Articol de GSP - Publicat luni, 19 aprilie 2010 00:00
Un fan al Rapidului a trimis Gazetei un mail emoţionant, în care descrie cum fosta glorie a vişiniilor în anii '60-'70 şi-a rupt piciorul, miercuri seară, la un antrenament al Rapidului
"Eram în vizită la un amic pe Calea Griviţei. Pe Giuleşti, nocturna era aprinsă. Hotărăsc cu prietenul să mergem cu copiii, poate are Rapidul antrenament. Avem noroc, chiar au antrenament...unul tactic. La gura tunelului stă Sandu Neagu cu soţia şi cei doi copii. Neagu e niţel afumat şi sudează ţigările, în timp ce puştii săi se joacă cu o minge şutată pe lîngă poartă. Mama lor ţipă să returneze mingea. Mă bag singur în seamă: «Lăsaţi, doamnă, la cîte a făcut tatăl lui pentru Rapid, poate să se mai joace puţin». Femeia se uită recunoscătoare la mine.
Şi vine nenorocirea: băiatul lui Neagu pasează mingea către taică-su. Neagu întinde piciorul drept. Iarba e umedă. Alunecă şi îşi rupe femurul. Osul se rupe cu zgomot, este înfiorător. Sandu Neagu a rămas la pămînt fără să scoată o vorbă...cîteva secunde, parcă au trecut minute, nimeni nu face nimic, sîntem toţi împietriţi. Poartarul Andrei Marinescu vine alergînd, să-l ajute. Eu îl ţin de un braţ, Marinescu de celălalt, şi îl ridicăm. Neagu icneşte de durere. Vine doctorul Marian Dumitru. Constată ce am văzut şi noi. Îl ţin de braţ pe omul care a dat golul despre care Ioan Chirilă a scris că a fost cel mai frumos al naţionalei, cu Cehoslovacia, la Guadalajara. Chiar piciorul cu care a înscris atunci, dreptul, s-a frînt. Cei care se antrenau n-au reacţionat. Ce se întîmpla acolo era parcă dintr-o altă emisferă...
Poate sună aiurea, dar în ciuda aspectului fizic îngrozitor, Sandu Neagu nu mirosea urît, era îngrijit, curat. Targa nu e disponibilă, e închisă într-o magazie. L-am întins pe o masă de masaj din vestiar. Puştiul lui Neagu plînge lîngă tatăl lui: «Îl iubesc, îl iubesc...». De un sfert de oră asist la ceva care pare regizat, dar e realitatea de la firul ierbii din Giuleşti, e grotesc...
L-am auzit pe doctor spunînd că nu ştie cum va suporta Sandu Neagu o operaţie pentru că <<e putred, asta e începutul sfîrşitului". Neagu, un rapidist pur-sînge, părea un învins.
S-a terminat antrenamentul. Toţi jucătorii trec pe lîngă Neagu. Singurii afectaţi cu adevărat sînt Iensci, Săpunaru şi Lazăr. Manu a rămas perplex. Andone salută. E civilizat ca orice ardelean, dar nu are cum să simtă ceva aici, pe Giuleşti.. Nae Manea îşi face cruce. Am plecat cu sentimentul că spiritul Giuleştiului e în comă şi nimeni nu încearcă să-l revitalizeze...poate că doctorul Marian Dumitru s-a referit la altceva cînd a spus «e putred, e începutul sfîrşitului»"
Grigore Tirli
Un fan al Rapidului a trimis Gazetei un mail emoţionant, în care descrie cum fosta glorie a vişiniilor în anii '60-'70 şi-a rupt piciorul, miercuri seară, la un antrenament al Rapidului
"Eram în vizită la un amic pe Calea Griviţei. Pe Giuleşti, nocturna era aprinsă. Hotărăsc cu prietenul să mergem cu copiii, poate are Rapidul antrenament. Avem noroc, chiar au antrenament...unul tactic. La gura tunelului stă Sandu Neagu cu soţia şi cei doi copii. Neagu e niţel afumat şi sudează ţigările, în timp ce puştii săi se joacă cu o minge şutată pe lîngă poartă. Mama lor ţipă să returneze mingea. Mă bag singur în seamă: «Lăsaţi, doamnă, la cîte a făcut tatăl lui pentru Rapid, poate să se mai joace puţin». Femeia se uită recunoscătoare la mine.
Şi vine nenorocirea: băiatul lui Neagu pasează mingea către taică-su. Neagu întinde piciorul drept. Iarba e umedă. Alunecă şi îşi rupe femurul. Osul se rupe cu zgomot, este înfiorător. Sandu Neagu a rămas la pămînt fără să scoată o vorbă...cîteva secunde, parcă au trecut minute, nimeni nu face nimic, sîntem toţi împietriţi. Poartarul Andrei Marinescu vine alergînd, să-l ajute. Eu îl ţin de un braţ, Marinescu de celălalt, şi îl ridicăm. Neagu icneşte de durere. Vine doctorul Marian Dumitru. Constată ce am văzut şi noi. Îl ţin de braţ pe omul care a dat golul despre care Ioan Chirilă a scris că a fost cel mai frumos al naţionalei, cu Cehoslovacia, la Guadalajara. Chiar piciorul cu care a înscris atunci, dreptul, s-a frînt. Cei care se antrenau n-au reacţionat. Ce se întîmpla acolo era parcă dintr-o altă emisferă...
Poate sună aiurea, dar în ciuda aspectului fizic îngrozitor, Sandu Neagu nu mirosea urît, era îngrijit, curat. Targa nu e disponibilă, e închisă într-o magazie. L-am întins pe o masă de masaj din vestiar. Puştiul lui Neagu plînge lîngă tatăl lui: «Îl iubesc, îl iubesc...». De un sfert de oră asist la ceva care pare regizat, dar e realitatea de la firul ierbii din Giuleşti, e grotesc...
L-am auzit pe doctor spunînd că nu ştie cum va suporta Sandu Neagu o operaţie pentru că <<e putred, asta e începutul sfîrşitului". Neagu, un rapidist pur-sînge, părea un învins.
S-a terminat antrenamentul. Toţi jucătorii trec pe lîngă Neagu. Singurii afectaţi cu adevărat sînt Iensci, Săpunaru şi Lazăr. Manu a rămas perplex. Andone salută. E civilizat ca orice ardelean, dar nu are cum să simtă ceva aici, pe Giuleşti.. Nae Manea îşi face cruce. Am plecat cu sentimentul că spiritul Giuleştiului e în comă şi nimeni nu încearcă să-l revitalizeze...poate că doctorul Marian Dumitru s-a referit la altceva cînd a spus «e putred, e începutul sfîrşitului»"
Grigore Tirli
)
)
)
)
)
)
)
