Articol de Eduard Apostol - Publicat vineri, 28 mai 2010 00:00
Galeria Ceahlăului e o pată de culoare în fotbalul românesc. E condusă de o femeie şi oamenii vin la meci ca în excursie
Am trăit s-o vedem şi pe asta: o femeie şef de galerie la o grupare de fotbal din România! Geanina Ciocoiu preferă să stea cu băieţii care sparg seminţe şi cîntă în galerie decît să meargă cu amicele la cafea sau să-şi caute pantofi de vară on-trend în şedinţe de shopping. Se consideră încă o puştoaică, nu suportă să i se spună doamnă, adoptă ţinuta sport, cu adidaşi în loc de tocuri, cu bluză în loc de maiou decoltat. Are 36 de ani şi este şefa suporterilor Ceahlăului, echipă care strînge între 300 şi 500 de oameni în galerie meci de meci.
"Hai, cu suflet, vă rog!"
Geanina a lăsat deoparte invitaţiile răutăcioase cu mersul la cratiţă şi şi-a luat în serios munca de lider de galerie. Are în subordine bărbaţi din toate păturile sociale şi de toate vîrstele. Femeia are aerul unui dirijor, pe alocuri chiar asta este. La Piatra-Neamţ sau în deplasările echipei se merge la meci ca în excursie. "Cei care vin la meci au gratuite transportul, biletul de intrare şi mîncare la pachet. Totul e asigurat de sponsori. Mulţi nu ştiu fotbal. Vin încolonaţi la stadion cu <ratele> de prin satele lor, intră ca la spectacol, le dăm steaguri şi cîntă de mama focului", a explicat Geanina.
Galeria Ceahlăului nu e formată din facţiuni, ci din sate şi din comune, cum ar fi Dragomireşti, Săvineşti, Gircina, Cuieşti, Pipirig, Hangu, Bicaz, Dumbrava Roşie şi Podoleni. Înaintea fiecărei partide, domnişoara Ciocoiu face instructajul: "Împrăştiaţi, nu claie peste grămadă! Aveţi steguleţe? Băieţii de la tobă? Hai, că fără voi nu încep meciu', în voi e baza! Dacă prind pe vreunu' că înjură, n-aveţi pace cu mine, da? Şi în galerie se stă în picioare, nu ca la terasă. Hai, vă rog frumos!". Sînt frînturi din dialoguri care îl fac să ridice din sprînceană şi pe subofiţerul din Jandarmerie, infiltrat, aşa cum se obişnuieşte, în galerie.
Nuntă, botez, nu se huiduie
Şi în timpul jocului, totul se desfăşoară organizat, ca la armată. Strigă ea, strigă şi ceilalţi, aplaudă ea, aplaudă şi lumea din tribună. Iar atunci cînd Ceahlăul dă un gol, e bucurie ca la nuntă. Unii chiuie, alţii urlă, toţi zîmbesc şi se bucură. Cînd, în schimb, adversarul marchează, cîţiva se apucă să huiduie. Cu gesturi uşor dictatoriale, Geanina îi readuce la ordine: "Băăă, aţi înnebunit? Hai, Ceahlăul! Hai, Ceahlăul! Hai, cu toţii, din suflet!". Şi "Orăşelul vesel" îşi reia cîntecele, dansurile, strigătele, cu un ochi la şefă şi cu altul la sticla de vin ce-i aşteaptă dacă bat favoriţii.
"Iubitul meu nu e microbist, dar nu se amestecă. Nu-l iau cu mine la fotbal, rar se uită la meciurile noastre de la televizor. Cam ciudat, dar ne înţelegem"
Geanina Ciocoiu, şef de galerie Ceahlăul
Stelistă la origini
Geanina povesteşte cum a devenit fanul nemţenilor: "La început am ţinut cu Steaua, dar acum am în suflet doar Ceahlăul. Cînd eram la Londra, am zis să ţin şi eu cu o echipă de fotbal. Era prin 2006 şi am ales una de-a noastră, românească. Steaua ajunsese pînă în semifinalele Cupei UEFA, aşa că am îndrăgit această echipă. Acum ţin 99 la sută cu Ceahlăul, 1 la sută cu Steaua". Ea spune că nu înţelege de ce e contestat Becali în Ghencea: "Eu, una, n-aş striga împotriva lui Gigi Becali, e ca şi cum aş striga la serviciu împotriva şefului instituţiei. Bun, rău, e patronul Stelei. Ca suporter susţii echipa, nu finanţatorul! Vii la stadion de dragul jucătorilor, al echipei".
