Interviu EXCLUSIV cu Laszlo Dioszegi, patronul lui Sepsi Sf. Gheorghe: "Toată lumea trebuie să știe că suntem o echipă românească! Ne-au tradus greșit cântecele"

- Domnule Dioszegi, a trecut probabil euforia promovării lui Sepsi, se apropie startul sezonului, cum arată planurile pentru primul sezon în Liga 1?
- În primul rând, la capitolul antrenori am decis să mergem pe o variantă cu doi principali, Sandor Nagy și Vali Suciu. Ultimul a dus greul în sezonul trecut, Nagy are licența PRO și o experiență mai mare, așa că n-am dorit să-l punem doar cu diploma. Apoi, am decis să începem campionatul pe stadionul "Municipal" din Brașov, unde vom evolua probabil măcar pe perioada turului. Am obținut acordul autorităților, facem reglările necesare la gazon, turnicheți, vestiare și scaune, astfel încât totul să fie OK la ora primei etape. Sperăm însă ca returul să-l disputăm la Sf. Gheorghe.

-Ați fost tentat vreodată să investiți la Brașov, cu expunere mai mare, nu la Sf. Gheorghe?
-N-aveam eu banii pentru o investiție solitară în Liga 1! De când sunt însă în fotbal, am ținut mereu cu Brașovul, cu excepția sezonului trecut, când ne-am bătut cu ei la promovare. Noi, la Sf. Gheorghe, am fost mereu sora mai mică a Brașovului, la meciurile mai importante veneau sub Tâmpa câte 500-600 de suporteri din oraș ca să susțină echipa. Nici acum n-aș putea să țin singur pe Sepsi dacă n-aș avea lângă mine mai mulți sponsori și parteneri.

"Salariu de maximum 4.000 de euro pe lună"

-Ce buget veți avea în prima ligă?
- Mi-ar plăcea să fie trei milioane de euro, dar vom ajunge probabil pe la 2,5 milioane. N-avem datorii și sper să nici nu ajungem în această situație, fiindcă orice restanță începe să se rostogolească și e greu apoi de oprit. După promovare au mai venit lângă club alte trei, patru firme noi, ne bazăm și pe faptul că în conducere suntem cu toții prieteni, dedicați sută la sută echipei. Nu mergem nici pe salarii exagerate.

-Care va fi cel mai mare salariu?
-Maximum 4.000 de euro pe lună. Dar majoritatea vor fi între 1.000 și 3.000. Trebuie să mărim cu 50 la sută contractele celor care au contribuit la promovare și vor continua cu noi. Nu putem să ne aruncăm pe piață cu mii de euro, motiv pentru care Sf. Gheorghe probabil nici nu înseamnă mare brânză pentru unii jucători. Dar preferăm politica pașilor mărunți. Noi ce promitem achităm! Cuvântul dat e lege, nu ducem cu zăhărelul. Ne interesează însă fotbaliști cu caracter, care să aibă plăcere să joace, nu nume în căutare de bani.

"Nu suntem dușmani, trăim împreună în România!"

-Ați fi însă dispus să oferiți 7.000 - 8.000 de euro pe lună pentru a aduce o vedetă la Sepsi?
-Pentru fotbalul românesc, mi se pare o sumă colosală să dai banii ăștia! Chiar dacă aș dispune de astfel de sume, n-aș da 10.000 de euro pe lună, cum se întâmplă la Steaua, de exemplu. Un salariu de 5.000 de euro pe lună mi se pare superdecent pentru nivelul actual din prima divizie. Dacă faci un contract enorm unui jucător, nu înseamnă că ai și calitate. Eu prefer să dau salarii mai mici și prime mai mari, în funcție de performanță.

-Vă e teamă că vor apărea în țară provocări și episoade xenofobe sau extremiste la nivelul suporterilor sau care să vizeze chiar echipa?
- Nu! Orice om normal își dă seama că suntem o echipă românească! E altceva că majoritatea suporterilor sunt de etnie maghiară și cântă ungurește. Dar sunt melodii din folclor, nu e absolut nimic rău, niciun atac la adresa altor formații sau fani ori ceva cu trimiteri la specificul național. O să dau la tradus cântecele galeriei noastre, astfel încât să înțeleagă toată lumea despre ce e vorba. În liga secundă chiar au fost aplaudați suporterii noștri. Sigur, cretini pot exista în ambele părți, dar am convingerea că vom fi primiți foarte bine pe stadioanele Ligii 1. Nu suntem dușmani, trăim împreună în România!

