Articol de Costin Ștucan - Publicat luni, 30 noiembrie 2020 13:27 / Actualizat luni, 30 noiembrie 2020 14:28
Alexandru Iacob (31 de ani), actualmente la CS Mioveni, era în 2007 una dintre marile speranțe din fotbalul românesc. Dorit de Inter Milano și de Dinamo, fundașul central a semnat cu clubul lui George Becali. A fost începutul declinului pentru cel poreclit de presă “noul Belodedici” și “noul Rădoi”.
Iacob a fost unul dintre cei mai selecționați fotbaliști din istoria echipelor naționale de juniori și de seniori. Transferat la FCSB la doar 18 ani, fundașul central a crezut că va reușit în carieră doar datorită talentului. Într-o discuție extrem de sinceră, în direct la GSP Live, Iacob a vorbit despre marile greșeli ale vieții sale și despre ce ar trebui să înțeleagă tinerii jucători din erorile sale.
36 de meciuriîn Liga 1 are Alexandru Iacob, în tricourile lui FCSB, Gloria Buzău, Viitorul și Rapid
- Salut, Alex. Cum a fost despărțirea ta de Rapid, în vară?
- Mi-a expirat contractul, dar am avut o discuție cu domnul finanțator (n.r. - Victor Angelescu) după play-off și mi-a zis că o să revină cu un telefon după o săptămână (pufnește în râs). Am tot așteptat, pentru că la vârsta mea și cu un copil mic n-aș mai fi acceptat să plec din București. Dar cât poți să aștepți?! Se apropia începutul de sezon și eu eram liber de contract.
- Tu ai venit în Liga 4 la Rapid când alți jucători se codeau să vină.
- Da, eu am venit pentru Daniel Niculae. El m-a sunat, dacă nu era el nu veneam. Când a auzit, tata (n.r. - Valer Iacob, fost conducător la Corvinul în anii 2000) mi-a zis: “E clar! O să îți sacrifici cariera și o să te duci la Rapid, dacă te-a sunat Nico!”. A știut ce alegere o să fac. Am mers la Rapid, a fost o experiență foarte frumoasă la Liga 4. Am avut un grup frumos, antrenorul, Șumi (n.r - Constantin Schumacher), pâinea lui Dumnezeu. Nu-mi imaginam că o să plec vreodată de la Rapid. Mă gândeam că am 31 de ani, că i-am ajutat, că o să rămân.
Sunt atras de acest club. Am mai fost o dată acolo (n.r. - între 2013 și 2015), când am fost neplătiți 7 luni de zile, dar am reușit să promovăm cu Viorel Moldovan. De atunci am un respect deosebit pentru Daniel Niculae. Aducea bani de acasă și ne dădea prime
- Alexandru Iacob, la GSP Live
- Niculae a plecat după ce ați promovat la Liga 3, după o neînțelegere cu acționariatul clubului…
- Da, eram în vacanță când a plecat. Mi-am greșit perioada de vacanță și mi-am luat cu o săptămână mai târziu. Colegii mei începuseră deja pregătirea.
- Cum adică?
- Mi-am luat o vacanță printr-un prieten și mi-a rezervat-o cu o săptămână după. Am mers dimineața la aeroport și nu vedeam zborul meu. Îmi întrebam soția: “Tu vezi zborul spre Tenerife?!”. Ea: “Nu!”. Când m-am uitat în mail, zborul era peste o săptămână. Am găsit înțelegere la Șumi și la Nico și mi-au zis să mă duc liniștit. Dar în vacanță am primit un telefon de pe un număr necunoscut. Era Burcă, nu aveam numărul lui pentru că nu aveam mari tangențe cu el. Mi-a zis: “Ai auzit ce s-a întâmplat? A plecat Nico”. Nu auzisem. Eram în vacanță și nu mă prea interesa ce se întâmplă în fotbal.
