Dorinţa lui Clau-gol: "Vreau s-o las pe U într-o cupă europeană"

Claudiu Niculescu vorbeşte despre golurile sale superbe, despre retragerea pe care şi-a programat-o la finalul acestui sezon şi despre pasiunile lui.

La Dinamo a fost considerat prea bătrîn, la U Cluj fanii îşi doresc ca atacantul de 35 de ani să nu renunţe. Claudiu Niculescu a anunţat că este ultimul său sezon de sportiv profesionist. Contestat şi adulat, cu un talent neîmplinit pe măsura harului, Clau-gol va lăsa în urmă o pulbere fină, aurie, semnul unei înzestrări rare.

- Claudiu, eşti hotărît să mai joci doar în acest sezon?
- Da, acesta va fi ultimul meu campionat. Sînt fericit că voi avea ocazia să mă retrag din fotbal de la Universitatea Cluj.

- Crezi că nu mai rezişti încă un an? Sau contează şi programul, familia?
- Puţin din toate. Cred că la 36 de ani îmi e de ajuns. Fizic, mă simt bine, cu toate că mici probleme de sănătate sînt normale la vîrsta aceasta. Dureri de articulaţii, dureri de spate. M-aş bucura să ne întîlnim anul viitor, să vorbim cînd Universitatea va juca în cupele europene.

- N-ar fi păcat să nu joci şi tu?
- Mi-aş dori din suflet, dar în proporţie de 99% acesta va fi ultimul meu an ca fotbalist. Aş fi la fel de fericit dacă aş reuşi să las Universitatea într-o cupă europeană.

- Cum ai prezenta prietenilor ce înseamnă Universitatea Cluj?
- O echipă minunată, din toate punctele de vedere. Suporterii sînt senzaţionali, oraşul îmi place, oamenii de aici sînt primitori, o echipă superbă.

"Secretul meu? Încerc să prind poarta"

- Cînd ai început să te specializezi în loviturile libere?
- De cînd eram copil. Rămîneam după antrenament sau veneam înainte să execut lovituri libere. Te naşti cu acest talent. Dar trebuie să exersezi, nu neapărat zilnic.

- Cîte lovituri baţi săptămînal la antrenamente?
- Acum exersez mai puţin, nu ştiu dacă execut 10-15 lovituri libere. Înainte, acum 15 ani, acum 5 ani, executam şi cîte 100-150 de lovituri libere într-o săptămînă.

- Care sînt loviturile care îţi convin?
- Le ţin pentru mine. Să-mi divulg secretele? (rîde). Mai am de jucat fotbal, apoi vorbim. Primul lucru la care mă gîndesc este să prind poarta, e prima condiţie ca să marchez. Am unele trucuri, în funcţie de cum se aşază zidul, am secretele mele.

- Ai înscris în campionatul trecut şi din corner. A fost o întîmplare?
- Nu pot să spun că a fost întîmplător, dar nici nu pot să afirm că am vrut să dau acolo. De fiecare dată cînd execut un corner încerc să prind poarta. Am mai marcat şi la Dinamo de trei sau patru ori, dar numai în amicale. Golul cu Astra a fost primul într-un joc oficial.

- Care sînt calităţile şi defectele fotbalistului Niculescu?
- Trebuie să las opinia publică să le descopere.

- Dar ale omului Niculescu?
- Am destul de multe calităţi, dar aş vorbi numai despre defecte. Sînt foarte încăpăţînat. Sînt orgolios de multe ori şi asta nu e bine. Încerc să îmbin calităţile cu defectele, să iasă ceva bun.

- Ai vreo superstiţie?
- Nu mă rad în ziua meciului.

"M-aş fi descurcat la Leverkusen"

- Ai fost catalogat uneori ca "atacant de uz intern". Pe de altă parte, tu eşti golgeterul all time al lui Dinamo în cupele europene.
- De ce n-am jucat mai mult în străinătate? Pentru că nu mi s-a dat drumul să plec! Am avut oferte clare de la echipe destul de cunoscute: Bayer Leverkusen, FC Bruges. Şi cînd jucam la Craiova am avut propuneri interesante.

- Prima ieşire a fost la Genoa.
- Am ajuns la Genoa, în liga secundă. Acolo m-au lăsat să mă transfer. După un an, Genoa a intrat în faliment (zîmbeşte amar). A trebuit să mă reîntorc la Dinamo şi n-am regretat. Dacă eram lăsat să plec, cînd nu aveam încă 25 de ani, hai pînă la 28 de ani, probabil că altul era traseul meu.

