OPINIE » În România, de alegeri, plouă cu săli polivalente: întrebarea e de ce nu le-au făcut în timpul mandatului! Lista RUȘINII

Dintr-o dată, pe măsură ce ne apropiem de data alegerilor locale şi de cea a parlamentarelor, interesul pentru sport a crescut ca Făt-Frumos. În actualul sezon de alegeri, laitmotivul e sala polivalentă. Numeroşi edili sau potenţiali edili şi-au amintit că în comunităţile lor nu există săli polivalente ori cele existente sunt vai mama lor şi trebuie altele noi. Cine va popula aceste săli, atâta vreme cât copiii din ziua de astăzi nu mai au nici un petec de iarbă pe care să înveţe să alerge, nu mai contează. 

La o sumară trecere în revistă am adunat următoarele săli polivalente pe care candidaţii la locale promit solemn că le vor ridica, fie din fonduri europene, fie din banii primăriei, fie cu finanţare de la CNI, instituție care a devenit un fel de Moş Crăciun al administraţiilor locale. Ordinea este pur aleatorie.

Constanţa

Are o sală mică şi bătrână. Actuala administraţie promite, cu finanţare de la CNI, una nou-nouţă, cu o capacitate de 5000 de locuri. Deşi putea găsi alte variante pentru edificarea unui astfel de obiectiv, primăria locală s-a apucat să demoleze o mare parte din complexul sportiv Badea Cârţan ca să facă loc acestei săli. Primăria ar fi avut nevoie de o hotărâre de Guvern pentru a demola complexul sportiv existent, dar nu are aşa ceva. Complexul, ale cărui terenuri aparţineau tot primăriei, intrase în paragină pentru că aceeaşi primărie nu l-a îngrijit. 

Tot primăria în cauză ar urma să administreze noua sală polivalentă, în cazul în care va fi edificată, situaţie în care te întrebi de ce primăria care a lăsat în paragină un ditamai complexul sportiv unde puteau face sport sute de copii ai Constanţei ar fi capabilă să administreze un nou aşezământ sportiv.

Slatina

Construcţia unei săli polivalente a început aici acum 11 ani. Indiferent de cine a fost în fruntea Guvernului, a primăriei locale ori a consiliului judeţean, promisiunile au curs cu nemiluita, însă de finalizat nu s-a finalizat nimic. Lucrarea, începută în 2009, a înghiţit deja cateva milioane de lei şi poate fi admirată în prezent sub forma unui mort de beton. Ajunşi la putere, liberalii, prin deputatul de Olt Gigel Ştirbu, au dat de veste naţiunii că, în urma demersurilor făcute de ei, lucrările vor fi reluate şi nezmintit finalizate.

Braşov

Are o sală mititică, ridicată prin anii ’70. În vara 2017, actualul edil, George Scripcaru, anunţa că va face o nouă polivalentă cu fonduri proprii, pentru că Guvernul aflat la putere e rău şi nu îi finanţează proiectul. Nu a făcut-o, dar între timp au venit la putere colegii săi de partid, drept pentru care a promis întregii suflări braşovene că va face o sală precum e luna între stele, undeva prin cartierul Bartolomeu. Finanţarea, promitea Scripcaru, nu se va mai face din fondurile primăriei, ci din conturile lui Moş Crăciun-CNI. 

Aceeaşi administraţie care acum pune la cale proiectul unei noi săli polivalente a emis acum câţiva ani autorizaţia de demolare pentru baza sportivă Tractorul, ceea ce a dus la dispariţia unui stadion de fotbal şi a unei săli de competiţie, ambele aflate în inima oraşului.

Iaşi

În februarie 2020, presa mioritică anunţa că în comuna Miroslava, aflată la 12 km vest de Iaşi, se va construi o polivalentă cum nu s-a mai văzut în ţara noastră. 15.000 de locuri, adică peste cea din Cluj. Pasămite în februarie lucrurile erau avansate, pentru că proiectul fusese deja adoptat de consilierii judeţeni. Şeful CJ Iaşi, Maricel Popa, şi primarul Iaşului, Mihai Chirica, erau amândoi membri PSD, deci toată lumea era fericită. 

În martie însă, primarul Chirica, înfierat în trecut de europarlamentarul PNL Rareş Bogdan şi acuzat de legături cu mafia imobiliară din Iasi, a părăsit barca PSD-ului şi a trecut în cea a PNL-ului. Deodată, Chirica cel Rău a devenit Chirica cel Bun. Rareş Bogdan descoperea acum în Chirica “un primar priceput şi preocupat de soarta cetăţenilor”. Odată cu transferul primarului de la PSD la PNL, s-a schimbat şi amplasamentul minunatei săli polivalente. 

