dreaptă? Judecătorii şi doctorii ar trebui să aibă zece trepte salariale deasupra tuturor, au meseriile cele mai apropiate de Dumnezeu.
- Despre dosarele penale din fotbal ce credeţi?
- Eu cred că, fotbalul fiind foarte mediatizat, asta dă foarte bine. Ca impresie generală, din exterior, înseamnă că acolo, dom'le, nici pasărea nu trece, cum greşeşte cineva, e ras. Oamenii de fotbal fiind oameni mediatizaţi, automat succesul, cu ghilimelele de rigoare, împotriva lor e triplat. Pentru că lumea, de regulă, se hrăneşte cu astfel de exemple. Dacă au luat un om de afaceri, a făcut, a furat... E o percepţie comunistă.
- Cine "hrăneşte" cu exemple - lumea fotbalului sau aparatul de justiţie?
- A, nu, cei din justiţie îşi fac şi ei treaba, sînt profesionişti. Am amintit doar de un procuror care era corupt. În rest, chiar te rog să consemnezi, eu nu pot să fac nici o apreciere asupra unui procuror sau judecător, pentru că nu pot să-mi permit treaba asta.
"Vasluiul e totul sau nimic"
- De ce vreţi să renunţaţi la echipa de fotbal?
- În momentul în care nu mai ai aceeaşi pasiune, ca în orice domeniu, nu mai ai plăcerea aceea nemaipomenită şi vezi că se întîmplă atîtea lucruri, vine şi momentul în care te gîndeşti dacă merită să continui... Voi, analiştii, ar trebui să vedeţi ce s-a întîmplat în ultimii trei ani de zile cu campioana.
- Ce credeţi că s-a întîmplat?
- A luat un campionat şi în sezonul următor a coborît cinci-şase locuri. Or, dacă eşti o campioană meritorie, te duci şi continui, nu mai iei titlul, dar termini în primele trei! Deci care este valoarea lor: valoarea de cînd au terminat pe locul întîi sau de cînd au terminat pe locul 10, pe locul 11?
- Care e valoarea Vasluiului, în opinia dumneavoastră?
- Vasluiul rămîne în bătaie acolo, între primele trei echipe. N-a fost o întîmplare că ne-am bătut la titlu. Am fost o echipă bună. N-am fost suficient de "bună" încît să luăm titlul. Măcar avem o satisfacţie platonică: în ultimii trei-patru ani de zile, Steaua, Dinamo, Rapid au fost tot timpul sub noi, în clasamentul final.
- Oficial, sînteţi doar finanţator la echipă?
- Da, dar deja fac nişte etape preliminare pentru a renunţa... Cum să spun, gîndul ăsta încolţeşte şi prinde rădăcini. Nici nu mai am chef să mai ies. Am avut foarte multe dezamăgiri. Eu am venit cu sufletul, cu pasiunea, cu bani mulţi la echipă.
- Luaţi în calcul varianta preluării unei echipe din Bucureşti?
- La mine Vasluiul e totul sau nimic. Ce-am făcut aici am făcut pentru vasluieni. Pentru oraş înseamnă enorm. Eu am făcut pentru oameni, pentru cei care pot să înţeleagă. Dar cînd vezi că unii oameni care ar putea face ceva nu fac nimic...
"Toată lumea vrea să facă Porumboiu stadion"
- Aveţi un proiect pentru un stadion de cupe europene?
- Ăsta e şi motivul pentru care mă bate gîndul retragerii... Toată lumea vrea să facă Porumboiu stadion. Păi, cei care au făcut stadioane în România au primit de la primării ajutor, au primit terenuri, le-au vîndut, au scos banii... Mie nu mi-a dat nimeni 25 de centimetri pătraţi...! Eu pe tot ce am cumpărat pe firme am dat cei mai mulţi bani dintre firmele cu profil asemănător din România. Cînd am cumpărat Comcereal, am dat mai mult decît dădea oricine pe Comcereal... Cu banii pe care i-am dat pe un IAS, unul a cumpărat 20 de IAS-uri în România. Astea ţin de domeniul economic, dar mie, la fotbal, nu mi-a creat nimeni nici o facilitate.
Să mai dau şi pentru stadion ar fi prea mult!
- Primăria din Vaslui spuneţi că nu-i dornică să se implice?
