UPDATE Elena Udrea a fost audiată la Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul Gala Bute » A început să plângă în sala de judecată! Tot ce a spus azi în fața procurorilor

Știre:

A fost trimisă în judecată pe 21 aprilie 2015, fiind acuzată de 3 infracțiuni: luare de mită, abuz în serviciu și tentativă de folosire de documente și declarații false, inexistente sau incomplete.

DNA susține că Udrea ar fi coordonat un sistem prin care persoanele cele mai apropiate de ei, printre care Ștefan Lungu, Ana Maria Tololiceanu și Gheroghe Nastasia și Tudor Breazu, au primit sume de bani de la reprezentanții unor societăți comerciale pentru a le garanta la timp plata lucrărilor finanțate de ministerul pe care îl conducea, anunță Hotnews.ro.

Reacții din sala de judecată:

Rudel Obreja a cerut să îi fie revocat controlul judiciar pentru a participa la un eveniment între 10-11 mai. Și avocații celorlalți 3 cer acest lucru. "Nu cred că mai e cazul să reia ceea ce spun de un an. Măsura e inoportună. Am colaborat în permanență. M-am pus la dispoziție. Vă rog să-mi permiteți să mă mișc liber. Suntem membri EBU prin ligă și în proces cu federația. E necesară prezența mea acolo. Nu are cine să meargă. Dacă voiam să fug, o făceam deja. Frontierele sunt deschise". 

Udrea îi pune întrebări lui Lungu: "Din răspunsurile lui Lungu reiese că la întâlniri am participat și eu și el. Care e poziția mea?".

Lungu: "Nu am spus niciodată să treceți peste măsurile legale, am solicitat fiecărui departament în parte să găsească soluții pentru că nu există niciodată acel < nu se poate >".

Udrea: "Lungu mi-a fost om de PR. M-a auzit el vreodată să fac ceva ilegal sau să cer asta".

Lungu: "Nu, nu am auzit-o niciodată să facă vreo ilegalitate. Știu că unii oameni și-au dat demisia ca Paul Mărășoiu, Nu pot spune că Viorel Sima și-a dat demisia tot din acest motiv, dar presupun că da. E adevărat că un număr mare de proiecte realizate de minister se datorează stilului agresiv de conducere, agresiv putând fi interpretat și în stil pozitiv. Cerința ministrului privind identificarea soluțiilor legale era valabilă la toate proiectele".

Procuror: "Cum funcționează sistemul de organizare în cadrul ministerului?"
Lungu: "Era un sistem existent probabil din anii 90. Funcțiile sunt date politic. Și acum, chiar dacă e guvern de tehnocrați, tot aia e. În urma unui algoritm politic, un personaj e propulsat într-o poziție având un garant politic dintr-o organizație județeană. Presupun că Gheorghe Nastasia era venit din PH".

ELENA UDREA: "Îmi mențin declarația în totalitate. Mă refer la declarația din cadrul urmăririi penale. NU SUNT REALE FAPTELE pentru care am fost trimisă în judecată, nu le recunosc.

Am devenit ministru în decembrie 2008, iar din decembrie 2009 ministru al dezvoltării regionale și tursimului până la 2 februarie 2012. Ca ministru al turismului am luat câteva prime decizii referitoare la activitatea ministerului și la obiectivele pe care mi le-am propus. Am considerat că trebuie să schimb practica și să continui proiectele începute de guvernele anterioare. Am considerat că pot să lucrez cu cei pe care i-am găsit acolo.

Îi consider adevărați profesioniști, chiar dacă erau deja acolo. Am preluat două proiecte: "Schi în România" - dezvoltare a domeniilor schiabile în Carpați. Era o finanțare a autorităților publice locale care aveau pe teritoriu potențial de dezvoltare al pârtiilor de schi. Lista proiectelor era stabilită din 2006, prin hotărâre de Guvern. Mai era și "Brandul turistic al României", un proiect început de Tăriceanu.

Am decis ca din 2009 să finanțăm proiectele de pe această listă. Unele erau începute. Am comunicat către primării decizia de a finanța aceste proiecte, procedura legală fiind o demarare a licitațiilor pentru demararea construirii pârtiilor de schi respective.

