Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 05 februarie 2010 00:00
Franck Ribery are tricoul ud. Cicatricile de pe faţă par şi mai rele. Caută ceva. De fapt, caută pe cineva.
Se întîmplă la Constanţa, la cîteva minute după meciul România-Franţa. S-a terminat egal, 2-2, Franck ne-a dat primul gol. A alergat într-un suflet la colivia din plexiglas de unde Antena 1 realizase studioul dedicat derbyului grupei noastre preliminare.
Cioc, cioc, eram încă în direct. Spune ceva, mai mult îi citim pe buze, nu-l auzim. "Je veux parler avec Hagi". Aflase că a fost la meci, că a participat la emisiune. Voia să-i strîngă mîna omului care crezuse în el pe cînd era doar un francez anonim, sfrijit şi urîţel aterizat pe malul Bosforului, la Galatasaray.
Franck n-a renunţat. L-a reperat pe Rege undeva la oficială. S-au îmbrăţişat, s-au privit. S-au despărţit. Unii numesc asta prietenie. Alţii, recunoştinţă. Au dreptate şi unii, şi ceilalţi.
Franck Ribery are tricoul ud. Cicatricile de pe faţă par şi mai rele. Caută ceva. De fapt, caută pe cineva.
Se întîmplă la Constanţa, la cîteva minute după meciul România-Franţa. S-a terminat egal, 2-2, Franck ne-a dat primul gol. A alergat într-un suflet la colivia din plexiglas de unde Antena 1 realizase studioul dedicat derbyului grupei noastre preliminare.
Cioc, cioc, eram încă în direct. Spune ceva, mai mult îi citim pe buze, nu-l auzim. "Je veux parler avec Hagi". Aflase că a fost la meci, că a participat la emisiune. Voia să-i strîngă mîna omului care crezuse în el pe cînd era doar un francez anonim, sfrijit şi urîţel aterizat pe malul Bosforului, la Galatasaray.
Franck n-a renunţat. L-a reperat pe Rege undeva la oficială. S-au îmbrăţişat, s-au privit. S-au despărţit. Unii numesc asta prietenie. Alţii, recunoştinţă. Au dreptate şi unii, şi ceilalţi.