Articol de Maria Andrieş - Publicat joi, 14 iunie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 13 iunie 2012 19:00
"În faţa ta", noul album al trupei, apare joi, împreună cu Gazeta Sporturilor.
E vară, e fotbal, trebuie să fie şi bere. Iar dacă e Bere Gratis, cu atît mai bine. Cunoscuta trupă vine "În faţa ta", împreună cu Gazeta Sporturilor: un nou album, înregistrat în Elveţia, optimism molipsitor, tonuri de rock luminos şi, precizează solistul Mihai Georgescu, mai mult "electro". Să curgă muzica! Şi întrebările!
- Ce crezi despre faptul că muzica voastră apare împreună cu un ziar de sport?
- Există o legătură între transpiraţia unui muzician şi transpiraţia unui sportiv. Oamenii care trebuie să se menţină prin propriile forţe au un respect unii faţă de alţii. Mă uit cu respect, de pildă, la Bănel Nicoliţă, care-a plecat de unde-a plecat, la Dănciulescu, care la vîrsta lui trage de el, trup şi suflet pentru Dinamo. Ţin cu Steaua, dar îl admir.
- De la "naţională", ai respect pentru vreunul anume?
- Pentru Torje, e un băiat sufletist. Nu ţine neapărat de valoare, ţine de valoarea caracterului. Publicul îi apreciază pe cei cu valoare morală, pe ei îi caută, pe ei îi vrea căpitani. Vezi cazul lui Rădoi: e un lider de grup, se luptă, muşcă, trage cu dinţii, iar cei care sînt în jurul lui sînt influenţaţi de tăria asta.
- E ca un fel de solist vocal într-o trupă?
- E ca un fel de toboşar, pentru că tobele sînt ceasul, de acolo pleacă toată forţa. Soliştii sînt vedetele, atacanţii. Dar, dacă e să fiu comparat cu un atacant, prefer să fie unul de la "naţionala" de pînă-n '98. Sau din străinătate.
- De ce nu de la "naţionala" de azi?
- "Naţionala" de azi trebuie mai întîi să se transforme într-o echipă, să aibă un spirit aparte.
"Chivu? Îmi place, n-ascultă manele"
- Care a fost ultimul meci al "naţionalei" pe care l-ai văzut?
- Cel cu Franţa, am fost pe stadion. M-am uitat şi la amicalul cu Elveţia, dar la meciul cu Austria am schimbat postul. Fotbaliştii români actuali nu realizează presiunea numerelor de pe tricou. Dacă porţi 10, te întrebi cine-a mai purtat 10 înaintea ta. Sau 7, sau 9. Sînt nişte coordonate pe care n-ai cum să le eviţi, n-ai cum să le minţi. Trebuie să vezi adevărul, să înţelegi că ai preluat locul în echipă după nişte generaţii.
- Despre Florescu ce crezi?
- E foarte simplu. Jucătorii foarte buni, jucătorii adevăraţi sînt căutaţi. Nu-şi caută echipă. Asta spune totul despre Florescu şi despre alţii. Adică dacă tu eşti jucător la "naţionala" României şi-ţi cauţi echipă, mi se pare grav. Joacă el la Arsenal Kiev, dar cu chiu, cu vai. Adică n-au curs ofertele pe fax.
- Dar Chivu cum ţi se pare?
- Un caracter extraordinar, tipul de fotbalist care nu se poate regăsi şi în generaţiile mai noi. N-ascultă manele, nu iese în evidenţă, are o discreţie elegantă, nu are viaţă de noapte, are familie, joacă la un club mare şi, peste toate astea, deşi era unul dintre liderii "naţionalei", a ales să stea acasă, să nu fie chior în ţara orbilor.
- A explicat că nu face faţă fizic.
- Uite că la toate calităţile de mai sus, se adaugă şi diplomaţia. Chivu e un diplomat.
- Ce crezi despre selecţionerul Piţurcă?
- Un antrenor foarte bun şi foarte sever. Fotbaliştii din generaţiile de azi au nevoie de asemenea antrenori, care să-i ia şi să-i beştelească, nu să se împrietenească. La genul ăsta de fotbalişti trebuie biciul, nu prietenie.
"Spaniolii au un fotbal complet"
- Urmăreşti meciurile de la Euro 2012?
- Încerc să văd cît mai mult, mai ales grupa Spaniei. La începutul Mondialului din 2010, am spus că Spania va cîştiga. Îmi place, nu pentru că a cîştigat. Îmi place fotbalul spaniol, e un fotbal complet. Se bazează şi pe forţă fizică, şi pe tehnicitate, şi pe joc de pase, şi pe jucători de mare talent. Îmi place Xavi, un fotbalist extraordinar, iar grupul este, clar, unul de elită. Cu jucători de la Real şi Barca, ar fi şi culmea să fie altfel.