Primăria contracta lucrările, le recepționa, primea și valida factura de consumator înainte de a le trimite către minister. În minister facturile ajungeau la direcții. Direcțiile erau economica, financiara, care făceau plățile în funcție de buget. Direcțiile nu intrau în contact cu constructorii. Doar când direcția de dezvoltare turistică făcea o verificare pe șantier. Modalitatea de stabilire a bugetului alocat fiecărui proiect era următoarea: prrimăriile evaluau necesarul de bani din anul respectiv și făcea solicitare către minister. Domnului George Nastasia, secretarul general, i-am delegat din 2009 toate atribuțiile mele de ministru.

Presupunea să aibă o prezență foarte mare în teritoriu. Am fost un ministru care făcea totul cu pasiune. Stăteam 4 ore pe săptămână în teritoriu. La minister era cineva care lua deciziile mereu, care semna, reprezenta ministrul și ministerul. Domnul Nastasia a fost numit de prim ministru, era funcționar public, dar fusese propus prin algoritm politic valabil în PDL de către organizația Prahova. Ministerul mai avea 4 secretari de stat în 2009 și doar 2 în 2010, după restructurări. Secretarii de stat aveau atribuții delegate. La discuțiile despre stabilitatea bugetului, după ce se depășea nivelul tehnic al direcțiilor din minister, participau secretarul general, secretarii de stat și responsabilul de domeniul în discuție.

Când propunerea de buget ajungea prin Nastasia la mine, era gata stabilită și fundamentată, intervenția mea făcându-se dacă din explicațiile care mi se aduceau erau lucruri pe care nu le înțelegeam, nu erau argumentate. Puteam să întereb la "Schi în România" doar dacă era o primărie care nu primea mulți bani, iar alta lua prea mulți. Au fost cazuri asemănătoare. Nu toate primăriile terminau licitațiile. Unele întârziau și venea sezonul de iarnă. Asta se întâmpla din cauza targiversării licitației sau lipsei avizelor. De exemplu așa a fost la cel de la Câmpulung Moldovenesc.

Ca regulă, se făcea o singură dată pe an, la începutul anului. Cu această propunere mă prezentam în guvern susținând-o în fața primului ministru și ministrului de finanțe. Nu exista să vină la mine un angajat al ministerului să se târguiască dacă mai luam sau mai dăm vreun proiect. Excepții: rectificări bugetare sau situația în care o primărie se vedea în imposibilitatea de a plăti niște bani.

"Schi de România" a fost un program de referință. Am încercat să găsesc finanțare pentru acest program. Insistam când mă întâlneam cu primarii să lucreze la aceste proiecte. E nefiresc să aflu că banii se alocau preferențial câtă vreme acest program era o prioritate. De multe ori spre sfârșitul anului îi ceream domnului Nastasie să fie contactați primarii să urgenteze lucrările și plățile. E o falsă problemă că nu se făceau plăți, sau exagerată dintr-un motiv anume. Nu am cunoștință că la cele două proiecte, Borsec și Cavnic, să fie întârzieri la plată. Am vizitat ambele domenii și nimeni nu mi-a zis că ar avea probleme. Nu am cunoștință și nici atunci nu știam cine sunt constructorii domeniilor schiabile respective. Numele lor nu ajungea în nici o situație pe masa ministerului. Era treaba primăriei să își facă licitațiile. Puteam afla doar dacă apărea un scandal de presă sau îmi prezenta primăria beneficiară.

Dar așa ceva nu s-a întâmplat în mod cert. Nici la Borsec, nici la Cavnic. N-am avut cunoștința nici cine este constructorul nici de faptul că există o înțelegere între Adrian Gărdean, unul dintre constructorii Termogaz și Ștefan Lungu sau Gheorghe Nastasia.

O înțelegere referitoare la plata unui comision pentru plata facturilor la cele două domenii schiabile. De Gărdean auzisem înainte să fiu ministru că folosindu-se de relația cu Tăriceanu e un personaj din mediul de afaceri care încerca să își facă avantaje în relația cu Guvernul.

Din acest motiv în 2009 când Lungu mi-a pomenit de Gărdean, i-am zis că nu vreau ca acest om să relaționeze cu ministrul. Pe Lungu l-am găsit căutând un purtător de cuvânt. Mi l-a prezentat o colegă de partid care lucra la biroul de presă al PDL. Am aflat că are o firmă de organizare de marketing, că e un foarte bun profesionist, că are o relație bună cu presa. A fost angajat purtător de cuvânt și apoi director de comunicare.

