Articol de Costin Ștucan - Publicat joi, 28 aprilie 2022 17:41 / Actualizat joi, 28 aprilie 2022 18:33
Costel Pană (56 de ani) a povestit în direct la GSP Live un episod neștiut din cariera sa. În 1990, a semnat cu Universitatea Craiova, dar a fost primit de colegi cu ostilitate. Unii dintre ei au pus la cale un episod jenant, care l-a determinat pe Pană să rupă contractul și să meargă la Dinamo
În 1990, imediat după Revoluție, Costel Pană era unul dintre cei mai căutați mijlocași din Liga 1. Fotbalistul de 23 de ani de la Flacăra Moreni - satelitul lui Dinamo - se remarca prin travaliul extraordinar, dobândit în copilărie când alerga 14 kilometri pe zi, și prin apetitul ofensiv. Cu doi ani în urmă, mersese într-un turneu în Italia cu Dinamo, însă Mircea Lucescu l-a anunțat la final că nu-l poate transfera din cauza refuzului șefului Securității, Tudor Postelnicu:
“Postelnicu făcuse școala la Moreni. Acolo avusese un profesor, Groșanu, care venea la ore îmbrăcat ca Fred Astaire. Cu baston, cu pălărie. Acest profesor l-a chemat pe Postelnicu și i-a zis să nu mă lase să plec de la Moreni la Dinamo pentru că nu o să mai vină nimeni la meciurile lui Flacăra”.
269 de meciuriși 45 de goluri are Costel Pană în Liga 1 pentru Flacăra Moreni, Dinamo, FCM Bacău, FC Argeș și FC Brașov
Până la urmă, Pană - numit Pană III de presa vremii, din cauza prezenței altor doi C. Pană în Divizia A - a ajuns la Dinamo unde a stat cinci sezoane și a câștigat titlul din 1992. În direct la GSP Live, fostul fotbalist - actualmente director tehnic la clubul saudit Khaleej - a dezvăluit în premieră că parcursul său ar fi putut arăta altfel dacă în vara lui 1990 rămânea la Universitatea Craiova, club cu care a semnat un contract.
“Când jucam cu Flacăra contra lor, Sorin Cârțu venea mereu: “Bă piticule, dar ce-i driblezi pe ăștia! Mi-aduci aminte de cum jucam eu. Vezi că vreau să te iau”. Când a venit Revoluția, noi eram în Italia. Ne-am întâlnit acolo cu Craiova, la o fabrică de confecții.
Cârțu m-a luat deoparte: “Vezi că încep să fac demersurile, la vară vreau să te iau”. M-am dus, m-au convins, mi-au dat vreo 2.000 de dolari. Am fost cu echipa la Herculane în cantonament două săptămâni, dar nu m-am acomodat. În echipa aia care luase campionatul nu acceptau pe nimeni din afară. M-am simțit în plus. Mi-au luat apărarea doar Zanfir și Săndoi. Pe postul meu era Ciurea”.
Eu eram și cu alergătura. Ne dădea preparatorul fizic Fane Cioacă “bucăți” pe acolo, dar la un moment dat aud din spate: “Băi, țărane, ai venit tu să ne alergi?”. Am auzit, dar nu eram sigur cine a zis. Nicolae Zanfir și Săndoi au sărit: “Bă, taci, bă, din gură! Băiatul a venit aici, îl cunoaștem, vrea să-și câștige locul. Care e problema ta?”. A tăcut
- Costel Pană, fost internațional român
Bani primiți de la Ianul direct din geantă
Întors de la Herculane, Pană s-a întors acasă în așteptarea plecării într-un turneu cu Universitatea Craiova în Franța. “Aveam trei zile libere. La 5 dimineața, m-am trezit cu un băiat de la Dinamo. “Costele, Mariane, îmbrăcați-vă că mergem la Vasile Ianul, la București!”. N-am vrut să mergem. Era și conducătorul nostru de la Moreni. Mi-a zis: “Dacă nu mergeți, mâine rămân fără serviciu. E ordin! Eram angajatul ministerului”.
Vasile Ianul ne-a luat: “Vreau să vă iau. Costele, ție îți dau 5.000 de dolari, Mariane, tu ai 3.000. Nu trebuie să semnați pentru ei. Luați-i și faceți ce vreți cu ei”. A deschis geanta, ne-a numărat banii și i-a pus într-un plic. I-am zis: “Nea Vasile, nu pot să-i iau, am semnat cu Craiova”. La care el zice: “Ia, bă băiatule, banii! Nu e problemă. Dacă nu vii acum la mine, poate vii altă dată. Cum te simți la Craiova?”. I-am zis că nu foarte bine. Zice: “Uite ce sfat îți dau. Ai văzut Franța? Nu. Du-te cu ei în turneu, vezi Franța și vorbim după”.
În Franța, însă, ostilitatea din vestiar împotriva lui Costel Pană a luat o turnură neplăcută: “Am jucat trei meciuri cu echipe de liga a doua, am fost titular, dar n-am jucat foarte bine. Apoi am jucat cu două echipe de prima ligă. Cu Sochaux și cu Auxerre, era Guy Roux antrenor. N-am mai fost titular.
Cu Auxerre, aveam echipamente identice, alb-albastre. Nu aveam atunci două rânduri de echipament. Cei de la Auxerre ne-au dat echipamentele lor de rezervă, negru cu verde. Am intrat și eu vreo 10 minute. Mai erau Iulian Chiriță, Cheregi, semnaseră și ei.
La final, m-am dus la vestiare, supărat că nu am prins și eu titular cu echipele de prima ligă. Voiam și eu o șansă în meciurile mai tari. Am pus echipamentul pe masă, frumos, m-am dus la baie și când am ieșit ăia de la Auxerre erau înnebuniți. “Lipsește tricoul cu numărul 19”. Era al meu. Eu am zis că l-am pus pe masă. Cineva a băgat echipamentul cu numărul 19 în geantă la mine.
Când au venit, am zis să verific în geantă. Echipamentul era în geanta mea. Cum ar veni, eu am furat echipamentul lui Auxerre. Atunci am zis: “Nea Sorine, îmi pare rău, eu nu pot să rămân aici după ce mi-au făcut băieții”. Am plâns două zile. Am rupt contractul, i-am dat banii înapoi lui Marcel Popescu și le-am zis că nu am cum să rămân. “Poți să mă sancționezi, să mă reclami”.
Am aflat după aia cine mi-a făcut-o, mi-a zis Ceaușilă. Nu pot să rostesc numele lui pentru că nu am nicio dovadă concretă. Era un prieten foarte bun al lui Gigi Ciurea. Așa am venit la Dinamo. Am semnat în alb, fără perioadă de contract”.
La finele sezonului 1990-1991, Universitatea Craiova a câștigat titlul, în timp ce Dinamo - cu Pană autor a trei goluri în 24 de meciuri - a terminat pe locul 3. Un an mai târziu, Costel Pană a ieșit campion cu Dinamo, echipă neînvinsă în cele 34 de etape ale sezonului.
În mai 1992, Pană debuta la națională în meciul cu Feroe (7-0) din preliminariile Mondialului din 1994 și înscria în partida din Ghencea. Dinamovistul a mai jucat apoi de cinci ori pentru România.