EXCLUSIV Alexandru Buziuc are o viață de film: „Am mers cu vacile, am muncit pe câmp, iar la 11 ani am fost în comă!"

Gigi Becali și l-a dorit cel mai mult, iar în mai puțin de 24 de ore s-a făcut transferul la FCSB. Alexandru Buziuc a fost în culmea fericirii când a aflat de mutarea la formația roș-albastră.

„Mai auzisem povești d-astea cu mine la Steaua... Dar acum s-a făcut totul pe repede înainte. Am vrut să-i sun pe părinți după ce-am semnat: «Mama, tata, am o veste bună!», dar n-am apucat că mama a citit pe internet și mi-a dat mesaj pe Facebook. Tata a făcut tumbe de bucurie: «Ce veste mi-ai dat, mă doare inima de bucurie! Nici nu știu ce să mai fac»", dezvăluie Alex, în exclusivitate pentru Gazeta Sporturilor.

Buziuc are 26 de ani și este originar din satul Chilișeni, comuna Udești, județul Suceava. Dar povestea lui Alexandru este una incredibilă. De film sau de roman. Pe care o dezvăluire în exclusivitate pentru cititorii ziarului.

Alexandru Buziuc, noul jucător de la FCSB: „Plecam cu vaca prin sat, munceam la câmp"

- Alex, vreau să vorbim despre copilărie. Ce-ți mai amintești?
- Am avut o copilărie grea. Nu pot să zic că era sărăcie. Eram la țară și am fost nevoit să merg să muncesc. Până să joc fotbal a trebuit să mă trezesc de dimineață și să plec la muncă. Aveam animale: porci, vaci, cai, găini. La 9-10 ani, acolo eram deja considerat copil mare. Plecam cu vaca prin sat și mă întorceam după patru, cinci ore. După prânz aveam același program.

- Era singura ta ocupație?
- Nu. Când nu eram cu animalele trebuia să mergem la muncile câmpului. La porumb. Mai mergeam cu un frate și munceam acolo. Eu sunt al doilea ca vârstă, restul sunt toți mai mici. Mergeam cu căruța, munceam la noi, apoi pe la vecini. Băgam plugul, făceam treabă serioasă! Scoteam și noi un ban pentru haine sau alte mici dorințe. Am fost șase frați, patru băieți și două fete. Pe băieți îi cheamă Andrei, Emi și Cosmin, iar pe fete Andreea și Simona.

- Practic, copilăria ta a fost sacrificată... 
- Țin minte că într-o vacanță de vară a trebuit să mă duc să mă angajez, aveam nevoie de bani. M-am angajat lângă Suceava, la un depozit de materiale de construcții. Aveam 12 ani și căram saci de ciment, fier, cherestea. Încărcam, descărcam sacii de ciment. Veneau mașinile și trebuia să le încarc, să le descarc. Când nu erau mașini aveam altă treabă la depozit. Aveam grijă și de cherestea, de ciment, trebuia să fie ordine. Plecam la 7 de acasă și ajungeam la 8 seara.

„Nu-mi permiteam să fac absolut deloc naveta"

- Păi, și la fotbal cum de-ai ajuns?
- Mergeam să mă uit la meciuri, la mine în sat, la Udești. Echipa se numea Flacăra Roșie. A trebuit să-și facă echipă de juniori și m-am înscris cu fratele meu. Ne-am făcut legitimații și am început să mergem la meciuri. Nu prea jucam pentru că eram copil, erau ăștia mai mari de 18 ani și nu ne băgau în seamă. Dar n-am renunțat pentru că-mi plăcea foarte mult.

- Și ce-a urmat?
- M-am dus la Liteni, care avea echipă în Liga 4. Mă mai luau și la echipa mare, stăteam mai mult rezervă. Dar într-un meci chiar am jucat cu Sporting Suceava. Patronul lor a venit la meci, m-a văzut și m-a plăcut mult. Faza tare e că unchiul meu era cu mine la un meci. În tribună. Eu întârziasem la împărțirea tricourilor. Jucam cu 10 de obicei, dar în meciul ăla a luat tricoul altcineva și-am mai prins doar tricoul cu 2.

- Așa.
- Patronul l-a întrebat pe unchiul meu: „Bă, cine e băiatul ăsta?". "Care, mă?!". "Uite, mă, asta!". "Nu știu cine-i, mă, ăsta, numărul 2". După aceea, când m-a văzut la față, i-a zis patronului „Aaa, ășta-i nepotul meu". "Nu vrei să-l lași la Suceava, că avem grupă bună? Am adus tot ce-i mai bun, lasă-l să vină la probe".