În tot acest timp lungu a continuat să lucreze la campaniile PDL. Atât la nivel central cât și la nivel de organizații locale. În 2010 am devenit întâi interimar la alegerile PDL București, iar Ștefan a lucrat pentru PDL București în acțiunile de promovare pe care le aveam. Pentru creația de bannere s-a hotărât să țină legătura cu Ștefan Lungu, pentru că era meseria lui și și-o făcea bine.

De cele mai multe ori coordona practic activitatea celor implicați în închirierei de săli, producție. În acest context putea face plăți pentru partid din firmele lui urmând să își recupereze banii de la organizația respectivă. E posibil ca asta să fie explicația pentru care din conturile societății sale, SC Last Time SRL, să lipsească ceva. S-au făcut plăți pentru niște bannere, un program de monitorizare a presei, etc.

Mă îndoiesc că ar fi vorba de plata către firma de bannere a unui banner pentru PDL București care să fi fost folosit la convenția PDL București când am fost aleasă președinta asociației. Am îndoieli pentru că am fixat evenimentul la începutul lui noiembrie. Sala a fost contractată în noiembrie. Deci e aproape exclus să fi comandat bannere cu 2 luni înainte pentru un eveniment nestabilit și într-o locație pe cae nu o cunoșteam.

Lungu nu mi-a zis niciodată că i-a bani de la Gărdean. Nu mi-a zis niciodată că face plăți către Gărdean. Dacă a făcut vreo plată pentru PDL cu siguranță că a primit înapoi  banii în numele partidului. Nu am avut un Ipad alb în 2010. Am deținut unul în 2012, când în timpul campaniei pentru primăria capitalei unul din tinerii care lucra la partid, Radu Munteanu, a construit un program de monitorizare a presei pe care l-am avut instalat pe Ipad.

La nivelul administrației publice există aproape o practică de comunicare a fondurilor pblice fie că vorbim de administrația publică centrală, fie de cea locală. Veneam din mediul privat și știam discuțiile oamenilor de afaceri din cursul administrației publice prin care dădeau comisioane pentru a fi favorizați în diferite situații.

Nu știam că e la mine în minister. Am citit o notă SRI în care se vorbește de relația lui Gărdean cu oameni ai ministerului, cu directorul Mihăilă și că vrea să obțină avize cu ajutorul lui Nastasia.

I-am atras atenția lui Nastasia, iar pe Mihăilă l-am dat afară. Prin altă notă venită la minister se vorbea despre relațiile particulare ale unui secretar de stat (Ion de la Bistrița) cu o firmă de la el din județ. L-am chemat și pe el și l-am dat afară.

Există o informație general știută despre aceste comisioane date reprezentanților administrației publice, motiv pentru careî n două întâlniri cu constructorii, am cerut ca nu cumva să dea 10% șpagă ministerului meu, dacă tot au bani de dat să sponsorizeze reabilitări către școli sau monumente istorice. Le-am cerut ca dacă invocă cineva din minister numele meu pentru a obține anumite beneficii sau avantaje sau să dea șpagă, să anunțe direct DNA-ul, fără să aștepte să-mi spună mie.

Informația de luare de mită de la Botoroaga nu am auzit-o. Nu am auzit până la urmărirea penală de la firma lui. Nu îl cunosc pe Botoroaga. Pe Ana Maria Topoliceanu o cunosc de 17 ani. Nu am primit bani de la ea. A fost singurul om pe care l-am susținut public. Nimeni din familia mea n-a fost angajat la stat cu sprijinul meu. Am cunoscut-o fiind ambele avocate în baroul București. Am rămas într-o relație de prietenie până în noiembrie 2014.