Despre proiectul din Miroslava nu s-a mai scos o vorbă, însă, recent, primarul şi-a anunţat concetăţenii că îi va blagoslovi cu o nouă sală de 10.000 de locuri în zona Moara de Vânt. Başca un stadion nou, la cheie, de 25.000 de locuri. Ca să facă oleacă de campanie pentru fostul pesedist Chirica, actualmente penelist, ministrul sporturilor, Ionuţ Stroe, a făcut o vizită de lucru la Iaşi unde, văzând macheta sălii, a emis următoarele vorbe: “Un proiect absolut fabulos. Oraşul Iaşi ar putea deveni capitala sportului”.

Bistriţa

Polivalentă de 2700 de locuri ar trebui s-o înlocuiască pe cea veche, ce-i drept cam mică şi cam ponosită. Uimitor e faptul că lucrarea nu e la stadiul de machetă ci a fost demarată efectiv în această vară. Aşteptăm cu nerăbdare finalizarea lucrării programată pentru 2021. Presa locală scrie că în spatele proiectului stă şeful CJ Bistriţa, Emil Radu Moldovan.

Tulcea

Şi Tulcea vrea o polivalentă mai încăpătoare. Horia Teodorescu, şeful CJ Tulcea, cunoscut în judeţ drept “Elodia”, s-a dovedit a fi un tip descurcăreţ. A obţinut finanţare şi aprobări cât au fost colegii săi din PSD la putere, iar acum a primit de la noua putere autorizaţia de demolare pentru sala veche peste care vrea s-o ridice pe cea nouă. Edilii tulceni şi-ar dori o sală de 4.400 de locuri. Mai rămâne să înceapă lucrările. Şi să le şi termine.

Timişoara

Ca să arate că «Banatu-i fruncea», de la Timişoara a venit vestea că se doreşte o polivalentă de 16.000 de locuri, care ar urma să fie ridicată în comuna Giroc, de la periferia sudică a Timişoarei. În toamna 2019, primarul Nicolae Robu dădea asigurări că lucrările vor începe în 2020. Până acum nu s-a dat la o parte nici o brazdă de pământ dar primarul în funcţie dă asigurări că se va face.

Sibiu

Candidatul PNL la primăria locală propune o polivalentă de 10.000 de locuri care ar urma să facă parte dintr-un vast complex sportiv pe care îl vede ridicat în Poplaca. Candidatul nu ne spune cu ce fonduri s-ar face acest complex însă crede că «O administraţie modernă trebuie să considere investiţiile în sport o necesitate, nu un moft».

Suceava

Oraşul Forestei apare şi el pe harta urbelor care vor sală polivalentă. Presa locală ne anunţa în iulie 2020 că “într-o şedinţă extraordinară, Consiliul Local a aprobat indicatorii tehnico-economici pentru sala polivalentă de 5000 de locuri”. Administraţia oraşului e gata să cheltuiască frumoasa sumă de 38 de milioane de euro pentru această construcţie, care, desigur, va fi dusă la bun sfârşit de Compania Naţională de Investiţii.

Oradea

Alături de sala din Bistriţa, polivalenta orădeană este cea de a doua unde lucrările au început deja, ba chiar sunt avansate. În iunie, constructorul anunţa că sala e gata pe jumătate şi va fi inaugurată la termen, adica la începutul verii 2021. Polivalenta orădeană va avea 5.000 de locuri, însă ea nu intră la capitolul minuni având în vedere performanţele edilitare ale administraţiei locale.

Piteşti

Tot 5.000 de locuri ar urma să aibă şi sala polivalentă din Piteşti, unde administraţia locală anunţa în iunie că s-a dat startul lucrărilor. Bineînţeles, CNI se ocupă şi de această construcţie.

Deva

În vara 2020, primăria Deva s-a înscris şi ea pe lista doritorilor de sală polivalentă şi a dat de ştire acest lucru. Deva are în momentul de faţă o sală minusculă, de 1200 de locuri, însă după ce CNI va deşerta câteva milioane din sacu-i ce pare fără fund, oraşul devenit celebru prin şcoala de gimnastică ar trebui să aibă o preafrumoasă polivalentă de 3.000 de locuri.

Bucureşti

Actuala polivalentă bucureşteană a împlinit recent 46 de ani de când a fost inaugurată sub numele de Palatul Sporturilor şi Culturii. Încă de acum vreo 10 ani, edilii capitalei şi diriguitorii sportului nostru au ajuns la concluzia că bătrâna sală şi-a cam trăit traiul şi că ar fi nevoie de una nouă. 

