Fost mijlocaș din Bănie își dorește o adevărată provocare: „Aș vrea să antrenez FCSB, să văd și eu dacă dracu’ e atât de negru”

În vara lui 2002, după ce Dinamo cucerea titlul în stil thriller abia la capătul ultimei etape, roș-albii bifau unul dintre cele mai stranii episoade post-revoluționare: transferul la pachet a 9 jucători de la Craiova, completare abruptă la trecerea lui Claudiu Niculescu pe același traseu cu un sezon înainte. 

Universitatea lui Nețoiu bloca pe FC Național în Bănie, scor 2-1, iar trupa din Ștefan cel Mare învingea lejer acasă pe FC Brașov, 4-0, așa încât Dinamo devansa la foto-finish echipa de atunci a lui Olăroiu (60p vs. 58p), care pusese stăpânire pe fotoliul de lider timp de 5 runde consecutive. "Comandantul" însuși pășea din Oltenia către "Groapă".

Alături de Stoican, Alexa, Bărcăuan, Burcă, Domocoș, Preda, Frăsineanu și Grigorie, Ciprian Danciu a făcut parte atunci din tranzacție. Azi, în postură de antrenor, fostul mijlocaș în vârstă de 43 de ani rememorează bornele unei cariere tumultuoase și povestește propriile aventuri de tehnician.

- Domnule Danciu, vă mai urmărește încă eticheta de "jucător al lui Nețoiu", lipită cu ani în urmă pe fruntea tuturor fotbaliștilor din cercul de influență al fostului patron de la Craiova?
- Cred că e prima dată când accept să comentez acest subiect. Am plecat de la Craiova la Dinamo printr-un concurs de împrejurări. Inițial, doar eu, Domocoș și Frăsineanu urma să mergem în Ștefan cel Mare. Dacă noi, cu Universitatea, pierdeam însă meciul din ultima etapă cu FC Național, titlul se ducea în Cotroceni în detrimentul "câinilor". De aceea, Dinamo a trebuit să-și asigure un lot cu jucători dedicați la acea partidă și a finalizat precontracte cu mai mulți fotbaliști de la Craiova înaintea întâlnirii cu FC Național. Așa s-a realizat acel exod, care nu se mai întâmpla dacă nu se ajungea în situația ca echipa campioană să se decidă în ultimele 90 de minute ale sezonului.

Ciprian Danciu: „Cu Nețoiu era o relație tată-fiu”

- Era de notorietate prietenia dintre Dinamo și Nețoiu, care a devenit ulterior membru în conducerea roș-albilor.
- Haideți să vă spun ceva după 20 de ani! Acest om ne-a ajutat, ca jucători, cu orice problemă. Avea peste 60 de fotbaliști, cu care funcționa o relație corectă de tip tată-fiu. N-am avut semnat însă absolut nimic cu dânsul. Dar știți bine că banii în România întârziau, cum se întâmplă și în prezent, iar domnul Nețoiu ne sprijinea dacă apăreau dificultăți financiare. Probabil și alți jucători și-ar fi dorit în acea perioadă să existe cineva care să aibă grijă de ei cum o făcea Nețoiu.

- Era totuși o practică din care se nășteau suspiciuni, nu?
- Niciodată n-a venit să ne zică să nu câștigăm nu știu ce meci, fiindcă ar avea vreun interes personal. Din contră, oferea bani în plus jucătorilor care evoluau bine într-un derby, de exemplu. E ridicol să crezi că un singur om ne-a ghidonat carierele. Jos pălăria față de nea Gigi, pentru care am un respect total!

- Rețineți un moment special legat de colaborarea cu Nețoiu?
- În 2006, am plecat în Qatar, la Al Arabi, unde Balaci era antrenor. Avea nevoie de un închizător, lucrasem împreună și la Craiova, iar Nețoiu m-a recomandat pe mine. Am rămas acolo până mi-am rupt tendonul lui Achile. A fost transferul care mi-a schimbat viața. Cel mai bun contract din carieră! N-a căzut peste mine chiar căruța cu bani, dar roaba cu siguranță!

