Articol de GSP - Publicat luni, 21 februarie 2011 00:00 / Actualizat luni, 21 februarie 2011 09:21
Acum o jumătate de secol, locul unde fanii aşteaptă cu nerăbdare să joace Messi şi compania nu era nicidecum legat de sport. National Arena se înalţă unde era la început o grădină de zarzavaturi şi un teren al fabricii Malaxa. Perimetrul nici nu aparţinea Bucureştiului, ci comunei Dudeşti-Cioplea, devenind ulterior locul unde se ţineau tîrgurile de vite şi bîlciurile. Dar la începutul anilor '50, sportul românesc avea să sărbătorească naşterea stadionului "23 august", cel mai modern din ţară la acea vreme, şi avea să găzduiască evenimente în premieră pentru România.
"Măreţul stadion de 80.000 de locuri"
În februarie 1953, Federaţia Mondială a Tineretului Democrat alegea Bucureştiul drept gazdă pentru manifestări de amploare: Congresul Mondial al Tineretului şi Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Evenimentele programate între 25 iulie şi 16 august 1953 se potriveau planurilor conducătorilor ţării. Comitetul Central elaborase "planul general de reconstrucţie socialistă a oraşului Bucureşti", în care stadionul era un punct important. Pompiliu Macovei, arhitectul şef al Capitalei, anunţa într-un interviu: "În raionul 23 august se va ridica un mare parc de cultură şi sport pe o suprafaţă de peste 50 ha. Aici se vor înălţa numeroase construcţii şi lucrări, culminînd cu măreţul stadion de 80.000 de locuri".
Proiectat, printre altele, cu "un bazin de înot cu două piscine cu tribune, o mare arenă pentru tenis, volei şi baschet", Parcul de Cultură şi Sport se anunţa un obiectiv unic la vremea aceea. Iar stadionul, cu "pistă de alergări cu şase culoare", cel mai mare din ţară.
Muncă voluntară, în spiritul vremii
La construcţia stadionului au participat brigăzi de tineret şi voluntari. În primăvara lui '53, Uniunea Tineretului Muncitoresc lansa în "Scînteia Tineretului" un apel prin care îşi mobiliza membrii. Aceştia erau chemaţi "să dea un puternic avînt muncii voluntare", iar sportivii "să se antreneze cu perseverenţă şi să-şi perfecţioneze măiestria sportivă".
Ca şi astăzi, mersul lucrărilor a fost urmărit pas cu pas de presa vremii. În "Scînteia Tineretului", şantierul era ilustrat grandios, plin de "dragline, screpere şi gredere", iar excavatoristul Artimon Subcinschi era prezentat ca "însufleţit de un singur gînd: să excaveze cantităţi cît mai însemnate de pămînt peste planul zilnic".
10.000 de programe au fost tipărite numai în limba română, prezentînd întrecerile sportive inaugurale de pe "23 august"
111 ţări au participat la ediţia a IV-a a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, găzduit de stadionul "23 august" în 1953
Voinescu despre inaugurare
Participant la competiţia inaugurală alături de legendarul atlet Emil Zatopek, portarul Ion Voinescu a stat între buturile "naţionalei" la primul meci pe "23 august". România a pierdut finala turneului cu 5-3, în faţa Ungariei, deşi a condus cu 3-1. "Ţop" povesteşte pentru Gazetă cum a fost pe noua arenă: "Stadionul era arhiplin, gazonul, excepţional. Infrastructura era unică în ţară, nu se lucrase în pripă. Oamenii au venit la un eveniment copleşitor şi ani la rînd tribunele au fost pline".
)
)
)
)
)
)
)
)