- Primarul care-a fost, din 16 ani - 15 a stat beat. E zona viticolă. Poţi să scrii treaba asta. Banii de la nocturnă, care au venit, i-a păpat odată. A fost deputat, a dormit şi în Parlament. Candidează iar ca deputat. Dacă se alege din nou, înseamnă că ori eu nu mă pricep deloc la ce se-ntîmplă în jurul meu, ori oamenii ăia pentru care fac acest efort nu merită nimic. Dacă vasluienii îl mai aleg, înseamnă c-avem o problemă la Vaslui. O să-i trimit pe toţi la Bucureşti, ca să-l trezească şi să ţină el echipa de fotbal.
" Este un campionat amestecat între două zone"
- Vă gîndiţi să intraţi în politică?
- Niciodată! Spre deosebire de alţii din fotbal, eu n-am candidat. N-am cerut votul nimănui. Ce-am făcut la Vaslui n-am făcut pentru voturi. Politica nu mă interesează, dar nu pot să spun că rămîn indiferent la ce se-ntîmplă. Mai ales la acei politicieni care ţin neapărat să se cocoaţe în posturi, fără să aibă experienţă şi fără să aibă habar cu ce se mănîncă acel domeniu. Chiar criza actuală este rezultatul acestui gen de politicieni.
- În fotbalul nostru, cum se resimte criza?
- Vă spun înc-o treabă, mie nu-mi place conformaţia, configuraţia acestui campionat. Este un campionat amestecat între două zone, între una care este tipic comunistă, ca pe timpuri: ca să meargă producţia, trebuie să cîştige echipa! Acum văd echipe cu Consiliul Local pe faţă, Consiliul Judeţean pe spatele tricoului. Trăiesc cu bani de la buget, bravo lor! Altele sînt ţinute de oameni care au nevoie de o asemenea supapă pe plan local. Şi sînt şi echipe, foarte puţine, care sînt echipe autentice de fotbal. Ca să ştim despre ce vorbim. Pentru că, pînă la urmă, intervine şi o concurenţă neloială, lupta între bani privaţi şi bani publici.
- Despre modelul de la Pandurii ce părere aveţi?
- Pentru mine Pandurii nu este un model. Ei iau bani de la stat, le face stadion. Echipa joacă excelent, îmbracă cea mai frumoasă formă pentru fotbalul cu bani de la buget. Ploieştiul a avut forţă politică. Clujul... Bravo lor! Dar Moldova e rasă. Aici n-a mai răsărit nici un politician. De la Kogălniceanu, Cuza, n-a mai apărut nici unul să zică, dom'le, îi moldovean, respectă zona asta a Moldovei. Ne-au lăsat aşa cu vitezele alea două: încet şi pe loc.
- Cine v-au lăsat?
- Cei care distribuie bugetul ăsta, la care contribui şi eu. Discut cu autoritate morală despre aceşti bani. La Vaslui, plătesc tot. Dar nu e corect. Că nu e FC Porumboiu.
- Vi se întorc şi bani de la echipă?
- Absolut, absolut nimic. Normal ar trebui să se întoarcă. Dar banii intră doar la echipă. Repet, poate par aşa, greu de înţeles, n-am făcut-o decît pentru oameni. Oamenii ăştia care merită treaba asta. Merită pentru că n-au alte bucurii.
"Hizo a venit de fiecare dată mai pregătit"
- Vă interesează postul de şef la LPF?
- Ce să fac şef la LPF? Acolo-i Mitică pe viaţă, n-ai ce să faci.
- Cu Liga, cu Federaţia ce relaţii aveţi?
- Reci, seci, fără nici un fel de apropiere, de parcă mi-a făcut vreodată vreunul vreo favoare. Mie nu mi-a făcut nimeni nici o favoare. Şi nici nu trebuia să-mi facă. Şi nici nu le-am cerut să-mi facă. Singura favoare pe care le-am cerut-o: să-mi asigure o competiţie corectă. Că e greu să joci cu echipe la care te trezeşti că stadionul e în pantă.
- Favoruri nu, dar piedici credeţi că v-au pus?