Te-ai rupt de fotbal…
Da. Burcă mi-a zis: “Nico a hotărât să plece!”. Vă dați seama ce vacanță am mai avut. Când m-am întors, i-am zis lui Șumi să facem o ședință cu toți cei care înseamnă mai mult pentru Rapid. El, Voicu, Maftei, Doru Bratu. Să vedem ce urmează pentru că nu voiam să rămân la echipă dacă nu mai e Nico. Majoritatea a fost de acord să rămână. Eu l-am sunat pe Nico și l-am întrebat: “Mă, vrei să rămân sau vrei să plec? Am venit pentru tine, fac ce spui tu”. Deși Niculae a fost hulit când a plecat, mi-a zis la telefon: “Vreau să rămâi și să ajuți Rapidul să ajungă unde trebuie”. Am rămas toți, dar din păcate ați văzut ce a urmat. L-au dat afară pe Șumi, deși avea o singură înfrângere cu Turris, a plecat și Maftei. Ușor, ușor au plecat toți rapidiștii vechi.
- Dar a rămas Pancu…
- (Râde) A rămas Pancu, da…
A avut două conflicte cu Pancu
- De ce râzi?
- Am avut un conflict cu el la Liga 2 și unul la Liga 3. Eu fiind ardelean, fiind din fire mai puturos… și uite că spun lucrurilor pe nume…am avut un conflict cu Pancu în iarnă pentru că nu alergam cum trebuie, nu ajungeam la parametrii necesari. Pentru asta, deși aveam 29 de ani, am fost singurul jucător care a făcut bucăți de 1000 de metri drept pedeapsă. După aceste alergări, eu i-am zis: “Plec acasă! Nu mai stau! Să te descurci cu jucătorii pe care îi ai!”. Vorbeam la per tu cu el, am fost colegi atâta timp. I-am zis și lui Burcă să-mi cumpere bilet de avion că nu mai stau în cantonament. Dar Ovidiu știa să vorbească foarte bine, ne-a pus pe amândoi la masă, am spus ce aveam pe suflet și ne-am dat mâna. Am trecut peste.
- Și al doilea conflict?
- După cantonamentul de vară, în 2019, în care jucasem în toate meciurile de pregătire, nu m-a mai băgat să joc. Vă dați seama că un jucător în situația asta nu are cum să vină fericit la antrenament, oricât te-ai antrena. Nu o să pot uita toată viața mea că, atunci când mai erau trei zile din perioada de transferuri, pe grupul de Whatsapp am primit mesaj că eu și alți jucători nu mai suntem doriți la echipă de Pancu. Nu a avut curajul să îmi spună în față.
- Cine a postat?
- A postat căpitanul. Voicu. Primise de la antrenor să facă anunțul.
- Era și Pancu pe grup?
- Nu, doar jucătorii. Între timp au intrat și conducătorii, ca să nu mai poți să vorbești nimic. N-a intrat Burcă, ci al doilea conducător. (n.r. - descrierea i se potrivește avocatului Andrei Nicolescu). După meciul de la Snagov, când am pierdut cu 3-2, a intrat să ne îmbărbăteze și a uitat să mai iasă din grup. Administratorul grupului nu a putut să-l scoată, e greu câtă vreme conducătorul ăsta aduce sponsori la club. Ei, și am avut conflictul ăsta cu Pancu. Soția mea era însărcinată, unde mai puteam să mă transfer în 3 zile rămase din mercato? Toate loturile erau făcute.
- L-ai sunat când ai citit mesajul de pe Whatsapp?
- Nu, mi-a căzut cerut în cap. M-am dus a doua zi și am vorbit cu el. I-am zis simplu: “Nu o să plec! Dacă vrei, mă duc la echipa a doua, din Liga 4, soția mea e însărcinată. Îți mulțumesc că după atâta timp cât am fost colegi nu ai putut să-mi zici în față și m-ai pus în fața faptului împlinit!”. A zis că n-a știut că soția mea e însărcinată. I-am răspuns că nu vreau să stau din milă la Rapid. Am zis că rămân până în iarnă și îmi caut echipă. Între timp, ei nu s-au înțeles cu niște fundași centrali și așa am revenit la echipă. M-a pus și căpitan după.
Îi reproșez lucrurile astea acum lui Pancu pentru că am fost colegi, credeam că avem o altă relație. Putea să-mi spună ce nu-i place la mine. Între timp, nu mai eram așa puturos, slăbisem, făceam ce mi se cerea. Nu mai eram copilul răsfățat și introvertit
- Alexandru Iacob, la GSP Live
- De ce crezi că n-a avut curajul sau timpul să vorbească față în față cu tine?