- Ce şanse are Spania la titlul european?
- Este una dintre favorite, dar nu singura. Asta e frumuseţea sportului, e obligatoriu să-ţi respecţi adversarul. Ştii ce lipseşte la "naţionala" noastră? Noi nu mai avem frică. Nu ne mai respectăm adversarii. Marea "naţională" care stătea cu fundul în poartă, cum se spune, da, a jucat cu frică, dar a avut rezultate. Acum vedem altfel meciurile alea.
- De ce nu mai au frică "tricolorii" de azi?
- Nu le e frică pentru că nu le pasă. Nu le pasă că se mai întîlnesc cu unul, altul pe stradă şi se uită urît la ei. Dacă nu e valoare, măcar să fie dedicaţie. Bine, nu vreau să generalizez, că şi la "naţionala" de azi n-or fi toţi aşa, Goian, de exemplu, e un tip foarte mişto.
"Cazurile Craiovei şi Timişoarei, o ruşine naţională!"
- Campionatul intern cum ţi se pare?
- Foarte slabe echipe! Steaua cred că a pierdut un pas important, după semifinala de Europa League. Erau foarte sus, bine poziţionaţi la tragerea la sorţi, atunci trebuia investit masiv. Trebuia aplicat modelul FC Porto: cîştigi şi o iei de la capăt.
- Celelalte echipe, cum le-ai descrie?
- CFR Cluj, unde s-a investit, încă nu e echipă, e o adunătură de jucători buni. Vasluiul are singura linie de mijloc adevărată: Sînmărtean - Wesley- Adailton. Rapid are mereu startul, dar oboseşte pe ultima sută. Dinamo e slabă, lipsesc investiţiile, la fel ca la Steaua. La nivelul ăsta, regret că nu mai pot să trăiesc derbyurile ca altădată.
- Se vorbeşte că ultimul Steaua - Dinamo a fost blat.
- Dacă s-a ajuns pînă aici, propun să nu mai fie televizat nimic din Liga 1, că n-are rost. E lipsă de respect faţă de public, lipsă de respect faţă de firmele care bagă o căruţă de bani în evenimentele sportive. Dacă treaba asta s-ar certifica, ar fi o decădere a fotbalului nostru la nivelul subteranelor de mină.
- Ştii despre cazurile Craiovei şi Timişoarei? Ce crezi despre ele?
- Mi se pare o ruşine naţională că s-a ajuns pînă la halul ăsta. Nu contează cum, din varii motive, vina se află şi de o parte, şi de alta, şi la Federaţie, şi la cluburi. E ruşine naţională pentru că sînt două embleme naţionale. Nu numai că e vorba de nişte oameni acolo, care trăiesc pentru echipele astea. E vorba şi de palmares, e vorba de vieţile dedicate unor fanioane. Cum poţi să le spui lui Balaci, lui Negrilă, lui Cîrţu, lui Cămătaru că s-a desfiinţat Universitatea? Cum poţi să spui galeriei Timişoarei că echipa nu primeşte licenţă? Cum poţi să le spui asta, cînd tu ai vîndut jucători pe bandă rulantă?
- Ce ar trebui făcut, cine ar trebui să vină cu soluţii?
- Vine cineva să ajute artiştii din România? Sau medicii? Sau sportivii? Nu. Foarte puţină lume a explicat oamenilor cum pot să-şi susţină echipa. Trebuie să existe o societate pe acţiuni, cu mii de acţionari. Ori ai un supermegainvestitor, ori, dacă nu, ai un manager, pe care-l tragi la răspundere, ca acţionar. Gîndiţi-vă numai ce reacţie a fost la Real cînd nişte şeicii au cerut să scoată cruciuliţa de pe stema clubului şi au promis că vor da un miliard de euro să construiască un nou complex, cu hotel cu tot. Un miliard de euro! Şi-a fost revoluţie. La noi e o delăsare, n-avem lucruri sfinte, poţi să schimbi orice, dacă vin şeicii, am vinde şi firişorul de iarbă care încă n-a răsărit.
"Sportul românesc trăieşte din ce dă Dumnezeu"
- Ai fost pe Arena Naţională, cum ţi se pare?
- Excepţională. Polonia organizează un European, în care a investit 26 de miliarde de euro. Noi avem un stadion în care s-au băgat 300 de milioane de euro. Plus cît s-a dat pe stadionul de la Cluj, pe cel de la Ploieşti, hai să zicem un miliard. Nu sîntem în stare să accesăm fonduri europene. Polonezii au avut şi ei probleme cu organizarea, dar, oricum, vezi că se poate şi în centrul şi în estul Europei. Se poate! Polonezii sînt China Europei. Produc totul la ei, nu mai importă.
- Dacă ei sînt China, noi ce sîntem?
