Articol de GSP - Publicat sambata, 20 noiembrie 2010 00:00
Artistul care locuieşte la Timişoara se minunează cum mari campioni precum Hagi, Bute sau Ilie Năstase se încăpăţînează să trăiască într-o ţară pe care o consideră "plină de anomalii şi capabilă să promoveze doar nonvalorile şi nenorociţii".
Drumul spre biroul celebrului caricaturist Ştefan Popa Popa's, 55 de ani, e un adevărat periplu: un tunel spre camera amenajată la subsol, unde găseşti sute de caricaturi agăţate pe perete. Obama, Angela Merkel, Bush, Berlusconi, Benny Hill. "Aici e lumea mea!", dezvăluie artistul. Îşi spune cu patos fiecare nemulţumire şi pare consumat peste măsură de România în care trăieşte: "Da, dar o iubesc şi nu mă pot gîndi niciodată să plec!".
Admite că sportul a făcut parte din viaţa sa. Atlet şi handbalist de performanţă, fostul adolescent care, portar fiind, respingea şuturile adversarilor, a ajuns după zeci de ani să blocheze ideile preconcepute ale străinilor despre România.
- Arte plastice, şcoala specială de matematică şi sportul. Cum s-au împăcat cele trei lucruri din viaţa dumneavoastră?
- Foarte bine, fiindcă matematica îţi ordonează viaţa. Ţi-o echilibrează, la fel ca şi sportul. Am făcut handbal de performanţă, fratele meu era la fotbal şi n-am vrut să-l copiez. El juca atacant, eu stăteam în poartă. Ne-am completat. Am ales însă caricatura, chiar dacă mulţi spun că nu e o artă majoră. Şi în lumea primitivă este considerată o artă minoră. Din păcate!
- Ce urmăriţi la un personaj cînd faceţi o caricatură?
- Spre deosebire de tinereţe, cînd priveam într-un anumit mod, după 40 de ani există un cîmp energetic între mine şi cel pe care îl desenez. Îi preiau şi energiile negative. E important să îi pătrunzi în suflet, să vezi mai departe de ochii lui.
- Trecînd puţin spre sport. Vreau să...
- Numai sportivii şi artiştii duc faima ţării mai departe, dar, din păcate, noi trăim într-o societate foarte bolnavă. Uitaţi-vă doar la ce s-a întîmplat cu sălile de sport. Păi, nu avem un prim-ministru handicapat, dacă acceptă să i se facă o sală de sport în satul său, plin de bătrîni? Şi campionii mondiali ce fac? Unde se antrenează? Mi-ar fi ruşine să spun că sînt politician în România. Văd zilnic actori la televizor, ei se pretind politicieni, în loc să vedem artişti, oameni de ştiinţă şi sportivi adevăraţi.
- Aveţi o poziţie privilegiată. Întîlniţi oameni de marcă şi foarte mulţi sportivi.
- Înainte mergeam des la Jarnac, locul de naştere al lui Mitterand. Mă mîndream că eram conaţional cu Năstase şi cu Nadia. Oameni ca ei nu se vor mai naşte, iar dacă vă uitaţi în biroul meu, Nadia e ca o icoană. Tocmai pentru că avem asemenea oameni eu încerc mereu să fac lobby acestei ţări. Şi presa are vina ei. Ce ni se prezintă? Becalizarea şi imbecilizarea poporului. Dacă faci un gest creştin îl faci pentru tine, dacă îl anunţi la toată lumea, ceea ce ai făcut e egal cu zero. Mai am 20 de ani de trăit şi vreau să rămîn departe de asemenea lucruri.
- N-ar trebui totuşi să găsiţi puterea să vă bucuraţi de ce aţi făcut pînă acum?
- Eu sînt un om exilat în propria mea casă şi cred că pentru cîte am făcut aveam dreptul să merg cu fruntea sus. Dar în ţara asta lucrurile s-au întors complet. Cînd mergi la şcoală, prima poezie te anunţă ce te aşteaptă. <Căţeluş cu părul creţ, fură raţa...>. Primul verb pe care îl învăţăm este <a fura>. Ce să mai faci atunci? Partidele au creat ţara morţilor.
- Şi atunci, societatea nu îşi caută bucuria sau refugiul în sport?
- Bravo! Noi am fost donatori de genii, avem multă lume valoroasă în acest domeniu. Culmea, majoritatea a decis să rămînă în ţară. Uitaţi-vă la Hagi, la Năstase. Avem un bun-simţ şi am demonstrat că, deşi cîştigăm bani de putem să-i întoarcem cu furca, ne încăpăţînăm să rămînem aici. Hagi ce a primit? Noroi! Nu a fost lăsat nici să respire. Am venit recent dintr-un turneu pe care, dacă-l anunţam în România, mă aştepta o tonă de rahat. Politicienii o bagă acolo şi eu mă duc s-o scot de fiecare dată. Sînt vidanjorul-şef al ţării!
- Este atît de strînsă legătura dintre politică şi sport?