În 2014, primarul Sorin Oprescu punea piatra de temelie a noii săli în incinta complexului Lia Manoliu alături de şeful Federaţiei Europene de Handbal, Michael Widerer şi dădea asigurări că sala va fi gata până în 2015. Până şi-a incheiat mandatul de primar, în afară de piatra pusă în 2014, Oprescu n-a mai mişcat nimic în privinţa sălii. 

Ajunsă în fruntea administraţiei locale în 2016, Gabriela Firea dădea de ştire că va ridica o sală polivalentă nemaivăzută, cu o capacitate de 20.000 de locuri care “va deservi întreaga ţară” iar apoi, în 2018, ridica miza anunţând că va construi în Capitală, nici mai mult nici mai puţin decât 3 săli de sport multifuncţionale care se vor numi „Nadia Comăneci”, „Ilie Năstase” şi „Ion Ţiriac”. 

În martie 2019, Consiliul General al PMB vota ridicarea unei săli polivalente în complexul „Lia Manoliu” pentru frumoasa suma de 658 de milioane de lei, adică un cost de 8 ori mai mare decât ce se plătise pentru sala cea nouă de la Cluj. Doar că de la vot la faptă e cale lungă. 

Cele 3 săli promise de Gabriela Firea au intrat deja la capitolul bancuri iar construcţia faraonică de 20.000 de locuri, aprobată de consilieri în primăvara 2019, a rămas la stadiul de machetă, în ciuda declaraţiei primarului Firea: “Vom avea în sfârşit o sală polivalentă, o sală multifuncţională în Bucureşti, după epopeea pe care a trăit-o acest proiect”. Cu alte cuvinte, epopeea continuă. Nu doar epopeea sălii polivalente din capitală ci şi cea a patinoarului, unde lucrările s-au oprit inexplicabil anul trecut. În concluzie, Bucureştiul are o sală polivalentă aproximativ de-o seamă cu primarul Firea şi este singura capitală europeană care nu are un patinoar de competiţie.

Epilog

Desigur, faptul că oamenii din administraţiile locale vor să ridice săli polivalente în localităţile lor nu e un lucru rău. Întrebarea care se pune e de ce aceşti oameni n-au realizat asemenea construcţii în timpul mandatului. Apoi, te poţi întreba în ce măsură e capabilă o primărie să administreze un asemenea mamut. Faptul că nişte consilieri au votat un proiect sau că el a fost avansat către CNI ori are deja şi un studiu de fezabilitate nu garantează finalizarea sa cu succes şi în timp util iar exemple sunt destule. 

Sala polivalentă din Craiova a ars în anii ’90. Construcţia unei noi săli a durat în jur de 18 ani. Sala de la Slatina e în lucru de 11 ani. Tribuna stadionului naţional de atletism din Bucureşti e începută de 10 ani şi neterminată. Bazinul olimpic de înot al clubului CSS2 din Bucureşti e mai scurt cu 40 de centimetri, drept pentru care nu poate fi omologată nici o competiţie. Deşi ţara noastră a primit dreptul de a organiza meciuri din cadrul Euro 2020 încă din toamna 2014, până la finele lui 2018 nu s-a mişcat nimic cu privire la construcţia noilor stadioane. 

Dacă nu ne salva pandemia, foarte probabil n-am fi avut nici măcar un stadion gata pentru Euro. Şi exemplele legate de competenţă în materie de administrare sau de construcţie a unor facilităţi sportive pot continua. 

Dincolo de infrastructura sportivă existentă sau dezirabilă, raportul Curţii de Conturii realizat la MTS vine, între altele, cu următoarea concluzie: “Înființarea unor noi baze sportive s-a efectuat în baza unor criterii eterogene, neunitare, individualizate la nivelul fiecărei entități. Nu există o strategie de dezvoltare a sportului pe specificul/tradiția sportivă a zonei. Indicatorii de eficiență aferenți noilor baze sportive înființate, menționați în notele de fundamentare a investițiilor, nu au fost în general îndepliniți”. Cu alte cuvinte, la 30 de ani de la Revolutie, România vrea, cel puţin la nivel declarativ, să-şi refacă infrastructura sportivă dar nu are absolut nici o strategie pentru sport.