- Crezi că te-ai fi descurcat?
- Da. M-aş fi descurcat.

- Eşti deficitar la viteză?
- Nu am fost un jucător lent. Eu zic că m-aş fi descurcat foarte bine dacă ajungeam la Bayer Leverkusen sau Bruges.

David şi maşinuţele

- Te implici în programul băieţelului tău, David Cristian? Care e joaca voastră preferată?
- Mai ieşim în parc, în locurile special amenajate pentru copii. Ne jucăm cu maşinuţele, îi plac camioanele, basculantele. Şi cu mingea ne mai jucăm, îl atrage foarte mult. Din păcate, nu prea am timp cît mi-aş dori să am, să stau mai mult cu el.

- Eşti un bărbat cu succes la femei. Ce a avut Diana în plus faţă de concurenţă?
- A contat omul Diana Munteanu, ca să-ţi dau un răspuns scurt. Şi nu, nu sînt un bărbat cu succes la femei.

- Cu copiii tăi din prima căsnicie, Alexia-Rebecca şi Denis-Alexandru, care stau la Craiova, mai ţii legătura?
- Bineînţeles. Din păcate, nu pot să-i văd foarte des, îi văd doar în vacanţe, de cîteva ori pe an. Acum nu mai stau la Bucureşti, unde eram mai aproape de Craiova. Băiatul face fotbal. Nu mai e la Universitatea, e la o şcoală de fotbal. Fetiţa merge la dansuri.

"Sîntem prea invidioşi"

- Ce muzică asculţi?
- Michael Jackson îmi place foarte mult, Depeche Mode îmi place. Îmi plac toate genurile, ascult şi muzica de club, şi hip-hop.

- Eşti gurmand?
- Nu, dar am şi eu cîteodată pofte. În general aleg să mănînc chestii uşoare, grătare, vită, peşte, pui, salate. Mănînc des şi paste, e indicat ca sportivii să aibă paste în meniu. Nu înseamnă că nu poftesc şi la bucătăria noastră tradiţională, nişte sarmale, o fasole cu ciolan. Abia aştept să vină Sărbătorile de iarnă, cînd avem bombele acelea calorice.

- Reuşeşti să-ţi păstrezi greutatea optimă?
- Spre surprinderea mea, reuşesc! Am şi ambiţia să mă menţin. Greutatea ideală ar fi în cazul meu 81 de kilograme şi exact atît am de cîţiva ani. Cînd eram mai tînăr, aveam arderile mai rapide, jucam şi cu 78-79 de kilograme, dar îmi scădea foarte mult forţa.

- Dacă ai putea să modifici ceva în România, ce ai schimba?
- Să-ţi dau un răspuns-clişeu: mentalitatea. Aş schimba multe, sîntem prea invidioşi, vrem să moară capra vecinului.

- Ţi s-a spus "Spaima păianjenului", pentru execuţiile tale. Ai omorît vreodată un păianjen?
- Doar cînd eram copil.

Crap de 7 kilograme

- Dacă ar fi să-i povesteşti lui David Cristian despre fotbalistul Niculescu, cu ce ai începe?
- Ha-ha-ha! Am multe amintiri frumoase. Primul lucru pe care i l-aş povesti ar fi golul marcat Realului. Pentru noi, jucătorii români, care nu avem foarte des prilejul să jucăm cu Real, cu Barcelona şi să marcăm împotriva acestor mari echipe, golul acela ar fi un motiv de mîndrie. Mai ales că poarta a fost apărată de un viitor campion mondial şi european, Casillas, iar pe teren erau Zidane şi Raul. E o amintire foarte frumoasă, pe care o voi păstra în suflet cu plăcere pentru toată viaţa.

- Ce alte pasiuni ai în afara fotbalului?
- Îmi place să pescuiesc, dar, din păcate, nu am timp să merg.

- Care e recordul? Acum poţi să improvezi o poveste pescărească.
- În urmă cu vreo 6-7 ani am prins un crap de 7 kilograme. Acum nu vreau să fabulez. L-am prins la fund, la porumb. La Cluj n-am apucat încă să merg la peşte. Sper să ajung.