- Și ai ajuns de la Liteni la Suceava.
- Eu eram de la țară, nu-mi permiteam absolut deloc să fac naveta. N-aveam cum să mă împart între antrenamente și școală. M-am dus la primul antrenament, antrenorului i-a plăcut de mine, domn profesor Anton. M-au și ajutat financiar, mă lăsau să vin la un singur antrenament pe săptămână din câte erau, patru, cinci. Sâmbătă era meciul. Eu făceam școala la Liteni și mă duceam la antrenamente cu maxi-taxi. Erau zile când plecam la 7 și ajungeam seara la 6. Timp de jumătate de an am făcut naveta, apoi m-au transferat la Liceul cu Program Sportiv din Suceava.

Accident în plin cu o căruță cu lemne

- Te-au ajutat ei cu cazarea?
- Da, da. Mi-au plătit ei totul, cazarea la internat și au avut grijă de mine. Amuzant e că înainte să mă transfer definitiv la Suceava am avut un amical cu Steaua, în Ghencea. Și atunci era Dorin Goian jucător la Steaua. Era prieten bun cu antrenorul nostru, ne-a dus pe stadion, ne-a făcut turul, prin vestiar, pe teren. A fost wow! Ce bucurie pe noi! Atunci am jucat un meci amical cu ei, ne-au bătut cu 6-2, dar eu am intrat la pauză și-am dat două goluri. Am sunat pe toată lumea că am dat două goluri cu Steaua. Ce bucurie mare!

- E adevărat că te foloseau fundaș?
- Stânga, da! Nu mă descurcam deloc. Deloc, deloc... Le-am zis că pot să joc atacant, că nu e bine fundaș stânga. M-au băgat atacant și am ieșit golgeterul echipei. În șase luni aveam 12 goluri. Am mai rămas un sezon la ei, dar din iarnă a venit oferta de la Vaslui. Am mers la probe acolo, am fost în cantonament cu ei în Spania. Am fost acolo un an și jumătate, până s-a desființat echipa. Și așa am ajuns la Gaz Metan.

- Cine era antrenor la Gaz?
- Domnul Dulca și îi plăcea foarte mult de mine. Mi-a zis direct "Băi, dacă vrei aici, eu îți garantez că o să joci. Eu sunt antrenor aici și îți spun că o să joci". Am fost de acord. Pentru mine era mai important să joc decât să câștig bani. Am jucat până am avut un accident de mașină... Al doilea, în 2014. Aveam o accidentare inghinală și doi prieteni mi-au zis să merg cu ei la Bistrița, unde stăteau ei. Când să plec de acolo am rugat un prieten să vină să mă ia. A întârziat ceva, a venit seara. M-a luat pe la 8 și cu 25 de kilometri înainte să ajungem la Suceava o căruță cu lemne era pusă de-a latul drumului. Voia să întoarcă... Am luat-o în plin! Eram la Iliești.

„Am stat în comă cam două zile..."

- Ai zis că ăsta a fost al doilea accident. Primul cum a fost?
- La 11 ani. Eram cu bicicleta, în fața curții mele. Stăteam în spatele unei dube care transporta pâine și am vrut să traversez strada. Am stat în spatele ei, nu vedeam ce vine din contrasens... Și când am vrut să trec, m-am băgat pe stânga și m-a luat în plin o betonieră! M-am lovit foarte rău la cap, am intrat în comă. Mi-am rupt mâna, genunchiul și niște dinți. Dar cel mai rău m-am lovit în cap, am intrat într-o stare de somnolență. Mama plângea...

- Și ce s-a întâmplat?
- Până să vină salvarea, mama a oprit o mașină și am plecat spre Suceava. Pe drum s-au întâlnit cu ambulanța, m-au suit în ea, dar la intrarea în Suceava, în salvare a intrat o altă mașină. Ne-am răsturnat... O doctoriță s-a lovit, dar eu eram deja în comă. Unchiul meu era în spatele ambulanței cu o altă mașină, m-au pus la el și am ajuns la spital. Aproape două zile am fost în comă... De sâmbătă până luni dimineață am fost în comă.

- Cum ți-ai revenit?
- Când m-am trezit, nu știam nimic din ce s-a întâmplat. Mama era acolo cu mine și o întrebam toate cele. Aveam pierderi mari de memorie. „Mamă, de ce sunt aici?! Ce s-a întâmplat?". Îmi explica: „Alex, ai avut accident de mașină, s-a întâmplat asta, asta, asta". Dar după cinci minute uitam totul și o luam de la capăt... Mama plângea, săraca, îmi explica, dar uitam totul. Parcă îmi aduceam vag aminte, dar nu eram sigur... Cu tratament și pastile am început să-mi revin. După vreo trei luni am început să-mi amintesc ce pățisem... Am stat acasă câteva luni bune, dar am mai avut un accident urât.