Adrian Socaciu, preşedinte Institutul Sportiv Român, iniţiator al proiectului de ţară Universiada de vară 2021: “Nu putem construi ceva dacă nu avem o strategie pentru sport. Pentru cine sau pentru ce construim ? Infrastructura actuală a sportului e la nivelul anilor ‘70-‘80. Trebuie să avem o viziune. Facem infrastructură pentru sport de performanţă sau pentru sport de sănătate ? Cu ce scop construim ? Ne raportăm la CNI dar nu ştiu cine a citit raportul Curţii de Conturi privitor la MTS şi la investiţiile făcute în infrastructura sportivă. Bun, facem un stadion sau o polivalentă, dar cum le administrăm ? În România nu există facultate de management sportiv. IEFS are o specializare pe profilul ăsta şi atât. Construcţia respectivă trebuie să aibă o rentabilitate. Oare edilii ştiu câţi sportivi sunt în oraşul lor ? Educaţia fizică şi sportul ar trebui să fie de mare importanţă în societatea românească. Când nu mai avem sportivi cu performanţe, cu imagine, vorbim despre infrastructură dar după campanie uităm de domeniu. Toate sălile polivalente din Europa sunt de la 9000 de locuri în sus căci altfel nu sunt rentabile. Infrastructura ajută atâta timp cât există un plan integrat. Trebuie mai întâi să avem cluburi, antrenori, sportivi, profesionişti care să administreze bazele sportive şi să facă sport cu copiii. Toate finanţările din fonduri europene pe linie de sport au la bază o strategie locală sau zonală. La noi nu există nici legea sponsorizării. Mediul privat nu poate investi în sport pentru că legile sunt neclare”.

Mircea Kivu, sociolog: “Nu te costă nimic să propui. Se merge pe ideea ridicării de săli polivalente pentru că ele sunt nişte construcţii vizibile. Dacă renovezi o şcoală, beneficiază de ea câţiva oameni din cartier, pe când o polivalentă e de multe ori în inima oraşului, se vede de peste tot, e lucru mare. Apoi, ideea de sport e bine privită. Oamenilor le place să ştie că oraşul lor are echipe care câştigă ceva, care îi reprezintă, se simt reprezentaţi prin aceste echipe. Sigur că e ciudat cumva să promiţi săli polivalente pentru că nimeni nu ştie când vor fi frecventabile dar aceste săli au devenit cumva un vector de imagine. Sălile acestea înlocuiesc sportivii cu performanţe care puteau sluji imaginea cuiva. La noi se fac multe promisiuni dar, din păcate, oamenii uită ca li s-a promis şi nu s-a făcut. Legat de capitală, promisiunea primarului Firea cu sala de 20.000 de locuri e una deloc spectaculoasă în comparaţie cu altele. Oamenii trăiesc bine şi fără o nouă polivalentă, dar ea a promis că face revoluţie în trafic şi n-a facut nimic, ori asta îi doare pe oameni”.

Adrian Benţa, consultant fiscal: “E vorba despre imagine aici. Imaginea unei săli pline care freamătă de bucurie când România câştigă e ceva ce există în memoria colectivă iar candidaţii cred că e foarte utilă readucerea în mental a acestor momente. Sigur că nu există nici o garanţie că sala respectivă se va construi sau va fi operată corect şi productiv. Sunt primari buni şi primari slabi, nu putem generaliza. Apoi, CNI-ul, la care fac referire cei mai mulţi dintre ei, nu e totuşi un sac fără fund. CNI e o companie alimentată de la bugetul de stat iar în prezent acest buget se alimentează din împrumuturi”.

Klaus Iohannis, în noiembrie 2019, la decorarea lui Ivan Patzaichin: ”Ivan Patzaichin a făcut performanță într-o epocă foarte diferită de cea de astăzi. În prezent, sportivii români au nevoie nu doar de astfel de modele de performanță, precum Ivan Patzaichin, ci au nevoie și de susținerea fermă și concretă din partea statului pentru a putea obține rezultate. Din păcate, și am spus aceste lucruri de multe ori, guvernanții de până acum nu au așezat sportul pe lista priorităților naționale. Guvernul recent instalat a înțeles că sportul de performanță trebuie susținut de la cel mai înalt nivel, fără discuție. Aștept un plan concret cât mai curând și sunt convins că rezultatele nu vor întârzia să apară”. De la acest discurs au trecut 10 luni.

VIDEO Guvernul a aprobat 400 de milioane de lei pentru construirea unei săli polivalente în Braşov, care să fie gata în 3 ani

EXCLUSIV Ion Țiriac, propunerea DECENIULUI pentru Iohannis: „Mâine dimineață dau 30 de milioane de euro!” + Planul gigantic pus la cale