Articol de GSP - Publicat duminica, 18 aprilie 2010 00:00
În cartea despre turneul final din Mexic, nea Vanea l-a pus pe rapidist chiar înaintea lui Dobrin ca potenţial de atac: "Pentru unii, a susţine acest lucru ar însemna un sacrilegiu"
Momentul de glorie al lui Sandu Neagu la echipa naţională a fost Mondialul din '70. A prins doar un sfert de ceas la meciul de debut, 0-1 cu Anglia, dar au urmat cîte 90 de minute cu Cehoslovacia (2-1) şi cu Brazilia (2-3). E omul care a marcat primul gol al "tricolorilor" în Mexic, punctul de 1-1 cu Cehoslovacia. În cartea sa "Mexico '70 - Jurnal sentimental", Ioan Chirilă descrie cu har reuşita memorabilă a rapidistului.
"Radu Nunweiller trimite o pasă în adîncime. Cui? Şi-a amintit, poate, că ultimul gol, cel de la Stuttgart, a fost înscris de Neagu. Deci, pasă la Neagu! Giuleşteanul, uşor surprins, preia totuşi în mare viteză şi porneşte pe culoarul deschis de Petras în meciul cu Brazilia. Neagu forţează, pătrunde în careu, între Dobias şi Migas. Acum e la zece metri de poartă! La opt! Îl mai are în faţă doar pe Horvath, căpitanul echipei cehoslovace. Fentă spre stînga! Horvath cade în cursă. Neagu răsuceşte mingea spre interior, ca să nu intre în unghiul mort al porţii. Horvath revine. Dar Neagu strecoară mingea printre picioarele «căpitanului de la Marsilia». Acum e singur! Vencel se cabrează. Neagu e în colţul careului. Trei fundaşi cehoslovaci sînt pe urmele lui. Totul depinde de o fracţiune de secundă. E un moment formidabil, cînd răsuflarea tăiată încetează să fie doar o figură de stil. Şi astfel Neagu, în cea mai frumoasă acţiune a carierei sale de fotbalist, prelungeşte pînă la maximum iluzia că va trage puternic la poartă, pentru a-l fixa pe Vencel. În clipa următoare, Neagu, acelaşi Neagu care a ratat faimosul penalty din minutul 90 al finalei de Cupă cu Dinamo, loveşte mingea cu latul, spre bara din dreapta sa (şi a noastră). Vencel e imobilizat de soluţia neaşteptată a atacantului român. Şi mingea se rostogoleşte încet... încet... spre bară. Va ieşi? Nu! Nu!! Nu!!! Mingea mîngîie uşor partea interioară a barei şi intră în gol. Cel mai scump gol din istoria fotbalului românesc a fost înscris. Autor: Alexandru Neagu, botezat cîndva Cappellini, motiv pentru care subsemnatul a fost acuzat (colegial, desigur) că şi-a pierdut simţul proporţiilor"
Ioan Chirilă despre Sandu Neagu la România - Anglia 0-1
"Mai sînt 16 minute de joc. Iese Tătaru. Intră Neagu. Un dribling scurt... Peters cade... Neagu sprintează, dar englezii au reacţii imediate. Ca la un consemn, Ball şi Peters sînt transferaţi într-o clipă în zona acestui oaspete entuziast, venit, parcă, să tulbure curgerea timpului"
"Şi-apoi cine ar putea să-i reproşeze lui Angelo Niculescu sau lui Vogl că l-a introdus pe Neagu, şi nu pe Dobrin? Ca potenţial de atac, Neagu e, oricum, superior lui Dobrin, deşi, pentru unii, a susţine acest lucru ar însemna un adevărat sacrilegiu"
Ioan Chirilă despre Sandu Neagu după Mexico '70
"Apariţia lui Neagu şi mai ales confirmarea talentului său în America de Sud reprezintă mai mult decît un nume nou confundat cîndva cu Cappellini, datorită apropierii de temperament şi de stil. Intrarea lui Neagu în echipa naţională aduce, pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, două vîrfuri de profesie, acolo, în avangardă"
În cartea despre turneul final din Mexic, nea Vanea l-a pus pe rapidist chiar înaintea lui Dobrin ca potenţial de atac: "Pentru unii, a susţine acest lucru ar însemna un sacrilegiu"
Momentul de glorie al lui Sandu Neagu la echipa naţională a fost Mondialul din '70. A prins doar un sfert de ceas la meciul de debut, 0-1 cu Anglia, dar au urmat cîte 90 de minute cu Cehoslovacia (2-1) şi cu Brazilia (2-3). E omul care a marcat primul gol al "tricolorilor" în Mexic, punctul de 1-1 cu Cehoslovacia. În cartea sa "Mexico '70 - Jurnal sentimental", Ioan Chirilă descrie cu har reuşita memorabilă a rapidistului.