- Multe, multe, multe, multe, şi au fost şi vizibile. Da' n-are sens. Orice spun acum despre ce a fost vă rog să credeţi că treceţi la capitolul istorie! Nu stau să plîng ce-a fost, problema este ce va fi. După acest tur de campionat, dacă echipa va mai avea şanse la primele două locuri, va fi pregătită pentru retur în viteza a cincea. Dacă nu, vom vedea. Luăm deciziile care se impun.
- Îl păstraţi antrenor pe Hizo sau căutaţi altul?
- Hizo, Hizo. El vine cînd luăm apă în gură, el e colacul de salvare. Vine şi ne duce la mal. Acum trebuie să ne pună şi într-o barcă cu motor. Ne prieşte, îi prieşte, cum, necum, echipa adună puncte. Şi vreau să mai spun ceva. Văd la el de la etapă la etapă, cînd a venit la Vaslui, a venit de fiecare dată mai pregătit. El are o vîrstă, ce-i mai trebuie lui laptop, analiză, trasee, să vadă cum joacă adversarul? Sînt analizele care se trimit, acum le are toată lumea. Eu am avut antrenori mai tineri care, credeţi-mă, dacă se uitau pe ele, credeau că sînt desene animate. La capitolul ăsta, Hizo e autodidact şi bate mulţi antrenori la modul cum pregăteşte echipa. Văd şi la antrenamente...
- Îi faceţi echipa?
- Nu, nu, aşa, cînd discutăm, e normal că ştiu primul echipa. Îl întreb ce vrea să joace, atît.
"Trebuie să vină oameni proaspeţi"
- Ce-aţi schimba la fotbalul românesc?
- Multe, multe.
- Începînd cu...
- În primul rînd, sînt regulile care trebuie respectate. E valabil şi în justiţie, şi în orice. Dacă regulile sînt respectate, nu mai ai nici un fel de problemă. Aşa e şi la FIFA, şi la UEFA. Nu să vii tu cu reguli noi, cu licenţieri...
- Şi altceva, ce-aţi schimba?
- E o problemă cu funcţiile astea publice, că şi cele din federaţii sînt tot funcţii publice. Eu nu i-aş permite nici unuia să stea mai mult de două mandate de cinci ani. Nici cei de la FIFA nu văd să-şi piardă privilegiile. I-ajung şi lui domnu' Blatter zece ani, i-ajung şi lui domnu' Platini zece ani.
- Dar lui Mircea Sandu îi ajung 22 de ani?
- E mult prea mult, mult prea mult. Şi pentru că inevitabil se creează pentru el, pentru cel care stă într-o astfel de funcţie atît de mult, o plafonare. În domeniul privat, ştii că e treaba ta, stai cît vrei, te retragi cînd vrei. Dar în funcţii din astea, hai, să zicem, cu maximă indulgenţă, să stai trei mandate. Dar nu, două sînt de-ajuns.
- Şi cine să vină în loc?
- Nu sînt oameni, dacă nu e creată emulaţie... Trebuie să vină în loc oameni proaspeţi. Avem nevoie de lucruri proaspete. La FIFA, după atîţia ani de zile, li se creează o gîndire că jocul este al lor. E fotbalul lor. Adică ei sînt proprietarii jocului. Au sloganul ăla "Ne pasă de fotbal". Vă pasă pe dracu'! Dacă ar sta opt ani de zile, ar fi un democrat autentic domnu' Blatter. Dar stînd atîţia ani, gîndeşte "Dom'le, eu fac regula, eu tai, eu spînzur...".
- Dar deciziile se iau în Comitetele Executive.
- E aparenţa asta democratică, de Comitete Executive. Şi la noi, copiem modelul. Iar ce e la FIFA e şi la UEFA. În loc să-l elibereze, ei ţin fotbalul în chingă. Dau direcţii, cei care nu vor să le execute pleacă. Oamenii nu pot crea la nivelul ăsta. Ceea ce e foarte curios e că Mircea Sandu a devenit mult mai productiv în domeniul infrastructurii în ultimii cinci-şase ani. În anii ăştia a avut realizări extraordinare, formidabile!
- La ce realizări vă referiţi?
- Mă refer la Stadionul Naţional, la ce-a făcut la Mogoşoaia, la ce-a făcut la Buftea. Şi funcţia lui de la UEFA. El pare să-mi contrazică afirmaţiile de mai sus. Dar a avut ani lungi în care n-a avut realizări.
