Emoţionat şi cu lacrimi în ochi, Alex Horoveanu s-a întors într-o redacţie sportivă după 51 de ani

Acum 60 de ani recita poezii la un cenaclu şi a fost remarcat de redactorul şef adjunct al celor de la Sportul Popular. "Tinere, nu vrei să lucrezi la ziar? Hai la Sportul Popular să faci treabă bună!", îşi reaminteşte domnul Horoveanu, venit special din Franţa pentru a se reîntîlni cu prietenii şi pentru a participa la lansarea unei carti de poezii. "Eram un reporteraş care se ocupa de schi, box, lupte sau atletism", continuă acesta.

Redactor la 17 ani
"Nu am cum să uit niciodată aceea zi, prima zi de jurnalist! Am venit în redacţie, logic că nu m-a băgat nimeni în seamă. Ţin minte că aveam 17 ani şi m-am dus la redactorul şef să ştiu ce fac. A luat nişte foi de pe birou, s-a uitat atent la ele şi mi-a zis: «Tu pleci acum la Poiana Braşov!». Rămăsesem uimit, nu ştiam ce să fac! Mă trimiseseră la Jocurile Mondiale Universitare de iarnă. Am stat zece zile în deplasare, am vorbit cu cei din echipa noastră de schi, dar şi cu restul concurenţilor", rememorează domnul Horoveanu.

Se făceau blaturi!
Işi aminteşte cu zimbetul pe buze că şi pe vremea aceea se făceau jocuri de culise. "Un lucru foarte interesant s-a întîmplat cu un concurent de-al nostru, care a cîştigat cursa de slalom. Cînd a terminat cursa pe cronometru apărea 43,2 secunde, dar a venit cineva şi a strigat «41,2» şi aşa a rămas!", spune Horoveanu.

O alta intimplare rememorata cu zimbetul pe buze: "Am plecat într-o altă zi la Cîmpina, pentru a face un material cu echipa. Am ajuns eu acolo, cu dorinţă mare. M-am prezentat şi cei de acolo m-au rugat să aştept. Am terminat materialul şi am ajuns la Bucureşti. Cînd am ajuns acasă mi s-a spus: «Vezi că au sunat ăştia de la Cîmpina la redacţie să ne întrebe dacă lucrezi la noi, pricăjitule». Eram aşa mic, încît nu credeau că lucrez la Sportul Popular".

INTERVIU ALEXANDRU HOROVEANU // "Am luat cea mai bună decizie cînd am plecat din România!"

- Domnule Horoveanu, au trecut 50 de ani de cînd aţi plecat de la Sportul Popular, iar acum reveniti in redactia urmasului acestuia, Gazeta Sporturilor.
- Da! E impresionant ce văd aici, la dumneavoastră în redacţie. Sînt aproape 100 de oameni care lucrează pentru cel mai bun ziar de sport din România. Pe vremea mea eram 15, maxim 20 de redactori înşiraţi la o masă cu maşini de scris în faţă. Noi, redactorii, eram numiti «sclavii». Munceam toată ziua pentru ziar.

"Fără viitor în ţară!"
- De ce aţi lăsat România pentru Franţa?
- Pentru că acum 40 de ani, cînd am plecat eu din România, mi-am dat seama că era o ţară în care nu aveai viitor, şi cred că aşa e şi acum. Eu eram campion de 2 ori la iahting şi din cauza vremii, a oamenilor, simţeam că mă sufoc şi nu mai aveam un viitor posibil.

- Cît timp aţi lucrat la Sportul Popular?
- Am venit în 1949 şi am stat pînă 1958. Atunci am plecat să lucrez ca redactor şef la ziarul Loteriei Române. În 1958 aveam 1.200 de lei salariu.

- Este o diferenţă mare între presa de acum şi cea de atunci?
- Se vede clar că este o diferenţă mare! Atunci se scria foarte mult de sporturi, pe lîngă fotbal. Se scria de sporturi pentru că aproximativ 80% din bani se duceau către secţiile sportive într-un club, nu ca acum, toţi spre fotbal.

"Eram foarte uniţi"
- Ce făceaţi dumneavoastră la Sportul Popular?
- Am scris şi despre schi, box, lupte sau atletism, dar în acelaşi timp şi despre fotbal. În plus, făceam şi pagina patru de ştiri internaţionale, ascultam chiar şi la radio ştirile, le traduceam şi le băgam în ziar. Nu exista corectura, ca acum, toată lumea îşi citea ştirile şi le preda redactorului şef.

- Cu siguranţă nu o să-i uitaţi pe colegii cu care aţi lucrat.
- Bineînţeles, chiar dacă nu am fost băgat în seamă în prima zi, o să îi ţin minte mereu, chiar dacă mulţi dintre ei au plecat dintre noi. Ticu Simion era redactor şef, Sami Masler era secretar de redacţie, Petre Gaţu, Matty Aslan, Jack Berariu, Valeriu Chiose, Constantin Faur, Romeo Vilara, Hristache Naum, Lili Vlantoiu, Neagoe Mardan, Artur Vogel, Biţă Stănculescu, Radu Voia, Aurel Neagu, Max Bănuş, Dorin Steflea şi mulţi alţii. Eram o redacţie foarte unită şi asta contează foarte mult.

- Aţi ajuns în Franţa, la Paris, ce-aţi făcut?
- Ce am gîndit pe moment, am luat cea mai bună decizie, vă zic sincer. Am lucrat la o revistă tehnică şi am fost corespondent pentru Gazeta Sporturilor pe durata Campionatului Mondial din 1998.  Acum sînt membru la Press Club de France şi Association de la Presse Etrangere din Paris.

"Piţurcă e foarte arogant"
- Aţi plecat din România de atîţia ani, totuşi vă mai uitaţi la fotbalul din România?
- Mă mai uit din cînd în cînd, mai ales la meciurile echipei naţionale. Am auzit că l-au dat afară, sincer să fiu bine au făcut. Pentru că Victor Piţurcă este un om foarte dificil, care nu are pic de bunătate. Este foarte, foarte arogant, dar ce rost are să vorbesc de aroganţă cînd mă uit şi la arogantul nostru de Raymond Domenech.

- Făcînd o comparaţie între fotbalul de atunci şi cel de acum, sînt mari diferenţe?
- Fără discuţii! Sînt diferenţe uriaşe de viteză, de joc, calităţile jucătorilor atunci erau vizibile, exista un angajament al jucătorului senzaţional, acum toţi se bazează pe angajamentul fizic şi din această cauză se ajunge la scandaluri şi bătăi pe terenul de joc.

"Fotbalul din România nu prezintă interes"
- Noi scriem de fotbalul francez, în Franţa se pomeneşte de România?
- Nu, pentru ce să scrie de România? S-a scris în ziarele noastre doar la Campionatul European şi la meciurile echipei naţionale. Nu se pomeneşte nimic, în schimb, de campionatul intern. Din păcate, fotbalul românesc nu prezintă interes în străinătate. Nu s-a scris nici măcar un rînd despre arestarea lui Gigi Becali.

- Care este cea mai bună echipă din Franţa?
- Lyon, clar! A cîştigat de şapte ori campionatul, joacă în Liga Campionilor, are un lot valoros, cu un antrenor foarte bun, care şi-a făcut treaba. Îi mai urmăresc din cînd în cînd pe Daniel Niculae la Auxerre şi pe jucătorul camerunez care a plecat de la Rapid, Pierre Boya. Din păcate, nu avem jucători români în Ligue I.