Articol de Cristian Geambașu - Publicat luni, 26 septembrie 2022 08:53 / Actualizat luni, 26 septembrie 2022 15:28
Încă un articol, al câtelea?, despre situația unei baze sportive ținute prizonieră de o instituție a Statului Român. Și care în urmă cu 31 de ani a fost făcută cadou acesteia de altă instituție, a aceluiași stat. De la MTS către BNR. Nu fără număr, ci contra sumei modice de 233.000 de dolari.
Ilie Năstase îl amenință cu plângere penală pe Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Nemulțumirea marelui campion nu este legată de evoluția cursului de schimb leu-euro, ci de situația Arenelor BNR.
Scurtă aducere aminte. Acolo, pe terenurile de la „Progresul”, nu se mai joacă tenis din 2016, din cauză că Inspectoratul pentru Situații de Urgență nu a dat aviz de funcționare, iar deficiențele nu au fost remediate. Nu se mai joacă tenis competițional, joacă însă meciuri între departamente angajații băncii.
Ce se întâmplă însă cu istorica arenă care a găzduit inclusiv faimoasa și de tristă amintire finală de Cupa Davis din 1972, România-SUA 2-3? Are dreptate Ilie Năstase să fie revoltat? Să recapitulăm faptele.
Ce este în joc la Arenele BNR?
Arenele au trecut în patrimoniul Băncii Naționale în 1991, printr-un protocol semnat de Bogdan Niculescu Duvăz (personaj sulfuros apărut pe valul Revoluției din ‘89, ministrul tineretului şi sportului de la acea dată) şi guvernatorul BNR. Adică eternul Mugur Isărescu.
Complexul sportiv „Progresul”, așa cum era cunoscut de vechii amatori de sport, cuprinde pe lângă Arena Centrală și terenurile de tenis anexe (11 la număr), și stadionul de fotbal, săli de sport, de refacere. Plus alte spații cu destinație comercială, printre care un restaurant cu circuit intern.
Ilie Năstase susține că la vremea respectivă suma tranzacției a fost de 233.000 de dolari, iar acum cei de la banca centrală ar cere 35 de milioane de euro pentru a ceda obiectivul către MTS.
Cu mici aproximări, sumele se regăsesc în declarațiile venite de-a lungul anilor dinspre foștii miniștri perindați la conducerea MTS și în pretențiile enunțate mai nou de BNR.
Capitala lui fără, fără, fără
Corectitudinea sumelor vehiculate de fostul lider mondial al tenisului nu poate fi verificată decât de organisme abilitate ale Statului Român. Cum ar fi Curtea de Conturi.
Alte lucruri sunt însă o certitudine. Deficiențele semnalate de ISU încă de acum 6 ani nu au fost remediate. Dimpotrivă, Arena Centrală se află într-un proces de degradare avansată.
Aici intrăm într-un cerc vicios care face din București singura capitală europeană fără o sală polivalentă modernă, fără un patinoar la standarde contemporane, fără o arenă de tenis eligibilă pentru turnee de anvergura ATP sau WTA.
Ce fel de proprietar este BNR?
Impresia sedimentată după ani de tergiversări, este că BNR ține captivă o bază sportivă istorică a Capitalei și a României, iar atunci când vine întrebarea de ce o lasă în paragină susține că nu are bază legală pentru a investi în reparații.
Totuși, ce statut de proprietar ai atunci când nu poți să îți renovezi apartamentul? Ori ce interes ai ca să nu o faci?
Cum se justifică BNR
Ultimul comunicat din partea BNR privind situația arenelor datează din 2017. Aflăm de acolo, printre altele, că terenul din Strada Dr. Staicovici nr. 42-48 este proprietatea BNR din 1946, „fiind dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare de la Societatea de Dare la Semn”.
Ni se mai spune că la data preluării arenei în proprietate de la MTS, în 1991, „starea construcțiilor și a terenului din jurul acestora era deplorabilă, necesitând investiții semnificative”.