- Te-a cam încercat viața până acum...
- Da și n-am renunțat.

„Am semnat cu Clinceni fără să mă gândesc"

- Să ne întoarcem la viața de fotbalist. Ce s-a întâmplat când te-ai recuperat după al doilea accident?
- Am fost împrumutat la Rapid Suceava. Am stat jumătate de an acolo, nu prea a fost bună perioada asta. Gazul a retrogradat în Liga 2, dar după aceea m-am întors la Mediaș. Am reușit să promovăm în Liga 1. Au venit jucători buni, Eric și restul, dar mi-a fost greu să prind echipa. Jucam mai mult la echipa secundă. Am rămas la Gaz, a venit domnul Teja și nu prea jucam. Așa am ajuns la Clinceni.

- Cine te-a vrut?
- M-a sunat Paul Pârvulescu, care m-a întrebat „Bă, ți-ai găsit ceva?". „Nu, încă nu..". „Hai la Clinceni! Am semnat și eu aici. Se vrea promovarea!". Mi-a plăcut ideea. Am semnat fără să mă gândesc. La început ziceam "Mamă, nu cred că avem vreo șansă... Nu avem condițiile foarte bune, o să fie greu să promovăm. Ceilalți au bani mulți, au prime". Dar după am început să ne mișcăm, făceam antrenamente bune, echipa juca, învingea.

- Și ați reușit să promovați în prima ligă. 
- Am câștigat tot ce se putea, am promovat, iar în Liga 1 îmi doream să salvez echipa, să o ajut să se mențină. Eu îmi mai doream un sezon la ei sau să ajung în altă parte. Cu domnul Poenaru, care a avut încredere în mine și m-a ajutat foarte mult și m-a înțeles, am reușit să facem meciuri bune. Am avut prestații bune, am marcat și goluri și uite că am ajuns la Steaua!

- FCSB te-a luat gratis?
- Eu am avut contract la Clinceni pe un an de zile, cu opțiune de încă doi ani, dar doar dacă cei din club mă notificau până pe 30 mai. Ei nu au făcut-o, a fost nebunia asta cu pandemia... Eu sunt la Clinceni până la finalul sezonului, apoi plec liber la Steaua.

„Eu vin să muncesc la Steaua și să dau tot din mine"

- Acum ce-ți dorești, Alex?
- Acum îmi doresc să fiu sănătos. Eu vin să muncesc la Steaua și să dau tot ce am mai bun. Vreau, când ies după fiecare meci de pe teren, să fiu mulțumit de ce-am făcut. Tot ce depinde de mine trebuie să fac. Vreau să am un an cât mai bun, să dau multe goluri, să câștig trofee și să ajung cât mai sus.

- Te-au sunat prietenii după ce-ai semnat?
- Da, da. Toată lumea de la mine de la țară m-a sunat: „Mamă, mamă, ce mișto!". „Ce tare, bă, cum e nea Gigi?!", „Cum e cu nea Gigi, ce ți-a zis?". Eu am vorbit cu dânsul după ce-am semnat. Mi s-a părut un om foarte bun. Mi-a vorbit foarte frumos. Mi-a spus că are multă încredere în mine și vrea să le dea peste nas tuturor. Că trebuie să muncesc și mi-a zis că vrea să mă ajute să câștig bani.

Primii banii cred că i-am câștigat la 16 ani, aveam 200 de lei... Erau buni și ăia. Erau banii mei de cheltuială. Restul la școală aveam totul plătit. Erau bani în plus, aveam de consum și eu"

Tata e plecat în Suedia de șapte ani. Acum au plecat și doi frați de-ai mei cu el. Lucrează demult acolo, la pădure. Un alt frate de-al meu e în Olanda. Tata curăță pădurea, face loc să crească alți copaci. Lucrează acolo din aprilie până iarna. Din noiembrie, zăpezile sunt mari de tot. Mama e la Suceava, lucrează la o brutărie-patiserie

Trebuia să fac nuntă în vara asta, dar pandemia ne-a dat planurile peste cap. Am mutat-o pentru anul viitor, acum trebuie să fiu sănătos și să muncesc! Toate la timpul lor, important e că suntem sănătoși!

Alex Buziuc

VIDEO Gigi Becali instalează dictatura la FCSB! „Nu mai ai voie să râzi, să zâmbești! Când ajungi acasă, te bagi în pat!”

Citește mai multe știri de actualitate:

VIDEO + FOTO UTA și FC Argeș au promovat în Liga 1! DRAMATISM TOTAL: golul marcat de Rapid în 90+6 a trimis-o pe Mioveni la baraj și pe Turris în B

UEFA a răspuns! Ce se întâmplă cu Astra - Craiova și când trebuie anunțată campioana