"Nu mi-a plăcut că Dan Petrescu a încercat să ne umilească"

-Așteptați în mod special vreuna dintre partidele lui Sepsi din Liga 1?
- Orice meci va fi o sărbătoare pentru mine! Întâlnirea cu Chiajna o să fie la fel de importantă precum cele cu Steaua sau Dinamo. Dacă cineva îmi spunea în urmă cu patru, cinci ani că vom ajunge să ne batem la acest nivel, îl trimiteam la plimbare. Vreau să trăiesc cu sufletul fiecare joc, chiar dacă se va întâmpla ca rezultatele să nu fie foarte bune. Știm unde ne sunt limitele, aș fi ipocrit să spun altceva decât că suntem printre cei mai expuși la retrogradare. Văd însă că există și alte formații care nu stau strălucit din punct de vedere financiar, așa că lupta va fi deschisă.

-Dacă ați avea suficienți bani și ați putea alege orice antrenor român pentru Sepsi, la cine v-ați opri?
- Poate la Dan Petrescu, deși a avut o declarație care nu mi-a plăcut după amicalul cu CFR Cluj. Au învins cu 3-1, dar el a spus că putea să ne dea 10-0! Un antrenor mare nu zice așa ceva dacă-și respectă adversarul. Nu încearcă să umilească. În plus, noi am jucat atunci numai cu jucători aduși în probe. Nici n-a fost adevărata Sepsi. Îmi mai place de Hagi, care a arătat că se poate face ceva în fotbalul românesc cu bani puțini și muncă multă. La fel, îi admir pe Pustai și pe Pelici, care e acum la Sibiu. În schimb, nu l-aș alege niciodată pe Șumudică. Apreciez oamenii modești, indiferent de nivelul la care ajung.

"Budescu are fotbalul în sânge"

-Spuneți-mi câțiva jucători din Liga 1 care vă plac!
- La Budescu se vede că-i place fotbalul și-l joacă fiindcă-l are în sânge. La Sânmărtean am remarcat rafinamentul și gândirea. Îmi mai plac Cernat și Benzar. Eu nu mă pricep în amănunțime la fotbal, dar mă uit la un jucător și observ dacă stă cu capul sus, ce declarații oferă, cum pune problema. Dacă ai talent, dar n-ai cap, rămâi în pluton!

-E adevărat că ați încercat să-l aduceți pe Sânmărtean la Sf. Gheorghe?
- L-am sunat în iarnă, după tur. Am discutat puțin, cam un minut și jumătate. M-am prezentat, i-am spus că m-ar încânta să vină la Sepsi. Mi-a zis însă că avea oferte din China și mai putem discuta după Sărbători. Mă puteam bate eu cu chinezii?! Nu puteam să ofer un salariu mai mare de 3.000 de euro pe lună. Dar trebuie să ai vise mari, pentru că nu se știe niciodată cum se învârt lucrurile.

-Ați vorbit deseori despre promovare ca despre o minune. Ați îndrăzni să vă gândiți chiar la un loc de cupe europene după primul sezon în L1?
- Asta ar însemna o nebunie! Și un semn că prima divizie e pe dos. N-avem noi echipă așa de închegată încât să tragem la play-off. Știu unde ne e locul, n-am cum să promit marea cu sarea. Dacă reușim un loc zece ar fi ca și cum Steaua ar cuceri de zece ori Champions League. Dacă Dumnezeu m-ar întreba acum dacă e bine locul 11 pentru Sepsi, aș semna cu ochii închiși! 

Gătește gulaș pentru jucători!

La Sepsi există o tradiție inedită: în cursul săptămânii, echipa se reunește pentru câteva ore de relaxare, iar patronul Laszlo Dioszegy gătește special pentru jucători. Povestește patronul de la Sf. Gheorghe: "În armată, la București și la Sinaia, am fost bucătar. Găteam pentru 50 de oameni, am început de la zero, nu știam nimic despre bucătărie. În Liga a 3-a, ne strângeam cu băieții în fiecare miercuri, făceam eu un gulaș sau un grătar și așa am reușit să formăm o familie la echipă. Niciodată n-am urlat la fotbaliști, m-au perceput mereu ca pe un prieten, nu ca pe un șef. M-am ferit mereu să spun cuvinte rele. Nu prea am mai avut însă timp în ultima vreme cu astfel de reuniuni. Vom vedea dacă acum, în Liga 1, vom găsi momente libere să mai fac o tocăniță băieților!".