"Mi-e ruşine să înjur, sînt totuşi femeie"
Geanina Ciocoiu a explicat cum îşi conduce galeria, ce au voie şi ce nu au voie ultraşii de ocazie şi cum s-a apucat de ceea ce vede ca pe o meserie
- Cît de pasionată de fotbal e Geanina Ciocoiu?
- Îmi place fotbalul, îl trăiesc. Urmăresc Campionatele Mondiale, Europene, meciurile, în general, dar nu sînt dependentă de fotbal, în sensul că nu m-aş omorît pentru acest sport! Pricepi? Nu sînt fanatică, dar îmi place, e un job. Am devenit şefa galeriei de la meciul cu CFR Cluj, din ultima etapă a turului, a început să mă prindă şi acum mă văd făcînd asta încă vreo 3-4 ani.
- Doar atît?
- Păi da, că după aia fac 40 de ani şi nu se mai cade la vîrsta aia să merg de nebună pe stadioane, cu portavocea, şi să cînt.
- Ziceai că e un serviciu. Cît cîştigi? Din asta trăieşti?
- Bani? Foarte puţini. Eu muncesc de 20 de ani. Mi-a plăcut cartea, am făcut liceul la informatică, dar apoi a trebuit să-mi ajut familia, aşa că a trebuit să produc bani de mică. Am stat 10 ani la Duisburg, în Germania, apoi 5 ani la Londra. Acum sînt administrator la o terasă şi la un fast-food la ştrandul din Piatra, dar am mai lucrat ca barman, ca agent de turism, de la lingură şi cuţit pînă la a fi manager, am mai avut o firmă de curierat în Germania, după care în Anglia, am fost şi la o firmă ce făcea sondaje de opinii.
"Reguli stricte"
- Cine formează galeria Ceahlăului?
- Oameni din satele şi comunele învecinate oraşului Piatra-Neamţ. Sponsorii ne mai premiază şi cu cîte o sticlă de vin în deplasări, dar nu e o regulă. E flower-power la noi! Sînt mîndră să spun că sîntem o galerie atipică. O femeie conduce suporterii, n-avem nici un interzis...
- Sînt reguli în interiorul galeriei?
- Normal. Dacă bat eu din palme, bat şi ei. Tac eu, tac şi ei. Reguli, hmm! Eu dau tonul şi numai eu. Eu spun cînd să termine de cîntat.
- Ce înţelegi tu din fotbal? N-o considera o întrebare misogină!
- Ştiu şi eu de minge, ofsaid, corner, penalty sau (rîde) <Pinalti>. Am şi jucat fotbal, la orele de educaţie fizică. De mică am fost mai băieţoasă. La stadion însă, sînt ca un dirijor. N-am timp să văd meciul. Îmi dau seama de fazele mai importante din privirile celor pe care îi dirijez.
"N-aş avea aceeaşi pasiune în Capitală"
- O să mai ai tragere de inimă şi la anul, cînd veţi fi în liga secundă?
- Nu am chef de matineu, dar o să-mi fac treaba!
- Tu înjuri vreodată?
- Rar de tot. Cînd înjur, rîd toţi. Mi-e ruşine să vorbesc urît, sînt totuşi femeie!
- Fotbaliştii visează să joace la marile echipe, tu te gîndeşti să vii la vreo galerie din Bucureşti, spre exemplu?
- N-aş avea aceeaşi pasiune. Suporterii din Capitală sînt prea violenţi, şi fizic, şi verbal. Ai mei sînt de bun-simţ. Avem seniori, pe domnii Dragoş şi Fănică, toboşari neîntrecuţi ca Bică şi Trandafir, fără ei doi nici nu plec la drum, şi mulţi alţi sufletişti ca domnii Vamanu, Vasile, Vali, Nilă sau profesorul din Pipirig. Nu sînt eu buricul pămîntului, fără ei n-aş face treabă!
