Articol de Dan Udrea - Publicat luni, 09 februarie 2009 00:00
"Centralul" care a picat testele UEFA şi a ratat marele meci Milan- Werder explică de ce inima lui e mai mare ca a unui om normal, cum i-a ajuns pulsul la 210 şi ce îşi reproşează
La doar cîteva zile după ce a ratat testele fizice de la Malaga şi delegarea la meciul Milan - Bremen, din Cupa UEFA, vocea lui Tudor pare a unui pacient care stă de săptămîni bune pe patul unui spital. "Să nu dureze mult, că sînt deja pe deal, la mine la ţară, încep antrenamentul" e prima condiţie pusă de "centralul" bucureştean pentru a accepta dialogul.
- Domnule Tudor, nu v-a mai ascultat inima la testele de la Malaga?
- Asta trebuie să aflu şi voi avea cît de curînd un răspuns clar. Miercuri, pe 11 februarie, am programată vizita medicală, care îmi va arăta exact ce s-a petrecut. :s
- Bun, dar nu aţi simulat testul înainte de a merge în Spania? Doar e acelaşi test ca şi cel de la cursurile din România!
- Cu centura Polar, care urmăreşte pulsul, nu am dat testul. La noi se urmăresc doar distanţele şi timpii, nu şi pulsul. În Spania a fost altceva.
"Pulsul mi-a urcat la 210!"
- Vrem adevărul.
- OK! Pulsul meu normal maxim e de 220 minus vîrsta mea, 37 de ani, adică un puls maxim de 183. Ştiţi cît aveam în momentul în care m-au oprit din alergare? 210!
- Şi de-asta au intervenit, nu?
- Seara, am încercat să le explic că pot avea un puls mai ridicat pentru că eu am inima mai mare decît a unui om obişnuit.
- Da? De ce?
- Efortul făcut în toţi aceşti ani de arbitraj mi-a dezvoltat inima. De exemplu, dimineaţa, cînd se trezeşte, un om obişnuit are 60-70 de bătăi pe minut. Eu aveam nevoie doar de 34-35 de bătăi. Un ciclist, ca să ofer un alt exemplu, are nevoie cam de 20-25 de bătăi, poate cazul lui Lance Amstrong.
"Au murit un instructor de arbitri şi un ciclist"
- Şi nu i-aţi înduplecat cu acest argument?
- Nu, pentru că au avut loc o serie de întîmplări incredibile şi neprevăzute, care cred că au avut o influenţă directă în faptul că am fost oprit să mai alerg.
- Adică?
- În preziua şedinţei Comisiei de Arbitri, a murit instructorul de arbitri din Tenerife. :(Apoi, în acea dimineaţă decedase un ciclist. Cred că aceste lucruri i-au influenţat pe cei din comisie şi poate i-au speriat într-atît încît să-mi spună stop.
"A căzut cerul pe mine"
- Cum aţi reacţionat cînd aţi văzut că vă opresc să mai alergaţi?
- Le-am cerut să mă lase să-l repet în seria a treia, pentru că eu fusesem în prima. I-am anunţat că fac orice, că merg oriunde în lume să dau testul, numai să-l pot susţine înaintea meciului Milan - Werder pentru a nu pierde delegarea. Am fost refuzat ferm! Acolo există o disciplină de grup, care nu e discutabilă.
- Şi ce aţi simţit atunci?
- Mi-a căzut cerul în cap. Ce puteam să mai fac? Taci, o iei de la capăt şi mergi înainte. În astfel de momente trebuie să fii tare!:(
- Cine a fost prima persoană pe care aţi sunat-o?
- Soţia mea. Prima şi singura. Ne întrebam unul pe celălalt: ce s-a întîmplat, ce s-a întîmplat? Asta e, Dumnezeu îngăduie să-ţi doreşti doar ceea ce poţi duce.
- Vă va fi jenă să daţi ochii cu colegii arbitri din România?
- Jenă ai atunci cînd eşti vinovat. Eu acum trebuie să lupt, să gîndesc pozitiv, să fiu tare pentru că şi aşa e dificil să fii arbitru în România.;)
"Mă doare că pierde arbitrajul românesc!"
- Vă reproşaţi ceva?
- Volker Roth, fostul preşedinte al Comisiei de Arbitri de la UEFA, mi-a spus acum cîţiva ani aşa: Asta îmi reproşez, că n-am avut succes! Am pierdut o şansă, am pierdut un meci care îi costă pe toţi cei din fotbalul şi din arbitrajul românesc. Am lezat psihicul oamenilor din acest fenomen. Şi asta îmi reproşez şi mă doare cel mai mult.
"Am avut şocuri mai mari decît ăsta! Nu e o tragedie. Această chestiune mă va face să fiu şi mai motivat, să fac totul şi mai bine. Să fiu mai puternic!"
"Pot să bat cîmpii acum şi să mă gîndesc că e ceva grav cu inima mea, dar dacă miercuri, după vizita medicală de la INMS, îmi vor zice cei de acolo: ?"
"Am dormit puţine ore în ultimele nopţi. Dar ce mi s-a întîmplat acum face parte din seria de voleuri pe care le-am tot luat în freză de-a lungul vieţii"
Întrebarea la care n-a vrut să răspundă:
- Credeţi că există colegi de-ai tăi, români, care se bucură de ceea ce vi s-a întîmplat?