"N-o să mă vedeți criticând arbitrii"

Dioszegy se anunță un patron de zahăr pentru brigăzile din Liga 1: "Niciodată nu știu cine ne arbitrează. Nu mă interesează. Dacă eu n-aș câștiga pe teren, nu m-aș mai putea privi în oglindă. N-o să mă vedeți să critic vreun arbitru. Am fost în «pielea» asta prin Liga a 4-a și știu că sunt oameni, mai greșesc. Niciun arbitru n-o să ne poată scoată mingea de trei ori din plasă dacă marcăm".

"E păcat ca echipele de tradiție ale României să nu evolueze măcar în liga secundă. Locul unor formații precum Petrolul, Oțelul, Farul, FC Argeș, FC Baia Mare sau Rapid e în vârful fotbalului românesc"

"Aș fi tentat să aducem și un brazilian sau argentinian, să ne coloreze jocul, dar nu știu dacă vine vreunul valoros cu 3.000 - 3.500 de euro pe lună. Nu am vrea un nivel ieșit din comun, ci cât să nu ne facem de rușine, să evităm retrogradarea"

"M-au sunat prieteni din toată lumea să ne felicite pentru promovare. Un amic din Australia ne-a sugerat chiar să deschidem un cont separat în care fanii, oriunde ar fi în lume, să poată vira după puteri, câte 50-100 de euro, să ajute echipa. Ar fi o mare bucurie!"

"Am fost sfătuiți să nu avem în lot mai mult de doi, trei jucători ai unui singur agent pentru ca nimeni să nu poată influența grupul. Nu cred că vom avea probleme pe zona de pariuri. Sper să discutăm despre fotbal, nu despre alte prostii"  Laszlo Dioszegi 

100.000 de eurovor împărți fotbaliștii lui Sepsi pentru promovarea în L1: banii vor fi achitați din prima tranșă de drepturi TV pe care o va încasa formația din Sf. Gheorghe

2011e anul în care a fost înființat clubul Sepsi Sf. Gheorghe: în 2014 a promovat în L3, în 2016 în L2 și în 2017 în L1

”N-am dictat niciodată schimbări de jucători”

Laszlo Dioszegi spune povestea specială a nașterii proiectului Sepsi Sf. Gheorghe și punctează că ”fotbaliștii sunt de zece ori mai capricioși decât angajații mei din brutării”.

-Cum v-ați hotărât să demarați în 2011 proiectul cu Sepsi?
- Am mers pe stadion încă de la șase ani. Eram fan al Oltului Sf. Gheorghe. Sau al urmașei IMASA. Se disputau în oraș derby-uri extraordinare IMASA - Electro, un fel de Steaua - Dinamo în plan local. Mergeam și în deplasări cu echipa, în Liga a 3-a. De Paști, la noi e un obicei numit "stropitul", de la care strângeam câte o sută de lei, iar banii îi foloseam numai ca să mă duc după IMASA prin țară. Acestea au fost începuturile.

-Care e cea mai pregnantă amintire din peregrinările cu IMASA?
- În '89, am pornit tare campionatul cu IMASA și prin etapa a patra am jucat în Giulești, cu Rapidul. Era locul 1 cu locul 2. Am încasat însă un sec 0-4, dar ce m-a impresionat a fost publicul. S-a jucat cu 16.000 de oameni în tribune! De frică, nici n-am mai scos steagurile să le fluturăm! O atmosferă senzațională însă. De aici poate veni și azi salvarea fotbalului: publicul.

"Eram aproape paralizat și doream să fac ceva pentru oraș"

-Revenim la povestea cu Sepsi?
- În 2011, am fost operat a doua oară de hernie de disc, iar intervenția nu a reușit. Am stat două luni acasă, în pat, aproape paralizat. Mi-au atins un nerv în partea stângă. Căutam o bucurie și am sunat un prieten vechi, pe David Kertesz, actualul vicepreședinte. I-am zis: "Măi, nu știu dacă o să mă mai ridic vreodată pe picioarele mele, sunt un om simplu, n-am iaht, n-am avion, n-am nimic deosebit, aș vrea să fac și eu ceva pentru oraș. Un club de fotbal, fiindcă nu mai avem de șase ani. Hai să facem o echipă mare!". Îmi deschisesem deja brutăria din 2002, în 2009 am reușit să obțin premiul pentru cea mai bună pâine din România, începuse să vină succesul și am simțit nevoia să aduc ceva special pentru Sf. Gheorghe.