- Fiecare antrenor are metoda lui. Pancu era nou în meseria asta. Din punctul meu de vedere, avea probleme cu comunicarea. Văd că și la Iași s-a întâmplat la fel cu Andrei Cristea. Să nu mi-o ia în nume de rău. În rest, e un antrenor foarte bun, modern, care cere tot de la jucători.
Adversari în Liga 3, livratori la Glovo
- Pancu ți-a reproșat că erai puturos. Tu ai realizat asta înainte de a-ți spune el?
- Am realizat, dar gândește-te că el îi cerea unui fundaș central să alerge cât un mijlocaș central. E imposibil. Eram totuși la Liga 3. Pancu cerea prea mult pentru un nivel slab. Ok, voia să facă un Rapid foarte profesionist, dar este greu. Mergeam la antrenament, comandam de mâncare și mâncarea era adusă de jucători împotriva cărora jucam în Liga 3.
- Cum?
- Adversari de la Liga 3 aduceau mâncarea pe care o comandam prin Glovo, prin alte aplicații. Erau livratori. Unul a venit acasă. Am rămas uimit. L-am întrebat: “Ce faci?”. Mi-a zis: “Ce să fac… Dacă ne plătesc cu 15 milioane, 20 de milioane…Doar o pereche de ghete costă 5 milioane”. I-am zis: “Nu te condamn, nu te judec!”. Asta ca să înțelegeți nivelul de la Liga 3.
- De ce n-a promovat Rapid anul trecut?
- (Râde) Au fost mulți jucători străini care la un moment dat s-au rupt de grup. Când ajungi într-o țară străină te interesezi și tu despre club. Ei nu știau ce înseamnă Rapid, nu-i interesa. Au fost și mulți jucători tineri cu care conducerea a sperat să dea lovitura, dar din păcate la Rapid e o presiune mare. Nu știu de unde, suporterii nu pun presiunea asta. Poate de la conducere, poate de la obiectiv.
“Ce mi-a făcut Rapid cu primele e de joasă speță”
- Ți-ai rezolvat problema taxelor neplătite de Rapid? Sunt 14.000 de lei care n-ar fi fost plătiți. Ovidiu Burcă a spus că e simplu, trebuie să mergi tu la ANAF să faci o declarație rectificativă…
- Ovidiu vorbește mult și nu ne-a ajutat cu nimic. Cât am fost la Rapid, am stat pe capul lui. A spus că o să trimită pe cineva cu mine la ANAF, eu nu mă pricep. Mi-a zis să fac o cerere, am făcut, am tot vorbit cu ei. Au tot zis că o să mergem, o să mergem…
- Când ai făcut cererea?
- În aprilie, mai. Știam că dacă plec o să rămân bun de plată. Am primit notificările acum un an, apoi a venit pandemia, iar după trebuia să trimită pe cineva cu mine la ANAF. I-am zis că mi-au făcut așa și la Liga 4, am avut poprire pe conturi. Văd că nu s-a mai întâmplat nimic. Când o să primesc o nouă notificare o să îi dau în judecată. Ce să fac?!
- Au și niște restanțe salariale?
- Da, vreo 5.000 de euro. Am depus memoriu la sfârșitul lui august și au găsit tot felul de chichițe. Că nu am predat echipamentul, au spus că valorează 800 de euro, că mi-au dat prime netrecute în contract. Asta cu primele e de joasă speță. Dar să ne înțelegem. Eu nu vreau să fac rău Rapidului, vreau doar să îmi recuperez banii pentru care am muncit. Doar că nu m-am înțeles foarte bine cu domnul avocat din conducere
- Andrei Nicolescu?
- Da. Nu ne-am înțeles bine pentru că eu eram prieten cu Daniel Niculae. Uită-te și tu la echipa făcută de Daniel Niculae și vezi dacă a mai rămas vreun jucător! Acest domn a făcut în așa fel încât să nu mai rămână nimeni din echipa lui Nico. A făcut curățenie după el.
- Ai avut vreo dispută cu Nicolescu?
- Am avut o discuție despre prime, în Turcia, înainte de Liga 2. Domnul acesta se simțea atacat doar de spusele mele, când aduceam niște idei de premiere. El avea un dialog doar cu mine, deși eram 5-6 jucători la discuție. A rămas până la urmă cam cum au vrut ei. Eu nu voiau să dea nicio primă de promovare, voiau cel mult un salariu în plus. Au zis doar că ne premiază la fiecare meci.
