Articol de GSP - Publicat sambata, 02 august 2014 00:00 / Actualizat sambata, 02 august 2014 13:54
Administratorul delegat al clubului din Ştefan cel Mare şi simbol al echipei, Cornel Dinu, împlineşte astăzi 66 de ani, iar jucătorii dinamovişti vor să-i ofere cadou o victorie luni, în deplasarea de la U Cluj.
În urmă cu mai mulţi ani, tot de ziua lui, Cornel Dinu a oferit un interviu Gazetei Sporturilor în care vorbea despre lucrurile care i-au înseninat viaţa. Şi nu numai. Iată cîteva fragmente despre un fost fotbalist, considerat şi acum, o emblemă a grupării dinamoviste.
- Ce reprezintă Dinamo pentru el: "O mare parte din viaţa mea şi, paradoxal, o şcoală decentă spre educaţie în tinereţea mea".
- Cele mai frumoase amintiri: "La mine viaţa s-a confundat prea mult cu fotbalul. Amintiri... Fotbalistic, perioada 1982-1984, cînd am cîştigat cu Dinamo cinci trofee şi am ajuns ca antrenor secund în semifinala Cupei Campionilor Europeni. Apoi, cele două echipe care jucau pe gustul meu, cea din 1989 şi cea din 1999 - 2000".
- Cea mai mare realizare a carierei: "Faptul că am evoluat de atîtea ori în echipa naţională".
- Dezamăgiri: "Una dintre ele, ce-mi vine rapid în minte, este pierderea jocului decisiv cu FC Argeş, în 1979".
- Cînd te impuneai mai greu ca fotbalist: "Era mai greu pe vremea mea, pentru că trebuia să faci şcoala tehnico-fizică prin «cursuri la zi». Acum se pătrunde la nivelul primei divizii şi cu exersări doar de «fără frecvenţă».
- Ce ar fi fost dacă nu era fotbalist: "Avocat sau judecător, dacă aceste meserii erau cu adevărat respectate în anii tinereţii mele. Poate chiar şi pilot de avion! Ca să stau mai puţin pe pămîntul pe care se petrec prea multe nenorociri".
- Pasiunile din afara fotbalului: "Cititul, şueta subţire, dar sînt din ce în ce mai puţini combatanţi capabili, şi monologul meu cu cîinii. Ei, din păcate, răspund scheunînd, alintîndu-se, dar nu te înşală niciodată precum oamenii".
- Cartea, filmul, melodia, culoarea preferate: "Sînt multe cărţi. M-aş opri, totuşi, la un titlu: «Din psihologia poporului român», a profesorului Drăghicescu. La film, «Papa Giovani al XXIII-lea». Melodia românească «Nu e nimeni pe stradă» şi culoarea roşie, peste care mai şi trec".