Articol de GSP - Publicat sambata, 14 februarie 2009 00:00
Ziarele din Madrid şi Barcelona au fost pline de acest cuvînt a doua zi după finala de la Sevilla
8 mai 1986. A doua zi după ce Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni. Orice ziar din lume ar face astăzi spectacol dintr-un asemenea eveniment, ar umple coperţile şi pagini întregi, zeci poate.
În România acelor vremuri, altceva era important. Sau mai bine zis altcineva. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, iată cum a arătat pagina întîi din "Sportul".
Performanţa Stelei abia şi-a găsit un loc în subsolul primei pagini, cronica, scrisă de Ioan Chirilă şi Mircea M. Ionescu, şi restul reacţiilor fiind înghesuite pe ultima. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, "Sportul" de atunci avea 4 pagini.
Poate vă întrebaţi cum a reacţionat presa spaniolă după acea partidă, în condiţiile în care victoria Stelei nu era de nimeni aşteptată. Iată, în cele ce urmează, 3 exemple, 3 ziare importante ale Spaniei, atunci şi astăzi.
"Marca" era, ca şi azi, cotidianul de sport numărul unu. "Nici la penaltyuri" a fost titlul de primă pagină, cu trimitere la calificarea din semifinale, obţinută de Barcelona la loviturile de departajare, în faţa lui Goteborg.
Cronica a aparţinut unui ziarist extrem de cunoscut al acelor timpuri, un fel de Ioan Chirilă al Spaniei. Pe numele său Belarmino Calvo, îşi semna articolele "Belarmo". "Un vis urît azulgrana" este titlul cronicii sale, la care a adăugat ca subtitlu: "O partidă fără strălucire, inclusiv prelungirile". Un foarte limpede film al meciului, ci oarecare imprecizii de genul "Bardulescu", "Magearu" ori "Tordanescu".
Concluzia lui Belarmo a fost următoarea: "Barcelona a ajuns la penaltyuri fără combustibil şi cu pieptul gol, cufundată într-un fotbal mizerabil. Nu acolo s-a pierdut cupa, ci înainte, la duelul tactic, în care Barcelona a intrat în jocul rivalului. Fără director de orchestră, căci Schuster îşi lăsase răutatea acasă, cu prea mulţi sclavi faţă de atît de puţini artişti".
Belarmo a murit în mai 1989, la 62 de ani, din cauza unui infarct, la puţine minute după ce scrisese cronica unui derby Atletico - Real Madrid, intitulată, "Paradoxul unui destin". Ajunsese director la "Marca".
"El Mundo Deportivo" era, ca şi azi, cotidianul de sport numărul unu al Catalunyei. Mesajul primei pagini a fost: "Se repetă istoria", cu trimitere la finala Cupei Spaniei, pierdută de catalani în acelaşi mod. Cronica, scrisă de Andres Astruells, director adjunct, s-a intitulat: "Steaua, o discretă şi norocoasă campioană. Duckadam, eroul unei finale decepţionante". "Rezumînd, această finală e un amestec de tristeţe, frustrare şi dezolare, pentru că Barcelona, care e mai mult decît un club, a pierdut ceea ce a fost mai mult decît o partidă". Cînd spune "mai mult decît un club", autorul se referă la sloganul Barcelonei, "Mes que un club", care nu cîştigase pînă atunci niciodată Cupa Campionilor Europeni.
"În stele părea scris numele Barcelonei care avea totul de partea sa. A cîştigat tot o stea, dar din România, Steaua Bucureşti".
"La Vanguardia" era, ca şi azi, cotidianul generalist numărul unu în Catalunya. E singurul care aduce cu "Sportul" nostru. Pentru că, deşi în ziua meciului alocase prima pagină în întregime, pe 8 mai nu s-a găsit decît o trimitere, în partea de sus, în care se aminteşte despre "o nouă decepţie blaugrana". Mult mai importante, în concepţia ziarului, au fost lupta pentru democraţie în Coreea de Sud şi noul impuls primit de lucrătorii de la Sagrada Familia. Ar mai fi de remarcat titlul cronicii din pagina 55: "Sinucidere blaugrana la duelul penaltyurilor".