Ciprian Danciu: „M-a costat scump un henț neinspirat cu FC Bruges”

- Ați avut viață scurtă la Dinamo, doar jumătate de sezon, după care ați plecat la Astra. De ce?
- M-am simțit foarte bine la început. Eram titular în partidele de pregătire, am avut în vara lui 2002 un turneu minunat în Franța, unde am jucat cu Bordeaux, Bastia, Nantes, dar am pățit necazul de la turul cu FC Bruges din preliminariile Champions League. Am avut totala neinspirație să pun mâna pe minge spre finalul jocului, am primit al doilea avertisment, am fost eliminat, iar la faza următoare belgienii au marcat pentru 3-1. Totul s-a întors apoi ca un bumerang împotriva mea. Am simțit că nu-mi mai găsesc locul la Dinamo. Mi-aș fi dorit să fac mai mult, dar am rămas cu satisfacția că mi-am împlinit un vis, acela de a îmbrăca tricoul alb-roșu.

- Cum a fost colaborarea cu Cornel Dinu?
- Fără reproșuri! Un antrenor cu o filozofie de viață incredibilă, prezenta exemple foarte interesante în fiecare discurs. Sigur, un antrenor nu poate fi în asentimentul a 25-26 de jucători dintr-un vestiar, dar Dinu avea darul de a capta atenția generală. Dacă ești civilizat și ai cei șapte ani de-acasă, n-ai cum să-l ignori sau să nu-l asculți pe Dinu la câte a făcut pentru fotbalul românesc.

138de meciuri în Liga 1 a adunat Ciprian în perioada 1995-2007, marcând 16 goluri pe prima scenă

- Ați avut numeroase experiențe în Liga 1, la Rocar, U Craiova, Dinamo, Astra, Oțelul, FC Argeș, Bistrița. Unde v-ați simțit cel mai bine?
- Peste tot a fost OK, dar la Craiova simți că joci fotbal, în special datorită suporterilor pătimași de acolo, cu bune, cu rele. Sufletește, aș fi vrut să ia titlul sezonul trecut, am ținut maxim cu Universitatea. Acolo e și jucătorul meu favorit din Liga 1, Cicâldău, un băiat cu tehnică, inteligență și sclipiri în ultimii 30 de metri, ceea ce găsești la puțini jucători de pe postul lui.

Ciprian Danciu: „A fost dureros că n-am luat titlul cu Vasluiul în 2011”

- Ați început să antrenați din 2009 și ați bifat inclusiv o perioadă interesantă ca secund al lui Hizo la Vaslui, cu sezonul blestemat când s-a ratat titlul, în 2011.
- Doar neșansa ne-a privat atunci de câștigarea campionatului. Am făcut 1-1 la Bistrița cu un penalty dictat foarte ușor împotriva noastră de Deaconu într-un meci la discreția noastră. De acolo lucrurile s-au împotmolit. Dacă am fi bătut pe Gloria, luam titlul 99 la sută! Ia amintiți-vă ce echipă formidabilă avea Vasluiul! Adailton, Wesley, Sânmărtean, Gerlem, Milisavljevici, Milanov, Pavlovici, Papp, Temwanjera. A venit apoi și Stanciu. A fost un sezon dureros pentru că am ratat locul întâi cu un asemenea lot.

- Porumboiu invocă și azi mari jocuri de culise operate atunci împotriva Vasluiului. Le-ați resimțit de pe bancă?
- Mi-e greu să spun asta! Pot afirma însă că Adrian Porumboiu a fost un patron excepțional. A plătit salarii exorbitante, cu care putea susține două cluburi, a virat mereu banii la timp, a asigurat un climat de liniște din punct de vedere financiar și administrativ. Merita din plin să fie răsplătit cu un titlu!

- Care a fost cel mai palpitant meci trăit pe banca Vasluiului?
- În grupele Europa League, partida din deplasare cu Lazio, fără dubii! Am condus până spre final cu 2-1, prin golurile lui Wesley, am avut și om în plus, însă am fost egalați în ultimele minute. Ar fi fost o victorie imensă pe "Olimpico".

Ciprian Danciu: „Comisiile își bat joc de dosarul meu”

- Ultima dată ați fost antrenor principal în liga secundă, la Recea, pe care ați promovat-o din L3. Ați plecat repede, nu prea v-au ajutat rezultatele!
- Asta-i viața de antrenor! În 2010 am salvat pe Baia Mare fără meci pierdut acasă, am mai avut o experiență interesantă și la Tg. Neamț, am lucrat însă mult la juniori, fiindcă-mi place să lucrez cu tinerii. Am ajuns cu două grupe și la turneele finale. Din păcate, e un domeniu lăsat de izbeliște, cu o mare problemă la nivelul bazelor sportive. La Recea alta e însă problema. Gravă!