"Dacă eu vreau să spun ceva serios, nu se publică"
- Care este cea mai gravă problemă a fotbalului nostru?
- Lipsa de credibilitate. Noi aici trebuie să fim foarte obiectivi şi să admitem că ne-am făcut un mare rău nouă cînd ne-am apucat să ne certăm ca ţaţele. Şi s-au îndepărtat oamenii. Discut cu foarte multă lume, îmi spun unii: "Adrian, dar ce cauţi tu în treaba asta?". Pare a fi un mediu nociv, dar nu este. Ceea ce se întîmplă în fotbal, să fiţi foarte convinşi, este o părticică mult mai bună decît ceea ce se întîmplă în societate, în multe business-uri din astea, pe la multinaţionale, de exemplu! Dar fotbalul este mai sub lupă. Dacă vom reuşi şi în timp fotbalul va deveni competitiv, eu vă spun că se vor putea lua bani foarte frumoşi din drepturile de televiziune.
- De ce nu-i competitiv fotbalul nostru?
- Pentru că e plin de scandaluri, e plin de lucruri... Uitaţi, eu n-am crezut, vă spun sincer, eram ferm convins că aşa ceva nu se poate, că "U" Cluj nu mai e echipa lui Walter. Eu am avut o tentativă în iarnă, să iau cu George Rapidul. Şi-am stat noi vreo săptămînă, cît am discutat, cîte sticle de vin... Şi i-am spus foarte clar: "N-avem cum, ce să faci? Lumea ştie că eu am şi Vasluiul", "Păi, nu, că rămîne acolo", "Şi chiar dacă ar rămîne acolo şi ar veni nu ştiu cine s-o ia, lumea tot nu crede că poate să se întîmple treaba asta. Şi automat ne facem imaginea praf, şi eu, şi tu". După aceea am spus că niciodată, mi-era greu să mă dezlipesc de Vaslui, dar Rapidul m-ar fi tentat.
- În afară de preluările de echipe, din ce alte cauze nu e competitivă Liga 1?
- Fotbalul nu-i atractiv pentru că scandalul a întrecut cu mult calitatea fotbalului. Şi, din păcate, scandalul se vinde foarte bine. Dacă eu vreau să spun ceva serios, nu se publică. Dar dacă înjur pe cineva, imediat apare la toate televiziunile, în toate ziarele! Neavînd ceva mai bun de vîndut, vindem scandalul.
"Ca Wesley sînt unu la un milion"
- Secţia de juniori cum merge la FC Vaslui?
- Există, dar nu pot să spun că i-am acordat vreo atenţie. Sigur, sînt copii talentaţi, dar e greu. Cum să spun, noi ne-am născut undeva la vîrsta de opt ani direct, n-am mai trecut pe la grădiniţă. Asta a fost situaţia. Dar, repet, eu cred că lucrurile se vor aşeza şi în fotbalul românesc, depinde cine are răbdare.
- Drepturile asupra jucătorilor, banii din transferuri cui revin?
- Normal, nici nu s-ar putea să fie altfel, se întorc acolo de unde-au plecat, de unde s-au făcut cheltuielile. Drepturile, în mod inevitabil, sînt ale clubului.
- S-au plîns unii fotbalişti că se plictisesc în oraş, că e "ţărănoaia".
- Ei trebuie să aleagă dacă vor să fie dandy, cu maşini, cu şmecherii, sau fotbalişti profesionişti. Nu poţi şi una, şi alta. Singurul care putea era Wesley, dar Wesley e un fenomen al naturii. N-am întîlnit pînă acum un fotbalist ca el, să bea pînă dimineaţa şi să fie a doua zi cel mai bun la antrenament! N-a trişat un antrenament. Iar cei care beau cu el dormeau pe scaune. Ăsta a avut puterea asta de la natură, dar ca el sînt unu la un milion.
"Ceea ce se întîmplă în fotbal este o părticică mult mai bună decît ceea ce se întîmplă în societate"
Adrian Porumboiu
"Spre deosebire de alţi investitori sau oameni de fotbal, eu am venit la FC Vaslui cu o imagine excelentă, cu un nume"
Adrian Porumboiu
"La «tunurile» din fotbal nu e rost nici măcar aşa, de o scobitoare. Problema nu e de sume, pînă la urmă, ei judecă pe fapte"
Adrian Porumboiu