Articol de Theodor Jumătate - Publicat luni, 13 octombrie 2014 00:00 / Actualizat luni, 13 octombrie 2014 14:24
De ce ne-au egalat maghiarii? Iată o explicaţie, poate cea mai importantă. Un detaliu observat de Pal Dardai, tînăr, 38 de ani, debutant ca selecţioner, dar care simte fotbalul, după o viaţă pe teren, în mijlocul luptelor: "Ceva m-a surprins în jocul românilor. Nu mă aşteptam să se apere atît de aproape de poarta lor".
A văzut exact marea noastră eroare, să ne retragem pe linia de 16 metri. Atunci, cînd mai erau încă 30 de minute, le-a făcut semn jucătorilor să avanseze, să ne preseze, să ne pună în dificultate, pentru că noi le-am oferit mingea gratis. Am abandonat mijlocul terenului şi i-am invitat să ne atace.
Înţepat de maghiar, Piţurcă se scuză: "Eu le-am spus să forţeze al doilea gol". Şi totuşi, nu doar că am dispărut din ofensivă, dar ne-am izolat la marginea careului nostru. Iar el trebuia să remarce, era vizibil de pe Marte, şi să acţioneze.
"Băieţii n-au mai putut", mai spune Piţi. Am căzut fizic, se poate. Însă dacă a fost aşa, atunci modifică strategia, cere-le să facă tiki-taka departe de poarta lui Tătăruşanu, să-i sedeze pe unguri cu pasele.
Dacă nici astfel nu poţi să-i trezeşti pe ai tăi, schimbă! Mai avea două înlocuiri şi le-a stricat pe amîndouă. Tănase e natură moartă, cum să fie el flacăra care să reaprindă jocul? Iar Bogdan Stancu părea un mieluşel pierdut printre lupi. De ce ei? Îl ai pe Enache, un luptător, nu ar fi cedat probabil decît după ce le-ar fi luat scalpurile lui Kadar, Korcsmar şi Elek. Mai putea fi Torje. Cu viteza lui, i-ar fi obligat pe adversari să rămînă atenţi în apărare. Fără ei, cu ceilalţi turmentaţi, ne-am predat.
Şi am avut noroc, ne zice acelaşi Dardai. "Dacă Ungaria ar fi marcat prima, voi, românii, nici nu v-aţi mai fi apropiat de poarta noastră". Ne merităm soarta...
)
)
)
)
)
)
)