"Radu Nunweiller trimite o pasă în adîncime. Cui? Şi-a amintit, poate, că ultimul gol, cel de la Stuttgart, a fost înscris de Neagu. Deci, pasă la Neagu! Giuleşteanul, uşor surprins, preia totuşi în mare viteză şi porneşte pe culoarul deschis de Petras în meciul cu Brazilia. Neagu forţează, pătrunde în careu, între Dobias şi Migas. Acum e la zece metri de poartă! La opt! Îl mai are în faţă doar pe Horvath, căpitanul echipei cehoslovace. Fentă spre stînga! Horvath cade în cursă. Neagu răsuceşte mingea spre interior, ca să nu intre în unghiul mort al porţii. Horvath revine. Dar Neagu strecoară mingea printre picioarele «căpitanului de la Marsilia». Acum e singur! Vencel se cabrează. Neagu e în colţul careului. Trei fundaşi cehoslovaci sînt pe urmele lui. Totul depinde de o fracţiune de secundă. E un moment formidabil, cînd răsuflarea tăiată încetează să fie doar o figură de stil. Şi astfel Neagu, în cea mai frumoasă acţiune a carierei sale de fotbalist, prelungeşte pînă la maximum iluzia că va trage puternic la poartă, pentru a-l fixa pe Vencel. În clipa următoare, Neagu, acelaşi Neagu care a ratat faimosul penalty din minutul 90 al finalei de Cupă cu Dinamo, loveşte mingea cu latul, spre bara din dreapta sa (şi a noastră). Vencel e imobilizat de soluţia neaşteptată a atacantului român. Şi mingea se rostogoleşte încet... încet... spre bară. Va ieşi? Nu! Nu!! Nu!!! Mingea mîngîie uşor partea interioară a barei şi intră în gol. Cel mai scump gol din istoria fotbalului românesc a fost înscris. Autor: Alexandru Neagu, botezat cîndva Cappellini, motiv pentru care subsemnatul a fost acuzat (colegial, desigur) că şi-a pierdut simţul proporţiilor"
Ioan Chirilă despre Sandu Neagu la România - Anglia 0-1
"Mai sînt 16 minute de joc. Iese Tătaru. Intră Neagu. Un dribling scurt... Peters cade... Neagu sprintează, dar englezii au reacţii imediate. Ca la un consemn, Ball şi Peters sînt transferaţi într-o clipă în zona acestui oaspete entuziast, venit, parcă, să tulbure curgerea timpului"
"Şi-apoi cine ar putea să-i reproşeze lui Angelo Niculescu sau lui Vogl că l-a introdus pe Neagu, şi nu pe Dobrin? Ca potenţial de atac, Neagu e, oricum, superior lui Dobrin, deşi, pentru unii, a susţine acest lucru ar însemna un adevărat sacrilegiu"
Ioan Chirilă despre Sandu Neagu după Mexico '70
"Apariţia lui Neagu şi mai ales confirmarea talentului său în America de Sud reprezintă mai mult decît un nume nou confundat cîndva cu Cappellini, datorită apropierii de temperament şi de stil. Intrarea lui Neagu în echipa naţională aduce, pentru prima oară în ultimii doi-trei ani, două vîrfuri de profesie, acolo, în avangardă"
)
)
)
)
)
)
)