-Presupun însă că nu visați să ajungeți așa repede în Liga 1!
- Ne doream să promovăm până în divizia a doua. Ar fi însemnat că mi-am atins țelul vieții. A fost însă greu până am pornit. În primul sezon, am dat anunț în ziar să găsim jucători, mai erau trei săptămâni până la începutul Ligii a 5-a și abia adunasem vreo 15 fotbaliști! Numele OSK Sepsi l-am pus pentru a duce mai departe tradiția vechii echipe: înseamnă Oltul Sport Klub. De aceea am și păstrat culorile istorice, alb și roșu.

"Nu mă consider un conducător bun în fotbal"

-În tinerețe cu care dintre granzii campionatului țineați?
- Am fost dintotdeauna suporterul echipelor mici, care trebuiau să se descurce cu propriile forțe. Mi-a plăcut ASA Tg. Mureș, l-am admirat pe Boloni, pe care n-am avut plăcerea să-l cunosc personal până acum. Evident, am ținut cu FC Brașov. Niciodată însă cu Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, formații care puteau să aducă pe cine doreau. Simpatizam mai degrabă Jiul din anii '80, de exemplu. E ușor să-ți aduci în echipă zece Messi și zece Ronaldo! Domini tot! Păi, și în Spania țin mai degrabă cu Malaga decât cu Real sau Barcelona.

-Cam câte schimbări de jucători ați comandat din tribună în cei șase ani de când ați intrat în fotbal?
- Niciuna! Și nici n-o să fac asta vreodată! Știu care-mi sunt limitele. Nu mă consider un conducător bun. Nu cunosc așa de bine fotbalul. Învăț încet, încet. Și cu brutăriile am luat-o cu pași mărunți și am obținut apoi de trei ori premiul pentru cea mai bună pâine din România. Mă împart acum între brutărie și stadion, iar în vestiar intru doar să salut echipa. Chestiunile tehnice sau tactice sunt treaba antrenorilor.

"Nu-mi plac lojele, prefer să mă pierd printre spectatori"

-Ați punctat că vreți să rămâneți un conducător discret și echilibrat. Va fi posibil însă când veți începe să vă loviți de "distracțiile" din Liga 1?
- Cred că da. Nu sunt genul care să mă arunc înainte cu capul în perete. Voi fi calm, chiar dacă inima îmi va fi frântă. Iau totul pe suflet și caut mereu explicații ca să mă liniștesc. În cei șase ani de fotbal, nu m-a văzut nimeni țipând sau înjurând. Poate îmi vor mai curge și lacrimi, dar nu voi intra cu nimeni în scandaluri. Oricum, eu prefer să mă pierd printre spectatori. Nu-mi trebuie lojele și nu caut prima pagină a ziarelor.

-Știu că aveți peste 200 de angajați în brutării. Fotbaliștii sunt mai capricioși?
- De zece ori mai capricioși! Mi-a zis cineva încă din Liga a 4-a că-mi va fi greu să țin în frâu fotbaliștii. N-am crezut atunci, dar acum realizez că așa este. Jucătorii sunt obișnuiți cu un anumit nivel, o independență, un stil de viață, aproape că te rogi uneori de un fotbalist ca să joace! Am fost șocat la un moment dat de un jucător căruia i-am plătit salariul la timp, iar după două zile a dispărut la muncă în străinătate. Eu cred însă că un fotbalist căruia îi place sportul ăsta nu l-ar abandona ca să culeagă căpșuni nici pentru un salariu de zece ori mai mare.

"Nu prea am timp liber, dar atunci când se mai ivește mai merg la o plimbare în pădure, la cules de ciuperci, sau la mare, de obicei Mamaia, Croația sau Grecia" Laszlo Dioszegi 

3 premiipentru cea mai bună pâine din România au primit brutăriile Dioszegi, în 2009, 2011 și 2017