Ziarele din Madrid şi Barcelona au fost pline de acest cuvînt a doua zi după finala de la Sevilla
8 mai 1986. A doua zi după ce Steaua a cîştigat Cupa Campionilor Europeni. Orice ziar din lume ar face astăzi spectacol dintr-un asemenea eveniment, ar umple coperţile şi pagini întregi, zeci poate.
În România acelor vremuri, altceva era important. Sau mai bine zis altcineva. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, iată cum a arătat pagina întîi din "Sportul".
Performanţa Stelei abia şi-a găsit un loc în subsolul primei pagini, cronica, scrisă de Ioan Chirilă şi Mircea M. Ionescu, şi restul reacţiilor fiind înghesuite pe ultima. Pentru cine nu ştie, nu mai ţine minte ori pur şi simplu a uitat, "Sportul" de atunci avea 4 pagini.
Poate vă întrebaţi cum a reacţionat presa spaniolă după acea partidă, în condiţiile în care victoria Stelei nu era de nimeni aşteptată. Iată, în cele ce urmează, 3 exemple, 3 ziare importante ale Spaniei, atunci şi astăzi.
"Marca" era, ca şi azi, cotidianul de sport numărul unu. "Nici la penaltyuri" a fost titlul de primă pagină, cu trimitere la calificarea din semifinale, obţinută de Barcelona la loviturile de departajare, în faţa lui Goteborg.
Cronica a aparţinut unui ziarist extrem de cunoscut al acelor timpuri, un fel de Ioan Chirilă al Spaniei. Pe numele său Belarmino Calvo, îşi semna articolele "Belarmo". "Un vis urît azulgrana" este titlul cronicii sale, la care a adăugat ca subtitlu: "O partidă fără strălucire, inclusiv prelungirile". Un foarte limpede film al meciului, ci oarecare imprecizii de genul "Bardulescu", "Magearu" ori "Tordanescu".
Concluzia lui Belarmo a fost următoarea: "Barcelona a ajuns la penaltyuri fără combustibil şi cu pieptul gol, cufundată într-un fotbal mizerabil. Nu acolo s-a pierdut cupa, ci înainte, la duelul tactic, în care Barcelona a intrat în jocul rivalului. Fără director de orchestră, căci Schuster îşi lăsase răutatea acasă, cu prea mulţi sclavi faţă de atît de puţini artişti".
Belarmo a murit în mai 1989, la 62 de ani, din cauza unui infarct, la puţine minute după ce scrisese cronica unui derby Atletico - Real Madrid, intitulată, "Paradoxul unui destin". Ajunsese director la "Marca".
"El Mundo Deportivo" era, ca şi azi, cotidianul de sport numărul unu al Catalunyei. Mesajul primei pagini a fost: "Se repetă istoria", cu trimitere la finala Cupei Spaniei, pierdută de catalani în acelaşi mod. Cronica, scrisă de Andres Astruells, director adjunct, s-a intitulat: "Steaua, o discretă şi norocoasă campioană. Duckadam, eroul unei finale decepţionante". "Rezumînd, această finală e un amestec de tristeţe, frustrare şi dezolare, pentru că Barcelona, care e mai mult decît un club, a pierdut ceea ce a fost mai mult decît o partidă". Cînd spune "mai mult decît un club", autorul se referă la sloganul Barcelonei, "Mes que un club", care nu cîştigase pînă atunci niciodată Cupa Campionilor Europeni.
"În stele părea scris numele Barcelonei care avea totul de partea sa. A cîştigat tot o stea, dar din România, Steaua Bucureşti".
"La Vanguardia" era, ca şi azi, cotidianul generalist numărul unu în Catalunya. E singurul care aduce cu "Sportul" nostru. Pentru că, deşi în ziua meciului alocase prima pagină în întregime, pe 8 mai nu s-a găsit decît o trimitere, în partea de sus, în care se aminteşte despre "o nouă decepţie blaugrana". Mult mai importante, în concepţia ziarului, au fost lupta pentru democraţie în Coreea de Sud şi noul impuls primit de lucrătorii de la Sagrada Familia. Ar mai fi de remarcat titlul cronicii din pagina 55: "Sinucidere blaugrana la duelul penaltyurilor".
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