Relația era extrem de apropiată până în vara lui 2012. Ulterior s-a răcit. M-a ajutat în campania din 2008. A condus campania mea. A venit ulterior și a organizat PDL București când am fost numită președinte. Ea coordona activitatea organizației. Eu eram în paralel ministru. Topoliceanu m-a rugat când eram eu ministru să o susțin să ocupe o funcție publică. Și pentru relație și pentru că ea muncise în campanie, ce am putut face a fost să o iau consilier. (ELENA UDREA A ÎNCEPUT SĂ PLÂNGĂ)

Deși partidul nu m-ar fi refuzat să o pun și în altă funcție, eu asta am ales. A lucrat alături de mine și în campaniile din 2009. După ce am devenit ministru, am avut o discuție destul de dură în care mi-a reproșat că puteam face mai multe pentru ea și n-am făcut. După discuție am făcut un singur lucru. Am numit-o director CNI.  Consider că a fost un director bun. (Elena Udrea nu s-a putut opri din plâns. Avocata îi dă șervețele, iar magistrații de la Înalta Curte cer pauză 20 de minute). 

(Elena Udrea a rămas în sala 8 minute să se liniștească. Ruxandra Dragomir se află cu ea. Lungu i-a adus apă și covrigi.

CNI era organizată ca o societate pe acțiuni și derula licitații contractând direct cu constructorii. Printre programe se aflau construcția de săli de sport, construcția de patinoare, de săli polivalente, de bazine. În ceea ce privește modul în care se făcea bugetul, la nivel tehnic în CNI se retralizau sumele necesare pentru derularea investițiilor în curs de execuție în funcție de stadiu. Se făceau propuneri de investiții noi. CNI și ministerul lucrau foarte mult cu autoritățile publice locale care erau beneficiarele. Relația cu primarii fiind de competențele domnului George Nastasia. Topoliceanu avea relația directă cu primarii. 

Propunerea de buget se făcea pe baza investițiilor care erau centralizate și prezentate mie în tabele care nu aveau în continut numele firmei care executa lucrarea ci doar denumirea, localitateaî n care se făcea investiția, suma totală necesară, eventuala sumă era deja alocată. Cred că CNI derula sute de proiecte, nu m-a interesat să aflu ce companii lucrează cu CNI. Excepție, la fel, când apărea scandal în presă. 

La începutul mandatului a fost un astfel de scandal (CNI / firma cu soția domnului Poteraș, un senator PSD de la Olt) erau din guvernarea trecută. Așa că le-am cerut să renunțe la contracte. Au făcut-o. Valorea investițiilor aflate în lucru depășea de 20 valoarea bugetului pe care îl alocam CNI-ului. Pe lângă acestea existau și solicitări noi de investițiii din partea primăriilor, încă un miliard de euro. Era clar că trerbuia restructurată activitatea după situația economică de la acel moment. 

Am luat decizia să prioritizăm investițiile prin CNI. Am stabilit că se vor finanța cu prioritate investiții din stațiuni sua zone cu potențial turistic mare și zone cu potențial economic. 

Auzind că se fac plăți preferențiale, am cerut ca acestea să fie făcute în ordinea facturilor, ordine care trebuie afișată pe site. Interesul meu în a urmări modul în care se făceau propunerile de finanțare CNI era de fapt interesul ca acele sute de propuneri să respecte regulile. Am decis că nu mai facem săli de sport. Erau 900 în lucru și 1000 terminate. S-au făcut doar vreo 15 noi, aproape toate în București, unde se justifică din punct de vedere al numărului de beneficiari. 

Am oprit programul de patinoare, terminând unul singur, unde acum se antrenează lotul național. Verificam când îmi erau prezentare propunerile de alocări bugetare. 

Niciodată nu se discuta bugetul pe liste pe care erau societăți comerciale care lucrau cu CNI. În mare, Ana Maria Topoliceanu a resepectat totul. A fost un director eficient. Prezența ei în fruntea CNI a fost o vulnerabilitate pentru mine. Erau permanent articole în presă în care se comentau subiecte de CNI. Erau un pretext pentru un atac la Udrea. 

Am avut o discuție cu Ana Maria Topoliceanu după ce a apărut un scandal cu retrocedări în care era implicată. Am avut o discuție cu ea, i-am zis să renunț că își face mai mult rău ei, că îmi face rău și mie și mai bine se retrage. 

A fost refuzată atunci, dar și-a dat demisia după două luni. Niciodată nu mi-a zis că a luat bani de la firma Consmin. Niciodată Breazu nu mi-a zis că l-a rugat Ana Maria să semneze un contract cu Last Time și să încaseze niște bani. 