- Crezi că Rapid va promova curând?
- Atâta timp cât nu e liniște acolo, nu cred…Cu regret spun asta. Am văzut că nu au președinte, nu au un antrenor principal.
“Jucam șeptic în vestiar la FCSB cu un jucător important”
- Ai spus mai devreme că erai puturos. E asta una dintre cauzele pentru care tu, un fotbalist foarte promițător în 2007, nu ți-ai atins potențialul?
- Da, fără discuție! Uite, mi se face pielea de găină! Am crezut că e de ajuns doar talentul.
- De ce s-a întâmplat asta în mintea ta?
- Hai să-ți dau exemplu. Până la 18 ani, nu am plecat din Hunedoara. Părinții mei m-au crescut foarte bine și le mulțumesc pentru asta. Mi-au zis: “Alexandru, dacă tu o să pleci de aici până la 18 ani nu o să-ți mai iei Bac-ul!”. Când am luat Bac-ul, am și semnat cu Steaua (n.r. - FCSB). Cu toate că, dacă mai aveam răbdare, puteam să semnez cu Inter Milano. La 17 ani, fusesem la un trial acolo, voiau să mă ia împrumut la Primavera. Între timp, cei de la Hunedoara aveau o ofertă clară de la Steaua și nu mă mai lăsau să mă antrenez cu ei.
- Te forțau să pleci…
- Da, mă forțau să aleg Steaua. Tata opta pentru Dinamo, dar după ce tata a spus asta într-un interviu domnul MM Stoica a venit de multe ori la Hunedoara să negocieze. Am luat Bac-ul, eram un copil de 18 ani supărat că nu mă pot antrena și atunci i-am zis tatălui meu: “Tata, tata, hai să facem ceva! Nu mai rezist! Stau în casă singur?!”. După o săptămână m-a suit într-o mașină și m-a dus la București: “Hai să semnezi!”. Așa am semnat cu FCSB, era Steaua pe atunci.
- Și unde s-a rupt filmul?
- Greșeala mea e că eu am rămas la 18 ani singur la București. Fusesem crescut din scurt, fără cluburi de noapte, fără ieșiri, devreme acasă. Am venit singur și am stat cu Răzvan Ochiroșii. Când vii dintr-un oraș mic precum Hunedoara și dai de mirajul Bucureștiului e altceva. Uite, ca să înțeleagă și tinerii care se uită.
- Așa…
- Ți-l dau exemplu pe Tătărușanu. Nu juca, era Zapata titular, dar Tătărușanu rupea sala în două. Iar eu, în loc să mă duc să mă antrenez cu el, stăteam și jucam cărți în vestiar.
- Cum așa?
- Ziceam că e de ajuns ce fac eu la antrenament. Înainte de antrenament ne chemau cu o oră la stadion, să facem masaj, să lucrăm la sală. Eu alegeam să mă eschivez. Lucrurile astea s-au văzut în timp. De obicei, jucam cărți cu un singur jucător. Nu pot să-i dau numele, dar era un jucător important. Jucam șeptic. Îmi zicea: “Ce faci, mă, la sală?! Cu te ajută sala?”. Fiind naiv, ziceam: “Da, hai că stau aici cu tine!”. Clubul ne punea totul pe tavă, dar dacă tu nu vrei să te ajuți…
Nu am avut discuții cu domnul Gigi Becali. Doar mergeam vara pe la palat. Cam când ne strângeam pentru cantonament era ziua lui. Treceam să-i urăm La Mulți Ani și apoi plecam în cantonament. Venea foarte rar la Ghencea în perioada aia, îl vedeai o dată pe lună
- Alexandru Iacob, la GSP Live
- A încercat cineva din club să discute cu tine pe tema comportamentului tău?
- Nu. Am avut niște discuții cu domnul Argăseală, dar nu pe acest subiect. M-ar fi ajutat cineva dacă ar fi vorbit cu mine. Mă consider un bărbat inteligent și cred că aș fi înțeles. Eram un jucător de viitor, eram comparat cu diverși mari jucători, eram măgulit…
- Dar asta te și relaxa?