"Centralul" care a picat testele UEFA şi a ratat marele meci Milan- Werder explică de ce inima lui e mai mare ca a unui om normal, cum i-a ajuns pulsul la 210 şi ce îşi reproşează
La doar cîteva zile după ce a ratat testele fizice de la Malaga şi delegarea la meciul Milan - Bremen, din Cupa UEFA, vocea lui Tudor pare a unui pacient care stă de săptămîni bune pe patul unui spital. "Să nu dureze mult, că sînt deja pe deal, la mine la ţară, încep antrenamentul" e prima condiţie pusă de "centralul" bucureştean pentru a accepta dialogul.
- Domnule Tudor, nu v-a mai ascultat inima la testele de la Malaga?
- Asta trebuie să aflu şi voi avea cît de curînd un răspuns clar. Miercuri, pe 11 februarie, am programată vizita medicală, care îmi va arăta exact ce s-a petrecut. :s
- Bun, dar nu aţi simulat testul înainte de a merge în Spania? Doar e acelaşi test ca şi cel de la cursurile din România!
- Cu centura Polar, care urmăreşte pulsul, nu am dat testul. La noi se urmăresc doar distanţele şi timpii, nu şi pulsul. În Spania a fost altceva.
"Pulsul mi-a urcat la 210!"
- Vrem adevărul.
- OK! Pulsul meu normal maxim e de 220 minus vîrsta mea, 37 de ani, adică un puls maxim de 183. Ştiţi cît aveam în momentul în care m-au oprit din alergare? 210!
- Şi de-asta au intervenit, nu?
- Seara, am încercat să le explic că pot avea un puls mai ridicat pentru că eu am inima mai mare decît a unui om obişnuit.
- Da? De ce?
- Efortul făcut în toţi aceşti ani de arbitraj mi-a dezvoltat inima. De exemplu, dimineaţa, cînd se trezeşte, un om obişnuit are 60-70 de bătăi pe minut. Eu aveam nevoie doar de 34-35 de bătăi. Un ciclist, ca să ofer un alt exemplu, are nevoie cam de 20-25 de bătăi, poate cazul lui Lance Amstrong.
"Au murit un instructor de arbitri şi un ciclist"
- Şi nu i-aţi înduplecat cu acest argument?
- Nu, pentru că au avut loc o serie de întîmplări incredibile şi neprevăzute, care cred că au avut o influenţă directă în faptul că am fost oprit să mai alerg.
- Adică?
- În preziua şedinţei Comisiei de Arbitri, a murit instructorul de arbitri din Tenerife. :(Apoi, în acea dimineaţă decedase un ciclist. Cred că aceste lucruri i-au influenţat pe cei din comisie şi poate i-au speriat într-atît încît să-mi spună stop.
"A căzut cerul pe mine"
- Cum aţi reacţionat cînd aţi văzut că vă opresc să mai alergaţi?
- Le-am cerut să mă lase să-l repet în seria a treia, pentru că eu fusesem în prima. I-am anunţat că fac orice, că merg oriunde în lume să dau testul, numai să-l pot susţine înaintea meciului Milan - Werder pentru a nu pierde delegarea. Am fost refuzat ferm! Acolo există o disciplină de grup, care nu e discutabilă.
- Şi ce aţi simţit atunci?
- Mi-a căzut cerul în cap. Ce puteam să mai fac? Taci, o iei de la capăt şi mergi înainte. În astfel de momente trebuie să fii tare!:(
- Cine a fost prima persoană pe care aţi sunat-o?
- Soţia mea. Prima şi singura. Ne întrebam unul pe celălalt: ce s-a întîmplat, ce s-a întîmplat? Asta e, Dumnezeu îngăduie să-ţi doreşti doar ceea ce poţi duce.
- Vă va fi jenă să daţi ochii cu colegii arbitri din România?
- Jenă ai atunci cînd eşti vinovat. Eu acum trebuie să lupt, să gîndesc pozitiv, să fiu tare pentru că şi aşa e dificil să fii arbitru în România.;)
"Mă doare că pierde arbitrajul românesc!"
- Vă reproşaţi ceva?
- Volker Roth, fostul preşedinte al Comisiei de Arbitri de la UEFA, mi-a spus acum cîţiva ani aşa: Asta îmi reproşez, că n-am avut succes! Am pierdut o şansă, am pierdut un meci care îi costă pe toţi cei din fotbalul şi din arbitrajul românesc. Am lezat psihicul oamenilor din acest fenomen. Şi asta îmi reproşez şi mă doare cel mai mult.
"Am avut şocuri mai mari decît ăsta! Nu e o tragedie. Această chestiune mă va face să fiu şi mai motivat, să fac totul şi mai bine. Să fiu mai puternic!"
"Pot să bat cîmpii acum şi să mă gîndesc că e ceva grav cu inima mea, dar dacă miercuri, după vizita medicală de la INMS, îmi vor zice cei de acolo: ?"
"Am dormit puţine ore în ultimele nopţi. Dar ce mi s-a întîmplat acum face parte din seria de voleuri pe care le-am tot luat în freză de-a lungul vieţii"
Întrebarea la care n-a vrut să răspundă:
- Credeţi că există colegi de-ai tăi, români, care se bucură de ceea ce vi s-a întîmplat?
)
)
)
)
)
)
)