Sunt amintite apoi sumele investite. 1.000.000 de lei pentru modernizarea Arenei Centrale, refacerea vestiarelor, întreținerea terenurilor de antrenament, tribuna metalică, instalația de nocturnă.
Alte 5 milioane de lei sunt trecuți la „cheltuieli curente cu întreținerea echipamentelor și utilajelor, precum și cheltuieli administrative, cum ar fi igienizarea instalațiilor sanitare, reparații și întreținere instalații termice și electrice, echipamente aer condiționat, sonorizare, alarmare și securitate, servicii de întreținere/curățenie specializate, servicii fito-sanitare, toaletare și plantare arbori, întreținere terenuri de tenis etc”.
Grija pentru natură
Dacă lucrurile ar sta exact așa cum sunt descrise în comunicatul din 2017 al BNR, Arenele ar arăta ca un paradis pentru bucureșteni și ar fi locul ideal care să găzduiască turneul-testament ATP 500 al lui Ion Țiriac.
Mai ales că, ni se atrage atenția „o latură importantă a acestor activităţi a fost reprezentată de salvarea și întreținerea celor peste 30 de exemplare de platani (plantaţi la sfârşitul secolului XIX), protejaţi de lege şi parte a patrimoniului naţional.” Superb!
Așadar, la umbra bătrânilor platani și a ecourilor pierdute ale cântecelor trupei Los Platanos se desfășoară „în principal activităţi de pregătire profesională şi pentru funcţionarea curentă a BNR și evenimente specifice în colaborare cu diferite organisme financiare internaționale”.
După toate aceste enumerări, precizarea care (ne) pune (la) punct este că „Proprietatea BNR delimitată de străzile Dr. Staicovici - Dr. Lister nu este o bază sportivă în sine”. Scurt și la obiect. Și ni se lasă de înțeles că Arena Centrală, terenurile de antrenament și stadionul de fotbal, de asemenea în paragină, sunt o moștenire nedorită și inutilă.
Transferul utopic al arenelor către Guvern
BNR mai spune că a inițiat încă din 2014 demersuri pentru transferul de proprietate către Guvern în condițiile în care „Legislația europeană obligă BNR să se canalizeze pe obiectivele strict specifice unei bănci centrale, respectiv stabilitatea prețurilor și, în paralel, stabilitatea financiară, ceea ce limitează capacitatea BNR să se implice financiar în activități care exced acestor obiective.”
Și gata cu citatele din comunicatul BNR! Suntem în 2022, iar peste baza sportivă care nu ar fi o bază sportivă, ci un bastion financiar-contabil, au mai trecut 5 ani care au sporit degradarea și uzura morală.
Ministerul Tineretului și Sportului nu a întreprins niciun demers să preia ceea ce Banca Centrală a primit cadou în 1991, iar aceasta la rându-i ar fi dispusă, contra sumei corecte, să scape de partea de cadou care o cam încurcă, dar care se află în curtea sa: Arena Centrală, terenurile de antrenament, vestiarele, stadionul de fotbal.
Utopia Simonei Halep
Să încercăm o concluzie care nu este doar un calcul rece, contabil. La fel ca alte și alte obiective de interes național, abandonate ori lăsate în paragină, baza Progresul este victima nepăsării instituționalizate și a intereselor meschine, împachetate în comunicate ritoase.
În ultimii ani s-au scris kilometri de articole despre situația Arenelor BNR. Miniștrii perindați la șefia MTS au promis solemn că vor debloca situația. Nu au deblocat-o. S-au schimbat guverne, nepăsarea a fost mereu suverană.
În 2018, când venea acasă după ce câștigase Roland Garros, Simona Halep declara: „Sper ca acest trofeu să aibă o greutate pentru persoanele care sunt în conducerea țării. Mi-aș dori să avem o arenă frumoasă de tenis și acești copii să crească într-un mediu frumos”.
Sub cheie
Dacă Ilie Năstase va face plângere penală împotriva celui pe care-l numește „tovarășul” guvernator Mugur Isărescu, aceasta va avea doar un efect simbolic. Poate nici atât într-o țară în care opacitatea autorităților față de fenomenul sportiv este marcă.