- Da, corect. Îmi pare rău că erau jucători de la care puteai învăța. Era Rădoi, îl vedeam cum muncește la sală după o accidentare. Îmi spunea mereu: “Muncește, muncește!”. Dar eu, din păcate…Timpul nu-l mai poți da în urmă. A rămas o urmă de regret acolo.
Refuzat de Dorinel Munteanu, certat absurd de Hagi
- De la FCSB ai plecat la Oțelul, în anul de după câștigarea titlului.
- Da, m-a vrut foarte mult domnul Marius Stan, e hunedorean ca și mine. Din păcate, antrenor era Dorinel Munteanu, care mi-a zis din start: “Tu nu ai făcut pregătirea cu mine, deci nu o să ai șanse să joci”. El punea preț pe jucătorul care făcea pregătirea cu el. Am jucat doar la echipa a doua. După, a apărut oportunitatea de a merge la Viitorul…
- Cum a fost perioada de acolo?
- Frumos, până când am promovat la Liga 1. Antrenor era Cătălin Anghel. Era pus acolo așa… domnul Hagi făcea tot. Nu mă aveam bine cu domnul Anghel pentru că sunt un jucător cu personalitate foarte mare. Îi mai răspuneam și el nu mă plăcea foarte tare.
- Ce îi spuneai?
- Îmi striga: “Alex, schimbă partea!”. Îi ziceam: “Lasă-mă să joc! Eu sunt pe teren, nu tu”. Sau îmi dădea indicații și mă întorceam cu spatele.
- Era o sfidare a antrenorului. Dacă ți-ar fi strigat Hagi, nu cred că ți-ai fi permis să faci lucrurile astea. Te-ar fi băgat într-o ședință de 3 ore de nu te vedeai.
- (Râde încurcat). Da, ai dreptate.
- Ai prins vreo ședință maraton cu Hagi?
- Da. După meciul pierdut cu Gloria Buzău. Ne băteam la promovare, dar a odihnit jumătate de echipă. După meci, Hagi a intrat în vestiar și a dat vina pe cei de pe bancă că am luat bătaie. Pe mine, pe Vlad Rusu. Nu știu de ce, pentru că ei hotărâseră să ne odihnească, nu noi. Nu am putut face nimic să ajutăm echipa, nici măcar nu am fost introduși.
Am avut șansa mea la FCSB cu domnul Bergodi. Promova tinerii, m-a debutat la Liga 1, dar apoi a fost dat afară foarte repede
- Alexandru Iacob, la GSP Live
- Dar nu ai spus nimic? Părea absurd.
- I-am răspuns: “Cu ce sunt eu vinovat dacă am stat pe bancă?!”. S-a înroșit la față, apoi s-a întors spre Simion care ratase două ocazii și l-a luat pe el. M-a lăsat pe mine în pace.
- Tatăl tău a încercat vreodată să discute cu tine despre atitudinea ta?
- Da, dar eu eram cel care hotăra. Un părinte poate schimba traiectoria greșită a unui copil doar dacă e cu el zi de zi. Eu am rămas singur la București la 18 ani, hotăram singur ce fac, unde mă duc, ce mănânc. (Se uită într-o parte) Soția îmi șoptește că trebuie să plec la antrenament.
Povestea unui blat din Cipru
- Ok, ultima întrebare. Ai jucat în vreun meci trucat?
- (Râde și face o pauză). În România cred că am luat parte. Nu am știut, dar am auzit după. Dar în străinătate mi-am dat seama pe moment, în timpul meciului. Eram la Ethnikos, în Cipru, meciul trebuia să se termine egal. Mi-am dat seama că lucrurile nu erau în regulă când un coleg a ratat penalty. Dăduse 5 goluri din penalty până atunci. Am cerut schimbare, dar erau făcute toate schimbările. Cu toate astea, am avut 2-0 până în minutul 80, dar meciul s-a prelungit în așa fel încât se ne egaleze (n.r. - 2-2 cu Nea Salamina, în 2016. În poarta lui Ethnikos se afla Bogatinov, portarul adus de Reghecampf la FCSB în 2014).
- În jurul tău se făceau eforturi disperate să luați goluri…
- Da, ca să înțelegeți, căpitanul care juca mijlocaș central s-a pus fundaș central în ultimele 10 minute. După meciul ăsta, am zis că nu o să vreau să mai joc în Cipru. Din cauza asta (n.r. - a aranjamentelor).