El e "Nică" al Oţelului: "«Cap alb», fă să-i placă lui tăticu'!"

În Smîrdan e o uliţă care trece chiar prin faţa Poştei. În curtea ultimei case de pe stînga, chiar unde se înfundă drumul vălurit din pămînt, ieri îşi trăgea sufletul la umbra unui nuc Neculai Neagu. Bărbatul cărunt s-a aşezat pe un buştean şi şi-a potrivit pălăria mai spre creştetul capului. Soţia lui e în casă şi frămîntă cornuleţe. Cei doi se "tratează" diferit, ajunşi la vremea marilor emoţii pentru cel mai mic dintre cei cinci fraţi şi surori, Ionuţ.

De-a lungul vieţii omul a jucat şi fotbal, s-a călit în Combinat şi a tras la muncile cîmpului. Dar tot tremură pentru că se apropie finala cu Poli Timişoara: "Sigur nu mă duc la meci! Nici nu cred că o să mă uit! Eu am şi probleme cu inima... Mi-au făcut-o cu Dinamo şi mi-a fost rău două zile, nu mai vreau!".

"N-avea talent la săpat"
Ionuţ e la antrenament. Neculai se uită undeva spre dealul din spatele casei, pe unde o pornea spre cîmp, lăsîndu-l pe fiul lui să aibă grijă de păsările din curte. "Nu-l luam cu noi că era prea micuţ. Dar nici nu stătea acasă. Abia făceam cîţiva paşi cît să ne facem nevăzuţi, că el şi fugea să bată mingea pe maidan. Îi auzeam pe copii că-l strigau pe Ionuţ: «Uite-l, bă, şi pe «Cap alb»! I-au zis aşa pentru că avea păr gălbui. Năzdrăvanul pleca, juca cît juca, dar avea grijă să fie în curte şi să le dea de mîncare la păsări pînă cînd ne întoarceam noi de la muncă. Vezi, Doamne, ca şi cum nici nu s-ar fi clintit din loc", îşi aminteşte rîzînd tatăl fotbalistului gălăţean. "Odată l-am luat cu noi la vie. A dat cu sapa din loc în loc şi a ieşit primul la capătul rîndului. «Aoleu, tată, tu nu eşti bun deloc de muncă», ţin minte că i-am zis atunci".

"E firav, dar are suflet cît o echipă întreagă!"
Neagu junior a obţinut permisul de conducere de curînd şi în prezent se deplasează cu maşina acasă sau la antrenament. "De la 11 ani a plecat la fotbal. A trebuit să facă zilnic naveta la Galaţi, la antrenamente, pleca şi singur cu ocazia, chiar dacă era micuţ. Cîteodată, făcea şi două curse zilnic. Dimineaţa mergea la şcoală, aici, în sat, iar apoi pleca la fotbal.

Prima dată s-a dus împreună cu un băiat mai mare, iar antrenorul lor mi-a zis de la început: «Nea Neculai, doar ăsta micu' rămîne, celălalt n-are treabă cu fotbalul». Şi eu am avut treabă prin anii '60 cu fotbalul, am jucat o perioadă la echipe mai mici, aşa că l-am lăsat să facă ce vrea el. Păcat că n-are şi mai multă forţă. Eu îi mai ziceam lui Ionuţ şi Arnold. I-am sudat nişte gantere cînd lucram în Combinat şi mă făcea să rîd cînd îl vedeam cum se tot lupta cu ele să le ridice. Nu l-a ajutat fizicul, dar a compensat, are suflet cît o echipă întreagă!".

Neculai spera aseară să mai discute cu fiul cel mic o dată înainte de meciul programat duminică. "A zis că poate trece să-mi mai lase două bilete pentru prieteni. I-aş spune lui Ionuţ să joace şi cu Poli la fel de bine cum a făcut-o la Botoşani, în meciul de la tineret România - Rusia. Atunci chiar m-a mulţumit. Să joace şi acum cum îi place lui tăticu' şi va fi bine!".

În oraş, Ionuţ terminase antrenamentul. Mîine va juca şi cu gîndul că bărbatul de sub nuc poate deveni tată de campion.

"Mă gîndesc să-i mai dau o şansă lui Ionuţ Neagu, avînd în vedere că în ultima perioadă a jucat mai puţin"
Dorinel Munteanu, antrenor Oţelul

3.000 de euro e salariul lunar al lui Ionuţ Neagu la Oţelul