Că domnul Isărescu își pune semnătura nu doar pe bancnote, ci și pe sticlele de vin de la domeniul proprietate personală e treaba dumnealui. Este însă problema noastră faptul că instituția pe care o conduce profită de o scamatorie financiară din 1991 și ține sub cheie, la propriu, o bază sportivă de interes public.
După 50 de ani de la finala Cupei Davis
Sunt fix 50 de ani de la Finala Cupei Davis dintre România și Statele Unite, desfășurată pe o arenă Progresul plină ochi cu oameni care așteptau o victorie a lui Ilie Năstase și Ion Țiriac.
„Ar fi fost prea frumos”, a scris marele cronicar Ioan Chirilă după ce Stan Smith ne aducea cu picioarele pe zgură. Astăzi, nu mai avem nici Progresul, nici echipă de Cupa Davis care să însemne ceva. Și, împreună cu Ion Țiriac, o serie de compatrioți îl regretă tot mai tare pe Nicolae Ceaușescu.
Îmi era dor de un turneu de tenis, dar locaţia nu este potrivită. Trebuia să fie la BNR, aş fi dorit la BNR, unde s-a scris istorie de 100 de ani, şi vreau să îl atenţionez în acest fel pe tovarăşul guvernator al BNR (n.r. - Mugur Isărescu) că în loc să pună semnătura pe o sticlă de vin, toţi guvernatorii o pun pe o bancnotă. Şi vreau să îl atenţionez că îi fac plângere penală că nu lasă sportul să se dezvolte în România.
- Ilie Năstase
Drept la replică
În legătură cu articolul ”BNR ar fi dispusă să renunțe la complexul din Cotroceni » Banca ar cere o sumă uriașă pentru a-l returna către MTS”, suntem nevoiți să facem următoarele precizări.
- BNR nu a achiziționat terenul în discuție, așa cum susțineți, citându-l pe dl Ilie Năstase, cu 233.000 de dolari. Suma la care probabil va referiți este de de 51.435.300 lei, echivalentul a 843.201,64 USD 1991 în 1991, (și aproape 2 milioane de dolari astazi). Dar ea nu a reprezentat prețul terenul, ci doar a construcțiilor, a amenajărilor și lucrărilor de investiții neterminate, realizate din fondurile Ministerului Sporturilor, conform solicitării acestuia, cu angajamentul continuării investițiilor în curs de către BNR. Pentru terenul propriu-zis, BNR nu avea de ce sa plătească ceva îm 1991 de vreme ce este propietatea băncii din 1947, fapt dovedit și confirmat în instantă, și reconfirmat de plata impozitelor pe care BNR le-a făcut și le face an de an. În 1991, MTS nu făcut decât să predea propietatea propietarului din acte!
- BNR nu a solicitat niciodată 35 milioane de euro pentru cedarea propietății respective, cum nu a solicitat nicio altă sumă. Probabil autorul se referă la o aproximare a valorii de impozitare, o valoare contabilă, pe care bancă nu a indicat-o niciodată ca preț de vânzare. În nenumăratele discuții – nefinalizate – cu reprezentații diverselor guverne în exercițiu, BNR a susținut că este orcând dispusă să susțină emiterea unui act normativ prin care terenurile sunt cedate unei entități a guvernului, printr-un schimb de terenuri care să acopere obligațiile contabile legale. (Terenurile pe care le ar fi primit banca sunt unele pe care sunt construite deja diverse sedii ale sucursalelor BNR). Pentru acest schimb, trebuie însă respectate constrângerile legale existente . O vânzare către o entitate privată – așa cum au mai apărut propuneri – este cu desăvârșire exclusă.
Cu consideratie, Dan Suciu Director Direcția Comunicare și Relații cu Publicul
Citește și:
Triunghi amoros la FCSB: „Ngezana i-a furat iubita româncă. Ei îi plac ăștia mai puternici”