Galeria Ceahlăului e o pată de culoare în fotbalul românesc. E condusă de o femeie şi oamenii vin la meci ca în excursie
Am trăit s-o vedem şi pe asta: o femeie şef de galerie la o grupare de fotbal din România! Geanina Ciocoiu preferă să stea cu băieţii care sparg seminţe şi cîntă în galerie decît să meargă cu amicele la cafea sau să-şi caute pantofi de vară on-trend în şedinţe de shopping. Se consideră încă o puştoaică, nu suportă să i se spună doamnă, adoptă ţinuta sport, cu adidaşi în loc de tocuri, cu bluză în loc de maiou decoltat. Are 36 de ani şi este şefa suporterilor Ceahlăului, echipă care strînge între 300 şi 500 de oameni în galerie meci de meci.
"Hai, cu suflet, vă rog!"
Geanina a lăsat deoparte invitaţiile răutăcioase cu mersul la cratiţă şi şi-a luat în serios munca de lider de galerie. Are în subordine bărbaţi din toate păturile sociale şi de toate vîrstele. Femeia are aerul unui dirijor, pe alocuri chiar asta este. La Piatra-Neamţ sau în deplasările echipei se merge la meci ca în excursie. "Cei care vin la meci au gratuite transportul, biletul de intrare şi mîncare la pachet. Totul e asigurat de sponsori. Mulţi nu ştiu fotbal. Vin încolonaţi la stadion cu <ratele> de prin satele lor, intră ca la spectacol, le dăm steaguri şi cîntă de mama focului", a explicat Geanina.
Galeria Ceahlăului nu e formată din facţiuni, ci din sate şi din comune, cum ar fi Dragomireşti, Săvineşti, Gircina, Cuieşti, Pipirig, Hangu, Bicaz, Dumbrava Roşie şi Podoleni. Înaintea fiecărei partide, domnişoara Ciocoiu face instructajul: "Împrăştiaţi, nu claie peste grămadă! Aveţi steguleţe? Băieţii de la tobă? Hai, că fără voi nu încep meciu', în voi e baza! Dacă prind pe vreunu' că înjură, n-aveţi pace cu mine, da? Şi în galerie se stă în picioare, nu ca la terasă. Hai, vă rog frumos!". Sînt frînturi din dialoguri care îl fac să ridice din sprînceană şi pe subofiţerul din Jandarmerie, infiltrat, aşa cum se obişnuieşte, în galerie.
Nuntă, botez, nu se huiduie
Şi în timpul jocului, totul se desfăşoară organizat, ca la armată. Strigă ea, strigă şi ceilalţi, aplaudă ea, aplaudă şi lumea din tribună. Iar atunci cînd Ceahlăul dă un gol, e bucurie ca la nuntă. Unii chiuie, alţii urlă, toţi zîmbesc şi se bucură. Cînd, în schimb, adversarul marchează, cîţiva se apucă să huiduie. Cu gesturi uşor dictatoriale, Geanina îi readuce la ordine: "Băăă, aţi înnebunit? Hai, Ceahlăul! Hai, Ceahlăul! Hai, cu toţii, din suflet!". Şi "Orăşelul vesel" îşi reia cîntecele, dansurile, strigătele, cu un ochi la şefă şi cu altul la sticla de vin ce-i aşteaptă dacă bat favoriţii.
"Iubitul meu nu e microbist, dar nu se amestecă. Nu-l iau cu mine la fotbal, rar se uită la meciurile noastre de la televizor. Cam ciudat, dar ne înţelegem"
Geanina Ciocoiu, şef de galerie Ceahlăul
Stelistă la origini
Geanina povesteşte cum a devenit fanul nemţenilor: "La început am ţinut cu Steaua, dar acum am în suflet doar Ceahlăul. Cînd eram la Londra, am zis să ţin şi eu cu o echipă de fotbal. Era prin 2006 şi am ales una de-a noastră, românească. Steaua ajunsese pînă în semifinalele Cupei UEFA, aşa că am îndrăgit această echipă. Acum ţin 99 la sută cu Ceahlăul, 1 la sută cu Steaua". Ea spune că nu înţelege de ce e contestat Becali în Ghencea: "Eu, una, n-aş striga împotriva lui Gigi Becali, e ca şi cum aş striga la serviciu împotriva şefului instituţiei. Bun, rău, e patronul Stelei. Ca suporter susţii echipa, nu finanţatorul! Vii la stadion de dragul jucătorilor, al echipei".