- Bineînţeles. Au distrus sportul românesc! L-au omorît! Uitaţi-vă ce s-a întîmplat cu Bute. Mi-au dat lacrimile cînd am auzit că meciul său nu va fi văzut în România. Mă şi mir că a mai avut nervi să revină în ţară. De ce nu s-a găsit o soluţie? Pentru că vor să fie numai ei în faţă, numai nemernicii, iar cei care aduc faimă României nu sînt băgaţi în seamă.
- Găsiţi forţa să îl susţineţi şi pe Mutu?
- E un băiat aparte, dar un personaj pe care nu-l cunosc. Nu sînt bine informat în ce-l priveşte. Are refulări pentru care probabil există şi motivaţii. Unui om de valorea lui trebuie însă să i se permită anumite lucruri, iar dacă face unele prostii trebuie să ne întrebăm de ce le face şi să încercăm să-l ajutăm. Nu avem voie să-l pierdem.
- În fotbalul românesc mai găsiţi ceva curat?
- Nu, de 20 de ani nici nu-l mai urmăresc pentru că hoţia a intrat şi acolo. N-au nevoie de interesul meu. Înainte erau alte trăiri, acum nu mă mai pot uita nici la "naţională". Se încearcă tot felul de variante şi de formule pentru a distrage atenţia că peştele de la cap se împute, dar e clar că ceva nu merge. Sandu e de 8 ani la Federaţie...
- De 20 de ani!
- Poftim?! Păi, e o viaţă de om! Deja sîntem falimentari. Trăim din Mondialul din '94? Măcar atunci nu ne bătea Albania. Aduceţi oameni tineri şi ambiţioşi şi vedeţi că lucrurile se vor schimba! Hagi de ce nu este folosit de fotbalul românesc? De ce?
- Ce personaje din lumea sportului v-au rămas mai apropiate de suflet?
- Am fost bun prieten cu Villas. Am mers la Sala Olimpia la Cupa Davis şi într-o pauză i-am strigat «băi, bulangiule!». Îl învăţasem româneşte.Toţi s-au uitat urît la mine, dar el a început să rîdă şi mi-a răspuns la fel. Cu Berlusconi poţi să discuţi ore întregi despre fotbal şi femei, dar asta nu înseamnă că oamenii pe care i-am întîlnit mi-au fost mereu la suflet.
Portrete robot pentru Poliţie
Ştefan Popa Popa's a explicat că a făcut portrete robot pentru Poliţie, dar colaborarea s-a încheiat în urmă cu 7 ani: "A fost un caz special în România, al unui om care avea 5700 de spargeri şi nu fusese arestat. S-a scris că a fost prins după ce i-am făcut portretul robot. Vă daţi seama că primul lucru pe care îl va face va fi să vină să-mi dea mie în cap? Vă mai spun doar că un desen al meu e predat la Academia de Poliţie din Bucureşti. Aveam o singură regulă. După ce îl prind, să mi-l aducă şi mie în faţă".
Recordman mondial: 2772 caricaturi în 10 zile şi 10 nopţi!
Popa's a realizat mai multe recorduri în cariera sa. A intrat în Guiness Book în '95, după ce a făcut 2772 de caricaturi color în zece zile şi zece nopţi! În acelaşi an, mai doboară un record: 131 de caricaturi într-o singură oră, avînd în faţa sa persoanele pe care le-a desenat.
"Vreau să am sănătate şi linişte să pot continua ce mai vreau să fac. Deocamdată, mai am din ambele. Duşmanii mei să se pregătească"
''Trăiesc în România, dar fug în Austria, fug în Franţa şi trag aer în piept de acolo. Revin şi apoi plec iar pentru că mi-e teamă să nu mă molipsesc"
"Pregătesc o expoziţie la Comunitatea Europeană, dar românii vor afla peste 200 de ani. Unde sînt ziariştii la asemenea evenimente?"
"În ultimii doi-trei ani nici nu ştiam că avem echipă de scrimă. Pînă nu se normalizează societatea asta, numai aşa se va întîmpla!"
"Este o greşeală să comparăm arta cu sportul, chiar dacă şi în artă există recorduri"
200 e numărul şefilor de state şi guverne care au caricaturi semnate de Popa's
58 de medalii internaţionale a primit Popa's pentru lucrările sale
CV
- Data naşterii: 11 iunie 1955, Caransebeş
- A făcut Liceul de Arte şi Şcoala Specială de Matematică: locul 1 la Balcaniada de Matematică; a absolvit - Politehnica din Timişoara şi Academia de Arte Vizuale din Poitiers, Franţa
- A început să deseneze la 5 ani: la 19 ani a fost descoperit de Henri Coursaget, primul preşedinte UNESCO
- Este creatorul Academiei Popa's, şcoala românească de caricatură
- Membru al Fundaţiei pentru Ştiinţă şi Arte a Academiei Cita din Roma şi membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici (UNESCO)
)
)
)
)
)
)
)