- Noi sîntem un fel de Kenya Europei. Avem nişte elite care iau aurul, din ce rămîne trăim o grămadă. Am zis Kenya, pentru că au şi ei nişte atleţi foarte buni. Aveam şi noi, pe vremuri. Doina Melinte, Maricica Puică, Alina Astafei, Paula Ivan, Gabi Szabo. George Boroi, Iolanda Balaş.
- Jocurile Olimpice te interesează, le urmăreşti?
- Mă uit la toate sporturile, aia e performanţă, ăia sînt mari sportivi. Sportul românesc trăieşte din ce dă Dumnezeu, că n-avem un sistem. Dacă dă Dumnezeu să se nască unii care să ajungă mari de tot, spunem că avem şi noi talent, că sîntem tari la sport. Dacă nu dă Dumnezeu, stăm acasă, ca la ultimele Mondiale şi Europene de fotbal.
- Mai bine stăm acasă sau ne facem de rîs acolo?
- Trebuie să fii acolo, doar ăsta e scopul, să participi la competiţiile de cel mai înalt nivel.
"Ceva luminos şi electro"
- Practici vreun sport?
- Fotbal, joc atacant, înot, tenis de cîmp, tenis de masă. La tenis de cîmp sînt cel mai slab.
- Care e mesajul noului vostru album?
- Publicul nostru aşteaptă de la noi să îmbinăm plăcut forţa cu sensibilitatea. Acest album nu face rabat de la asta, dar are şi o noutate, este mult mai electro. Este o muzică optimistă, pentru că noi sîntem nişte oameni optimişti. Credem că şi o piesă tristă trebuie să aibă ceva luminos în ea.
- Aţi încercat să compuneţi un imn pentru o echipă de fotbal?
- Am compus un imn pentru Steaua, a fost destul de apreciat. Este un imn rock.
- De ce ar trebui oamenii să cumpere albumul "În faţa ta"?
- N-o să spun că are nişte calităţi pe care nu le au alte albume sau alte trupe. Dar o să spun aşa: nu sîntem foarte multe trupe de gen. Nu sîntem nişte artişti care să ieşim în evidenţă prin ceva care nu ne caracterizează. Nu lansăm albume foarte des, pentru că e o muncă de durată şi foarte solicitantă. Oamenii au nevoie de muzică, au nevoie de frumos.
- Cum vezi concurenţa cu trupele străine?
- E imposibil să-i faci faţă. Dacă vrei să faci performanţă, trebuie să existe mediu propice. Noi facem exact ca sportivii, evoluăm pe cont propriu, în lipsa unui sistem. Ca idee, n-ai săli de concerte în Bucureşti. Teatrul Naţional e teatru, Palatul Copiilor e locul unde se întînesc copiii, Sala Palatului e construită pentru congrese.
- Dar avem un stadion nou pentru concerte.
- Ei, pe Arena Naţională o să cîntăm dacă o să ajungem vreodată mari. Nu mari, uriaşi!
"Exact ca Mr. Bean, ne pricepem la rame, nu la tablouri!"
- Dacă ar fi să schimbi ceva la lumea în care trăim, ce-ai schimba?
- Aş lua răutatea şi aş da sensibilitatea. Mai ales în cazul nostru, al românilor, că tot sîntem popor creştin-ortodox. După 2000 şi ceva de ani de creştinism, tot n-avem destulă iubire, mai avem mult de lucru.
- Ce părere ai de amestecul de religie şi fotbal la Steaua?
- Gigi Becali n-are legătură cu Steaua. Iar creştinismul lui e unul rudimentar. Se pricepe la fotbal sau la religie cum se pricepe un paznic de muzeu la tablouri. Ca în filmul cu Mister Bean, el era portar la un muzeu londonez şi l-au confundat cu un expert în artă. L-au luat şi l-au dus să vorbească despre un tablou celebru. Şi cum începe el discursul? Se uită foarte atent la tablou şi zice: "Rama dă greutate acestei picturi". Aşa şi noi, ne dăm specialişti, dar punem preţ pe rame. Forme fără fond. Fondul, cît este, e submediocru. Asta am semănat, asta culegem. Da' nu mai vorbesc, că şi-aşa se vorbeşte prea mult despre Becali. Nu mi se pare că merită atenţie.
"Dacă Steaua - Dinamo a fost blat, ar fi o decădere a fotbalului nostru la nivelul subteranelor de mină" (Mihai Georgescu, solist Bere Gratis)
"Sportul românesc trăieşte din ce dă Dumnezeu, că n-avem un sistem. Dacă dă Dumnezeu să se nască unii care să ajungă mari de tot, spunem că avem şi noi talent." (Mihai Georgescu, solist Bere Gratis)
"La noi e o delăsare, n-avem lucruri sfinte, poţi să schimbi orice. Dacă vin şeicii, am vinde şi firişorul de iarbă care încă n-a răsărit" (Mihai Georgescu, solist Bere Gratis)