"Mi-e ruşine să înjur, sînt totuşi femeie"
Geanina Ciocoiu a explicat cum îşi conduce galeria, ce au voie şi ce nu au voie ultraşii de ocazie şi cum s-a apucat de ceea ce vede ca pe o meserie
- Cît de pasionată de fotbal e Geanina Ciocoiu?
- Îmi place fotbalul, îl trăiesc. Urmăresc Campionatele Mondiale, Europene, meciurile, în general, dar nu sînt dependentă de fotbal, în sensul că nu m-aş omorît pentru acest sport! Pricepi? Nu sînt fanatică, dar îmi place, e un job. Am devenit şefa galeriei de la meciul cu CFR Cluj, din ultima etapă a turului, a început să mă prindă şi acum mă văd făcînd asta încă vreo 3-4 ani.
- Doar atît?
- Păi da, că după aia fac 40 de ani şi nu se mai cade la vîrsta aia să merg de nebună pe stadioane, cu portavocea, şi să cînt.
- Ziceai că e un serviciu. Cît cîştigi? Din asta trăieşti?
- Bani? Foarte puţini. Eu muncesc de 20 de ani. Mi-a plăcut cartea, am făcut liceul la informatică, dar apoi a trebuit să-mi ajut familia, aşa că a trebuit să produc bani de mică. Am stat 10 ani la Duisburg, în Germania, apoi 5 ani la Londra. Acum sînt administrator la o terasă şi la un fast-food la ştrandul din Piatra, dar am mai lucrat ca barman, ca agent de turism, de la lingură şi cuţit pînă la a fi manager, am mai avut o firmă de curierat în Germania, după care în Anglia, am fost şi la o firmă ce făcea sondaje de opinii.
"Reguli stricte"
- Cine formează galeria Ceahlăului?
- Oameni din satele şi comunele învecinate oraşului Piatra-Neamţ. Sponsorii ne mai premiază şi cu cîte o sticlă de vin în deplasări, dar nu e o regulă. E flower-power la noi! Sînt mîndră să spun că sîntem o galerie atipică. O femeie conduce suporterii, n-avem nici un interzis...
- Sînt reguli în interiorul galeriei?
- Normal. Dacă bat eu din palme, bat şi ei. Tac eu, tac şi ei. Reguli, hmm! Eu dau tonul şi numai eu. Eu spun cînd să termine de cîntat.
- Ce înţelegi tu din fotbal? N-o considera o întrebare misogină!
- Ştiu şi eu de minge, ofsaid, corner, penalty sau (rîde) <Pinalti>. Am şi jucat fotbal, la orele de educaţie fizică. De mică am fost mai băieţoasă. La stadion însă, sînt ca un dirijor. N-am timp să văd meciul. Îmi dau seama de fazele mai importante din privirile celor pe care îi dirijez.
"N-aş avea aceeaşi pasiune în Capitală"
- O să mai ai tragere de inimă şi la anul, cînd veţi fi în liga secundă?
- Nu am chef de matineu, dar o să-mi fac treaba!
- Tu înjuri vreodată?
- Rar de tot. Cînd înjur, rîd toţi. Mi-e ruşine să vorbesc urît, sînt totuşi femeie!
- Fotbaliştii visează să joace la marile echipe, tu te gîndeşti să vii la vreo galerie din Bucureşti, spre exemplu?
- N-aş avea aceeaşi pasiune. Suporterii din Capitală sînt prea violenţi, şi fizic, şi verbal. Ai mei sînt de bun-simţ. Avem seniori, pe domnii Dragoş şi Fănică, toboşari neîntrecuţi ca Bică şi Trandafir, fără ei doi nici nu plec la drum, şi mulţi alţi sufletişti ca domnii Vamanu, Vasile, Vali, Nilă sau profesorul din Pipirig. Nu sînt eu buricul pămîntului, fără ei n-aş face treabă!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
