Articol de GSP - Publicat sambata, 27 martie 2010 00:00
Născut la Sînmiclăuş, Satu Mare, Silviu Lung este considerat mai mult oltean decît ardelean.
18 sezoane dintre cele 24 de activitate ca jucător a apărat poarta Băniei 4 decembrie 1982. România juca la Florenţa cu campioana mondială. Toată lumea o vedea victimă sigură. Cine putea crede că era în stare să încurce jucători precum Zoff, Conti, Tardelli, Rossi? Puţini, foarte puţini. Printre ei, Silviu Lung. A făcut senzaţie în poartă. Minuni care nu au fost întîmplătoare.
Zeci de ore de şedinţe cu Mircea Lucescu şi cu Mircea Rădulescu, antrenorii echipei naţionale, unele cu toată echipa, cele mai multe cerute chiar de el. Silvică ajunsese să ştie pînă şi ce jambier îşi ridică Antognoni cînd bate o lovitură, cum îşi trece Conti mîna prin păr la corner, încotro scuipă golgheterul Campionatului Mondial din Spania, Paolo Rossi. Şi, mai ales, unde trage fiecare fotbalist al Italiei. Tot! Tot! Fanatic? Nu! Avea nişte chestii de demonstrat ...
Momentul crucial al lui Silviu Lung
... Ne întoarceam cu mai mult de trei ani în urmă. 7 aprilie 1979. "Iar mi-l plimbaţi pe aici pe băiatul ăsta? Internaţi-l imediat, nu vedeţi ce analize are? Groaznice!". Acum 3 zile apărase cu Spania, acum zăcea pe un pat de spital. Lumea îl cam certase chiar pe "Central", adică acasă, la Craiova. Marca Dudu, marca Dani. Şi iar Dudu, cînd noi eram în 10 după eliminarea lui Crişan, fie iertat!, iar egala Dani.
Silvică vedea totul ca prin geamul murdar al unui Montagne - Rousee. Avea ameţeli. După meci a vomitat. Unii l-au bănuit că-şi construieşte alibiul. Asistenta însă i-a dat vestea crudă: Hepatită! Incredibil: dusese pe picioare o boală care se va lăuda şi ea cîndva că a prins o selecţie la lot. ;) Şi nu orice selecţie, ci una împotriva unor nume imense ca Arconada, Ruben Cano, Del Bosque sau Alesanco.
Trei ani şi jumătate de muncă pe brînci
O jumătate de an de pauză, apoi alţi 3 în încercarea de a reveni măcar o dată în poarta "naţionalei". Dornic de revanşă. Iar minunea s-a produs. De fapt, şi-a produs-o singur, după un meci magistral făcut la Florenţa, cu Universitatea. Cu el în poartă, Universitatea trecea de Fiorentina lui Antognoni şi Passarella, într-o campanie care va duce Craiova pînă în semifinalele Cupei UEFA. Nu a revenit bine în ţară şi Lucescu împreună cu Rădulescu l-au reţinut la lot direct de la banda de bagaje.
Victorios în faţa bolii, Silvică a dirijat apoi România din poartă la două turnee finale, Franţa '84 şi Italia '90. Cu o valoare şi cu o modestie de care sînt capabile doar adevăratele caractere. Cele care se ridică de pe un pat de spital pentru a intra în istorie.
CUM VOR FI ALEŞI JUCĂTORII CARE VOR FORMA VIITOAREA E ECHIPĂ DE LEGENDĂ
- pe fiecare post vor fi propuşi cîte trei jucători din actuala generaţie şi timp de două zile cititorii vor putea vota pe unul dintre ei. Fiecare cititor va avea dreptul la un singur vot/24h/IP;
- succesorul jucătorului de legendă se stabileşte în funcţie de numărul de voturi primite;
- duminică, 28 martie 2010, apar pe www.11delegenda.gsp.ro poveştile celor 3 portari din generaţia actuală
- la fiecare trei zile vom publica pe www.11delegenda.gsp.ro povestea cîte unui fotbalist din 11-le de legendă,
urmată de poveştile pretendenţilor, pînă pe 28 aprilie 2010. După 33 de zile de concurs, vom avea un nou 11 de legendă ales de către cititori!
- la final, pe baza voturilor cititorilor, va fi ales noul 11 de legendă!