- Anume?
- M-au înlăturat din post la sfârșitul lui septembrie, nu mi-au dat nicio decizie scrisă, deși am insistat să primesc o hârtie în acest sens, iar acum mă judec cu clubul la FRF. Din păcate, comisiile își bat joc de dosarul meu. M-au amânat aiurea de patru ori, îmi răpesc pur și simplu dreptul la muncă, pentru că eu pierd toți banii, circa 50.000 de euro, dacă mă apuc să semnez cu altă formație.

N-am accesat încă licența Pro, ci sunt deocamdată la nivelul licența A. Am avut o tentativă în 2010, dar Porumboiu nu m-a lăsat să mă înscriu, fiindcă trebuia să fiu mult timp lângă echipă. Tocmai plecase al doilea secund, Zotincă. N-am renunțat însă la idee.
- Ciprian Danciu

- Aveți oferte?
- Am avut și am, dar nu pot să fac niciun pas. Pe Nae Constantin l-au angajat ca director tehnic, i-am spus și lui că nu e frumos cum a procedat față de un coleg de profesie, atâta vreme cât clubul practic nu m-a eliberat din funcție în mod oficial prin niciun document. M-am prezentat la antrenamente, am ajuns să merg pe banii mei prin deplasări ca să fiu lângă echipă pentru a nu mi se imputa absența de la serviciu. E ridicol! În cazul jucătorilor, pot depune memorii după 60 de zile, dar pe un antrenor ai posibilitatea să-l ții fără limită neplătit și agățat pe un dosar stupid, pe care comisiile federale îl lungesc absurd? Mă pomenesc că se termină campionatul, echipa se desființează și Danciu rămâne cu ochii în soare. Chiar nu mai există niciun pic de bun simț și respect? Nu trebuie să-mi întrețin și eu familia?

- Visul e, probabil, un contract în Liga 1, nu?
- Mi-aș dori să lucrez la prima divizie. Uite, sincer, chiar aș vrea să antrenez FCSB, să văd și eu personal dacă dracu’ e atât de negru! Că nu mi se pare chiar așa cum s-a descris prin presă! Sunt convins că aș putea coabita cu Becali. Îmi plac oamenii mai înțepați. Dacă știi cum să-i iei, ce să impui prin contract și disciplină, nu cred că vreun patron se comportă contrar investițiilor lui dacă vede că e în regulă ce faci.

Mă consider un antrenor disciplinat și riguros, nu vulcanic. Nu mă abat de la reguli. Abia după disciplină vin calitățile jucătorilor și inspirația tehnicianului.
- Ciprian Danciu

„Wesley era profesor de samba în vestiar”

Danciu are amintiri speciale despre brazilianul Wesley, cu care a lucrat la Vaslui, și recunoaște că sud-americanul era un tip greu de strunit și-n afara terenului: „Cui nu-i place viața de fotbalist? Dacă știai cum să vorbești cu el și să-l capacitezi în interesul echipei, dădea totul la antrenamente și la meciuri. Un sufletist! Avea momente când era foarte nervos sau dispărea din joc, dar, per total, ne-a ajutat enorm. Răspundea inclusiv de atmosfera din vestiar. După fiecare partidă câștigată răsunau doar ritmuri sud-americane, cabina se transforma într-un ring de dans. M-am perfecționat și eu în samba în acea perioadă!”. 

Ciprian Danciu: „Săriseră să ne bată”

Danciu și-a amintit un episod tensionat trăit în tricoul Craiovei la o partidă cu Astra în deplasare, în toamna lui 2001: „Am avut atunci o altercație gravă cu fanii olteni. Eram conduși cu 2-0 la pauză, iar suporterii erau să intre peste noi la vestiare, acuzând că vrem să vindem meciul. Unul dintre ei sărise de-a dreptul la bătaie! Soarta a făcut să marchez două goluri după pauză, așa că s-a încheiat 2-2. M-am dus spre galerie și am făcut semne cum e cu blatul! S-a făcut liniște! Nu poți să acuzi niște fotbaliști doar după o impresie sau fiindcă a trecut printr-o repriză mai slabă, cum încă se întâmplă, din păcate”. 

VIDEO. Etapa 16 // Match Preview U Craiova - Sepsi

Citește și alte știri din fotbalul românesc:

Un dublu-campion cu FCSB nu rezonează cu Denis Haruț: „Dacă îmi spunea să semnez pe 10 ani, semnam”

New-entry în lotul lui Dinamo » A dat probe la West Ham, dar nu e convins că rămâne: „Nu știu dacă există viitor aici”