În perioada aeeea foarte multe vacanțe le petreceam cu Topoliceanu. Cheltuielile de transport, cazare și masa le suporta fostul meu soț. Excursia în Grecia a fost doar un weekend la invitația unei prietene. Ne-a asigurat transportul invitaților, nu și cazarea. Se întâmpla ca plecările în afara țării să fie contractate de Topoliceanu dar rar. De obicei se ocupa fostul meu soț. Motivul pentru care acum s-a ocupat Topoliceanu a fost pentru că mergea și Breazu. 

Am aflat că Topoliceanu a făcut plata din acest dosar, iar ulterior soțul meu, Dorin Cocoș, i-a plătit. Atunci știam că a făcut rezervările și a plătit contravaloarea rezervării. Urma ca în mod cert soțul meu să plătească tot. Știu că Topoliceanu și-a recuperat banii după aceea. Niciodată nu am primit bani de la Topoliceanu (2 sume de 10.000 de euro fiecare). Erau și plecări în care dormeam cu Topoliceanu. Eram mereu împreună. I-am restituit mereu banii. Îmi amintesc că pe Breazu l-am cunoscut prin ea. Știu că erau prieteni foarte buni. De peste 20 de ani se cunoșteau. Ne vedeam întâmplător la câte un eveniment la care venea cu Topoliceanu. A venit cu ea la PDL București și era foarte bun organizator. Se ocupa de cancelaria partidului. El răspundea de sediul PDL București. Am întrebat-o pe Topoliceanu din ce câștiga pentru că era mult la partid. Mi-a zis că era în imobiliare dar e criză. Așa că are mai mult timp de lucru. 

Mi-a propus să îi dau un salariu lunar pentru ceea ce lucra acolo. Breazu ne dădea o mână de ajutor și în situații personale. E foarte posibil ca plățile care s-au făcut pentru partid prin firma lui Lungu sau direct să fi fost acoperite de către Topoliceanu și Breazu cu bani de la PDL. Topoliceanu gestiona fondurile organizației PDL București. 

Organizația PDL București nu are membri. Banii veneau de la organizațiile de sector, sponsorizări sau donații. Toți banii erau gesionați de contabila trezoreriei și supervizați de Topoliceanu. Apropo de salariul lui Breazu. I-am cerut Anei Topoliceanu să îi dea banii lui Breazu urmând să mă achit eu când mă întorc. Nu face sens ca banii să fie din mită de la Consmin pe care Topoliceanu să vrea să mi-i dea mie cât timp banii nu erau în contul firmei lui. Breazu a fost angajat la negru. Nu pe contract! Erau niște bani pe care îi dădeam acolo pentru cât a lucrat. Din surse proprii.  A fost vorba doar de câteva luni. Nu mai e o noutate că au venit mulți bani în campanie. 

Petrecerea care a avut loc pe 26 decembrie 2012 la Hotel Orizont din Predeal a fost de ziua mea. A fost organizată de pe-o zi pe alta. La această petrecere au venit Topoliceanu, Breazu și o prietenă a acestora. Când a venit nota de plată, Tudor Breazu m-a rugat să achite nota cu cardul lui și îi dau eu suma cash pentru că era după Crăciun, era mai greu să oprească să scoată bani cash în drumul spre București. Gabriela Sucoaia, Topoliceanu și posibil domnul primar Gheorghe Ștefan cred că au văzut când am făcut plata. 

A TREIA INFRACȚIUNE DE LUARE DE MITĂ CU OBREJA ÎNCEPE ACUM 

 "De foarte mult timp cei din minister, Nastasia, cei de la Dezvoltare, dar mai ales Ștefan Lungu îmi propuseseră să văd investițiile de schi din Valea Jiului, în special în stațiunea Straja. Am decis să fac vizita cu ocazia inaugurării telegondolei de la Vulcan. La inaugurare am văzut un domn care era cumva cu oficialii și care îmi tot zicea să văd și Straja. Am întrebat cine e. Mi-au zis că e Răsmerită Cornel, primarl din Lupeni (unde e Straja). Așa l-am cunoscut.

Am văzut stadțiunea, era deosebită. Primarul mi-a cerut să reabilităm pârtia de ski. Aveau nevoie și de alte investițiidecât ce făcuseră acolo societățile private. Deși erau foarte multe hoteluri și pensiuni, mi-a zis că locațiile nu sunt înregistrate fiscal, așa că nu are bani la bugetul local. I-am propus să-i determine pe privați să se înregistreze. Dacă reușește să intre în legalitate, o să finanțăm restul de investiții. După o lună s-au înregistrat 1000 de locații (hoteluri, pensiuni, restaurante). Așa am luat decizia să reabilităm inclusiv drumuri, clădiri istorice și un cămin cultural.  

