Articol de Luminiţa Paul, Cătălin Tolontan, Cristi Preda (foto) - Publicat sambata, 05 ianuarie 2008 00:00
Lotul olimpic de kaiac-canoe a urcat ieri la 2.000 de metri pentru un cantonament care va dura o lună. Uite un grup de români nesimţiţi! Îl recunosc pe Ivan Patzaichin, îl salută pe Ivan Patzaichin, se fotografiază cu Ivan Patzaichin şi intră prin faţa lui Ivan Patzaichin, ocolind coada. Ivan rămîne sprijinit de zidul telecabinei din Buşteni, mîngîindu-şi căţeaua Blanche, o chestie alb murdar, "niţel şchioapă şi pe jumătate surdă, dar numai atunci cînd nu e aproape oarbă", după cum o recomandă, călduros, stăpînul.
O lună la 2000 de metri
Blanche urcă la Piatra-Arsă din 1992. "Eu nu mai ţin minte de cînd vin aici", spune fostul mare campion. De pe vremea "cînd eram sportiv şi ne trezeam cu promoroacă pe pături în vechea cabană". Ziua a început devreme. Cu bagaje, cu geci groase, bocanci şi urechi de pluş. Lotul olimpic de kaiac-canoe se mută pentru o lună. Schimbă Snagovul pe Bucegi, un ritual de fiecare început de an. Pentru 30 de zile.
Mere roşii
Coada e lungă. Uite o româncă de bun-simţ! Se apropie, un pic sfioasă.
- Ne putem fotografia, vă rog?
- Eu sînt de poză, doamnă?
- Dar ce, noi sîntem?! :-)
- M-aţi convins!
Dintr-o sacoşă răsar cîteva mere roşii, împărţite în grabă. O sticlă fîsîie nu prea elegant, dar atît. "Ce să beau din ăsta, că e îngheţat!", spune Silviu Simiocencu, un pic dezamăgit.
Se mută familia Simpson
Grămada de bagaje e genială în brambureala ei. Genţi cu echipament sportiv, un storcător de fructe, laptopuri, filtru de cafea, greutăţi pentru sală, bandaje.
Încet-încet, coada se mişcă. Bagajele sînt purtate de scări, din mînă în mînă. Ajunşi în preajma locului de plecare a telecabinei, se fac ultimele aranjamente. Cîte curse, cine merge cu bagajele, cine rămîne la urmă, cine va aduce simulatoarele voluminoase.
"Stimaţi telespectatori, transmitem din plin soare!"
În 18 minute se ajunge sus, aproape de Babele. E soare! Nimic din prăpădul invocat de televiziuni. Citiţi producţia unor ziarişti de presă scrisă, ne plătim poliţe :-)
Acum serios, tot lotul rămîne cu gura căscată. "Mamă şi ce dramă ziceau ăştia că ne aşteaptă!", zice Cuculici, una dintre speranţele de la Beijing. Pînă acolo mai sînt 7.000 de kilometri. Tocmai i-au făcut pe primii doi, pe verticală, şi pe următorii patru, spre cabană.
Nimic eroic
Piatra-Arsă se vede în vale. E inestetică şi utilă. Nimic din idilicul unei cabane izolate. Doar multă tablă, care înveleşte acoperişul şi pereţii, încercînd să ţină căldura. De la distanţă, reflectă lumina soarelui. Sportivii şi stafful încep să se mişte spre ea, dar nu în coloană, ca în filmele cu alpiniştii de pe Everest, ci fiecare cum apucă, relaxaţi şi familiari, ca un soi de drum dinspre sufragerie spre bucătărie. E un traseu parcurs de sute de ori. Nimic eroic la mijloc.
Omul care vorbeşte rar
Ivan Patzaichin merge cu mîinile în buzunare pe golul alpin acoperit cu zăpadă. Bagajele sînt duse cu akia remorcată de motosanie. Dialogul durează cît drumul, aproape 50 de minute. Dacă vis e pare scurt e din cauză că Patzaichin vorbeşte rar şi Blanche îl enervează pentru că fuge ca nebuna prin zăpadă.
"O medalie la Beijing înseamnă mult"
- Nu v-aţi plictisit de Piatra-Arsă?
- Noi, de la kaiac-canoe, nu. Alţii, da. Mereu venim pentru o lună la începutul anului şi, de fiecare dată, întîlnim alt lot drept vecin de cabană :-)
- Ce simţiţi în legătură cu Olimpiada de la Beijing?
- O medalie acolo va fi o medalie grea, muncită. Nu doar a noastră, ci a oricărui român, indiferent de sport. Oamenii trebuie să se obişnuiască.
- Pistele pe care veţi concura la Beijing cum vor fi? La Atena a bătut vîntul şi s-au făcut valuri.
- Colegii mei au fost la preolimpice şi zic că e bine. Dar, mai ştii?! Oricum, n-avem foarte multe informaţii despre Beijing. Parcă cele mai puţine de la ultimele ediţii. Nici nu se ştie cînd plecăm, cum plecăm...
- Chinezii sînt tari?
- Şi-au luat antrenori de primă mînă. E o miză mare pentru ei Olimpiada. M-am întîlnit cu neamţul care coordonat lotul de kaiac-canoe al Germaniei. Avea salariu mare, dar chinezii l-au convins. "Cum te-au convins?". "Cu bani", mi-a zîmbit el. Nu ştiu cît, mulţi!
- Fumaţi mult.
- Da,e păcat de soarele ăsta. Uite, o arunc!
)
)
)
)
)
)
)
)