- Care a fost cel mai bun sfat primit de la un antrenor?
- Au fost multe. Mi s-a spus să am tot timpul încredere în mine. Indiferent ce se întîmplă, faci un meci prost, ai o formă slabă, să nu dezarmezi! Să mergi mai departe, că va trece perioada proastă. Mi s-a întîmplat de multe ori în carieră aşa ceva şi i-am dat dreptate antrenorului. Nu pot să-i dau numele, dar am înţeles că e foarte important să am încredere în forţele mele.

La o cafea cu "Poştaşul"
Claudiu Niculescu a fost victima răzbunării fanilor olteni, supăraţi că fostul idol a ales-o pe Dinamo. Pe 21 noiembrie 2004, la meciul direct din Bănie, un suporter al "Ştiinţei",Ovidiu Todoran, poreclit "Poştaşul", a intrat pe gazon, a sprintat spre Niculescu şi a aruncat în atacant cu un fular alb-albastru.

"Am rămas şocat, cum cred că au rămas toţi. Mai rar vezi un suporter care să intre pe teren. Am trecut peste acel episod. Mai tîrziu am stat la o cafea în Craiova. A fost o discuţie care rămîne doar între noi. Am spus-o de mai multe ori. Dacă mă urăsc la fel de mult de atîta timp, înseamnă că m-au şi iubit foarte mult. Acesta e un motiv de bucurie pentru mine.", a spus Niculescu.

S-a pripit cu Omonia
Atacantul Universităţii Cluj a schimbat multe echipe în carieră. Singurul pas pe care-l regretă e transferul de la Duisburg la Omonia Nicosia. "Singurul regret e că am plecat din Germania în Cipru. Aveam 32 de ani şi am zis că vreau puţină linişte pe final de carieră. Asta nu înseamnă că în Germania nu aveam linişte. A fost şi o ofertă foarte bună, mult peste cea din Germania, a fost tentaţia foarte mare. Am stat şi m-am gîndit la ce am făcut şi regret acel pas", a mărturisit Clau-gol.

Claudiu Niculescu despre...

Regrete: Am două regrete mari, că n-am jucat în Champions League şi că n-am reuşit să marchez pentru echipa naţională. Am cîştigat campionate şi n-am apucat să joc nici măcar un meci în Liga Campionilor.

Naţională: Nu mai este materie primă, e singurul motiv pentru care nu mai avem rezultate. Nici jucători tineri nu prea sînt. Nu se mai investeşte în copii şi juniori şi nu prea mai apar mari talente.

Relaţia cu Ionuţ Badea: Am luat eventul împreună la Dinamo. Eram ca fraţii, eram o familie. Nu mai sînt la vîrsta la care să mă supăr că stau pe banca de rezerve. Au mai trecut anii peste mine, accept orice decizie a antrenorului Badea

Dinamo: Au fost nişte ani superbi, am cîştigat trofee, lucruri care vor rămîne pentru toată viaţa. Trofeele nu ţi le poate lua nimeni, e clar. Acolo mi-am făcut un nume în fotbalul românesc. Voi respecta întotdeauna clubul şi suporterii. Dar, iată, drumurile noastre s-au despărţit.

Plecarea de la Craiova: Suporterii organizaseră un miting împotriva conducerii clubului şi treceam întîmplător pe acolo. Cînd le-am promis că nu plec, nici nu ştiam încotro o iau. La două-trei zile a venit oferta şi am acceptat-o, pentru că Dinamo a fost şi va rămîne un club mare în România

CV - Claudiu Iulian Niculescu
- Data şi locul naşterii: 23 iunie 1976, Slatina
- Înălţime: 183,5 cm
- Greutate: 81 kg
- A jucat la FC Craiova (1994-1996), Extensiv (1996-1998), U Craiova (1998-2001), Dinamo (2001-2002, 2003-2007, 2009-2010), Genoa (2002-2003), Duisburg (2008), Omonia Nicosia (2008), U Cluj (2010-prezent)
- 8 selecţii la "naţională" şi nici un gol înscris
- 312 meciuri şi 152 de goluri în Liga 1
- golgeterul primei ligi în 2005, cu 21 de goluri, alături de Gigel Bucur, şi în 2007, cu 18 goluri
- campion al României cu Dinamo (2002, 2004, 2007)
- Cupa României cu Dinamo (2002, 2004, 2005)
- Supercupa României cu Dinamo (2005)