Pantilimon se declară măgulit de cota fixată de Poli: 6 milioane de euro: "Mi-ar plăcea să joc în Italia sau Anglia"

Costel Pantilimon a devenit la 24 de ani numărul 1 în poarta "naţionalei", profitînd de faptul că Răzvan Lucescu l-a scos dintre buturi pe veteranul Bogdan Lobonţ după debutul ratat din preliminarii, 1-1 acasă, cu Albania. Echipat doar în tricou şi cu şort, portarul lui Poli Timişoara s-a aşezat relaxat şi încrezător pe o canapea de lîngă piscina hotelului "Grecian Bay" şi a acordat un interviu în exclusivitate pentru cititorii Gazetei.

- Cum e Panti să ştii că, la meciul cu Bosnia, de mîinile tale se leagă speranţele de calificare a milioane de români, dar şi soarta lui Răzvan Lucescu?
- Nu depinde numai de mine, ci de toţi cei 18 care vor fi în lot, de întregul staff, de munca tuturor. Cu toţii încercăm să ne facem treaba cît mai bine.

- Visezi deja faze din meciul de la Zenica?
- Încă nu. Importante sînt deocamdată cele două meciuri pe care le avem de disputat aici, în Cipru. După aceea ne vom gîndi şi la partida cu Bosnia. E foarte important să cîştigăm la Zenica. Cu o victorie rămînem în calculele calificării. Un pas greşit ne-ar reduce şi mai mult şansele. Dar nici nu vreau să mă gîndesc că se poate întîmpla aşa ceva. Ţelul nostru sînt cele trei puncte, cu încredere şi dorinţă vom reuşi să le obţinem.

"După ce iau gol, îl uit imediat"

- Ce simţi cînd aperi o minge grea?
- O mare bucurie. Simt că-mi ajut echipa, dar cel mai important lucru este ca paradele mele să contribuie la obţinerea unui rezultat favorabil.

- Cum reuşeşti să treci peste momentul scoaterii balonului din plasă?
- E greu, dar imediat mă concentrez la ce urmează, să nu mi se mai întîmple. Ca portar trebuie să ai psihic foarte puternic, iar eu îl am. Nu e bine să te gîndeşti prea mult la golul primit. Altfel, rişti să te prindă următoarea fază cu mintea în altă parte şi te trezeşti iar cu mingea în plasă. Chiar dacă iau gol, ştiu că am încercat tot posibilul să-l parez.

"Apărarea îmi dă siguranţă"

- Cît de mult contează pentru un portar tînăr ca tine să aibă în faţă fundaşi experimentaţi precum Chivu, Raţ, Tamaş, Săpunaru?
- E foarte important să ai apărători de mare valoare, care au cîştigat trofee internaţionale. Îmi conferă siguranţă şi linişte.

- Selecţionerul spune că o echipă bună începe cu portarul. E suficient?
- E adevărat, toate echipele mari au portari valoroşi. Acelaşi lucru e valabil însă şi pentru fundaşi, mijlocaşi şi atacanţi.

"Cu Franţa am făcut cel mai bun meci"

- Cum e lupta cu Tătăruşanu? La tineret a fost el titular, iar acum eşti tu.
- E o poveste lungă, decizia a aparţinut antrenorilor. Sînt bucuros că am jucat bine şi asta a decis alegerea. Întotdeauna a existat concurenţă, n-am inventat-o noi, e normală şi benefică pentru echipă.

- Care din cele nouă meciuri în care ai apărat poarta naţionalei a fost cel mai greu şi cel mai bun pentru tine?
- Aş zice partida cu Franţa, de la Paris, în ciuda înfrîngerii cu 2-0. Am simţit că francezii sînt de nivel mondial, dar ne-am luptat cu ei de la egal la egal. Dar aţi văzut ce s-a întîmplat pe final, primul gol din ofsaid.

"N-avem complexe faţă de nimeni"

- E greu pentru un jucător să reziste presiunii de la "naţională", unde se cer mereu calificări, în condiţiile în care la juniori şi la tineret n-a realizat nici o calificare?
- Nu cred. Şi la tineret am fost de fiecare dată la muchie de cuţit de calificare. Avem mentalitate bună, de învingători.

- Totuşi, se observă că avem complexe faţă de Franţa, care ne bate de la copii pînă la seniori.
- N-avem complexe faţă de nimeni. Putem creşte într-un mediu propice performanţei alături de Chivu, de Raţ, de Tamaş, jucători care ştiu cum se cîştigă trofee şi au contact cu fotbalul mare.

- Unde te vezi apărînd sezonul viitor?
- Nu ştiu. Urmează un retur greu cu Poli Timişoara şi sperăm să cîştigăm campionatul, Sîntem destul de aproape de liderul Oţelul. Recunosc însă că mi-ar plăcea foarte mult să ajung în campionatul Italiei sau al Angliei. Şi mă încîntă faptul că Timişoara mă evaluează la şase milioane de euro. Nu ştiu însă dacă e mult sau puţin.

"România a avut şi are în continuare portari de mare valoare. Sîntem o echipă închegată care poate mai mult. Am avut neşansă pînă acum, dar sperăm să îndreptăm lucrurile"

"Îmi doresc din tot sufletul să ne calificăm la Euro 2012. Aş da orice, aş face orice îmi stă în putinţă să ne calificăm. Ar fi extraordinar pentru nişte jucători tineri, ca noi, care abia am scos capul în fotbalul mare"

"E foarte bine că vin din spate fotbalişti tineri, cu care prima reprezentativă poate realiza performanţe importante"

"Mulţumesc lui Dumnezeu că de mic am avut parte de oameni care m-au învăţat lucruri extraordinare. Fotbalul e un joc frumos, nu e bine să te bucuri în exces după victorii şi nici să stai supărat mult după înfrîngeri"

"Meseria de portar e grea, dar e frumoasă. Eu mi-am ales-o şi oricine şi-ar dori să simtă bucuria imensă de a juca pe un stadion plin de suporteri"

A văzut 30 de filme în cantonament
Costel Pantilimon se relaxează în timpul liber pe care îl are în cantonamente uitîndu-se la filme pe laptop: "După ce mă întorc de la antrenament, mănînc şi, dacă nu mă ia somnul, îmi pun cîte un film. Îmi plac cele de comedie şi serialele, dar n-am un actor preferat. Am văzut vreo 30 de filme iarna asta, de cînd sînt plecat în cantonamente cu Timişoara, iar acum la lot".

La fel ca Stelea
Pantilimon a debutat la "naţională" la aceiaşi vîrstă pe care a avut-o şi Stelea cînd a bifat prima selecţie. A fost promovat la lot de Victor Piţurcă, la "amicalul" România - Georgia 2-1, din noiembrie 2008. Şi ceilalţi mari portari pe care i-a avut "naţionala" în ultimii 30 de ani şi-au început cariera de tricolori de tineri: Moraru (19), Lung (22), Prunea (22), Lobonţ (20). Excepţia s-a numit Vasile Iordache, care a apărat primul său meci la
prima reprezentativă, la 25 de ani.

120 de mii de euro este salariu anual al lui Pantilimon la Timişoara: el a strîns 9 selecţii la echipa naţională