Am aprobat și înlocuirea unei instalații de cablu, care era foarte veche și riscantă pentru turiști. De aici am plecat la Bușteni, unde era ziua lui Nastasia și a ținut-o la pensiunea lui. Era cam 10-11 seara. Era foarte multă lume. M-am așezat la o masă de 10-12 persoane. În fața mea era o colegă de PDL Prahova, Roberta Anastase. Erau colegi de la Minister. A venit și Ștefan Lungu. Mi-a arătat doi domni la o masă în stânga mea. Mi-a zis că e domnul Gărdean. Că ei sunt cei care lucrează în Valea Jiului. Că au fost și ei acolo pe timpul vizitei și ar dori să îi prezinte în ideea că sunt niște investitori în turism. Probabil a avut o reținere, știa ce vorbisem despre Gărdean. Am făcut cunoștință. Am discutat câteva secunde. Probabil mi-am zis numele și ceva de complezență. Exclud categoric că aș fi spus ceva unui om de afaceri pe care îl vedeam prima oară în viață și aveam o părere proastă să facă vreo sponsorizare.  

Nu poate fi vorba de o solicitare de sponsorizare a Galei Bute cum a zis Gărdean pentru că la 2 februarie 2011 nici nu începuseră discuțiile în minister privind modul concret de implicare în evenimentul Galei de box. Directorul Mărășoiu abia în 7.02 se angaja. Alte sponsorizări nu se făceau. Dacă a fost Nastasia de față, a fost la acea discuție. N-am mai avut alta cu Gărdean. De atunci n-am mai auzit de Gărdean până în septembrie 2011. Când, fiind la un eveniment PDL Tineret la Cinema Scala, a venit Lungu, care nu mai lucra în minister și mi-a zis că a fost citat la DNA Alba sau Hunedoara, legat de activitatea lui de la minister. Eu nu am fost informată. Nu știu dacă a presupus, dar mi-a zis că a lucrat în trecut pentru o firmă a lui Gărdean, că îl știe de multă vreme, i-a făcut campanii de promovare. Și se gândește că asta ar fi. Nastasia nu mi-a adus geanta cu 900.000 de euro. Categoric, nu. 

Pe 5 octombrie am avut ședința de guvern. Pe 8 octombrie am plecat la congresul organizației mondiale a turismului în Coreea de Sud. Vineri pe 7 am avut acțiune în minister toată ziua. În schimb pe 6, deși s-a semnat un acord privitor la turism, cu o delegație din Macedonia, acordul a fost semnat de Ariton la Cotroceni. Nu am fost. Seara am fost invitată la recepția prezidențială și n-am fost în mod excepțional. Deducția mea în acest moment: nu știu dacă am fost sigur la minister. Dar având în vedere programul și plecarea pe atunci pe 6 nu am fost în minister pentru a mă pregăti. Categoric, Nastasia n-a intrat în biroul meu cu o geantă cu bani. N-am discutat vreodată cu Nastasia despre Gărdean. Nici de o eventuală sponsorizare. Nu am știut când s-a făcut promovarea până în 2014 când am citit presa. 

Categoric nu e real faptul că i-am cerut lui Resmerita să atribuie societății Termogaz un contract de lucrări fără publicarea unui anunț de participare. Resmerita era primar PSD, unul din mulții primari care veneau în minister pentru investiții. Dar nu veneau la ministru, nu mă întâlneam niciodată în particular cu primarii. Întotdeauna veneau însoțiți de cei din minister fie de parlamentari. 

Este exclus ca domnul Resmerita să-mi fi zis despre derularea investiției și apariția acelui transformator sau ce era nevoie. De altfel, în fața unui judecător de drepturi și libertăți, a recunoscut că nu a vorbit cu mine acest lucru. Mai mult, între Resmerita și Gărdean era o veche colaborare dată dinainte să ajung eu ministru. Deci, cred că pentru a-i da domnului Gărdean o licitație nu era nevoie să îi zică nimeni. O făcea singur".