Există români pe care doar gerul şi ninsorile nesfîrşite îi fac fericiţi » Colţ Alb

Cupa Băile Tuşnad, competiţie aflată la a patra ediţie, a fost un regal pentru rasele husky, malamut şi samoed: în munţii Harghitei, în haite de şase, echipaje de doi sau patru, conduşi din sanie de oamenii care îi cresc sacrificîndu-şi aproape total viaţa personală, cîinii au alergat zeci de kilometri, mutînd în week-end-ul trecut Alaska în inima României.

Sînt cei mai vechi cîini din lume, cele mai pure rase. Acum 4000 de ani, locuitorii din Alaska şi Siberia îi foloseau deja la transport şi vînătoare, numai vara: restul anului, îi eliberau în haită, iar husky, samoiezii şi malamuţii se sălbăticeau din nou. De aceea sînt rasele cu cel mai înalt grad de independenţă. Tiparul genetic nu i-a păcălit.

Prin Bucureşti, se agaţă stingher de zgardă, cu un lătrat jumătate vaier de viking, jumătate vînt de fiord: sînt fericiţi doar pe la -20 de grade. Oamenii îi cumpără pentru blîndeţea, inteligenţa şi dezinvoltura lor, ochii albi, albastru-închis, de dincolo de lume: "singura amintire a Nordului", povesteşte Jozsef, un musher harghitean.

El şi alte cîteva zeci de români sînt musheri, nu se consideră nici crescători, nici sportivi: aceste animale nordice nu sînt cîini pentru ei, la fel cum podiumurile competiţiilor nu-i bucură mai mult ca "sunetul unui husky amuşinînd, în timpul cursei, urma urşilor". Fiecare are cel puţin zece malamuţi sau samoiezi, îşi rupe cel puţin patru ore pe zi pentru întreţinerea şi antrenarea lor, cheltuie lunar sume pe care "dacă le rostim, divorţăm sau înnebunim", completează rîzînd Erno. Toţi sînt de acord: fiinţele din faţa saniei deschid două uşi, spre natură şi sport.

Sîmbătă şi duminică s-au strîns la Băile Tuşnad, ca o galerie asmuţită înspre natură şi ger, înconjuraţi de împărăţia de blănuri magice şi ochi fulgerători. Au concurat pe distanţe de 8, 10 şi 14 kilometri. Sînt preoţi, ingineri sau funcţionari, dar, înainte de orice, musheri. Iar animalele lor, strămutate în surogatul de Siberie al iernii româneşti, sînt pur şi simplu fericite.

100 români practică sportul cu atelaj canin, numărul relativ redus fiind explicat şi de costurile mari ale creşterii şi pregătirii cîinilor

1.728 locuitori numără Băile Tuşnad, fiind oraşul cu cea mai scăzută populaţie din România

3 este locul ocupat de Constantin Grosu la CE 2011, categoria 4 malamuţi, cea mai bună clasare din istorie a unui sportiv român

Cu 20 de km/h, 6 malamuţi străbat troienele gîfîind la - 15 grade: amestecaţi printre brazi cu muzica aspră a saniei de lemn şi împotriva cronometrului.

"Munte, troiene, ger, să nu ningă înainte de cursă şi să bătătoreşti cu un snowmobil traseul", explică Ferencz Csaba condiţiile pentru o competiţie cu atelaj canin. Alături de alţi 70 de voluntari din diferite ONG-uri locale, organizează Cupa Băile Tuşnad. Scopul final? "Zona asta, săracă şi pustiită, să respire cumva"

Iar sîmbătă dimineaţă, la poalele pîrtiei de schi se strîng din Băile Tuşnad se strîng două sute de oameni, ca niciodată. Copiii înţepenesc pe snowboarduri: "Mamaaa! Uite cîinii!". Dintr-un ţarc larg, înflăcărate şi superbe, coboară înlănţuite perechile de husky şi samoiezi.

Haita, mai presus de om
Năzuroşi, eliberînd un vaier straniu, cîinii se strunesc la comenzile în maghiară ale stăpînilor. Sportul e răspîndit mai mult în rîndul secuilor şi maghiarilor din România pentru că animalele nordice au nevoie, fundamental şi constant, de frig. Or, zona Harghitei e regină la geruri năprasnice.

Blana strălucitoare se întinde la maximum, ochii ireali ai cîinilor se opresc într-un azimut ascuns de brazi: Start! Fără bice şi lovituri, doar la un urlet al musherului. "El comunică numai cu şeful de haită, primul cîine din atelaj. Pentru că un husky, oricît timp ar petrece cu omul, va asculta tot mai mult de şeful de haită", explică Jozsef, un musher de 55 de ani din Joseni.

Sportul în care nimeni nu se odihneşte
Atelajul care goneşte pe văile abrupte are o structură aparte: şeful de haită, apoi cîinii cei mai inteligenţi, urmaţi de cei care sînt foarte supuşi. "Ţine de structura rasei, una foarte specială. Şefii, spre exemplu, sînt aleşi din familii cu un background în care autoritatea cîinilor a predominat", explică Erno, un împătimit mai tînăr, de doar 30 de ani.

Iar condiţia fizică a musherului are un rol la fel de important: în pantă, acesta coboară şi împinge sania, iar cînd simte cîinii obosiţi, eliberează haita de greutatea corpului său, alergînd pe lîngă. Regulile internaţionale ale competiţiilor complică şi mai mult cursele: dacă un cîine se accidentează pe traseu, el va fi purtat într-un coş special pînă la finiş. Adică alte kilograme în plus!

Secvenţe antarctice şi fireşti
Cu limbile scoase, primii malamuţi termină traseul de 14 kilometri. Musherul e transpirat şi gîfîie în timp ce îmbrăţişează colegii de echipaj, rostogoliţi în zăpadă şi lingîndu-şi labele încinse. Nu doar imaginea e senzaţională, ci şi firescul reacţiilor, neobişnuit pentru oamenii cîmpiei: oamenii îşi freacă mîinile cu bulgări reci, cîinii se relaxează prin troiene, cu boturile ridicate de parcă respiraţia frigului i-ar întări.

"Nu am stat nici o zi departe de ei, în 55 de ani", povesteşte Jozsef, "am avut şi malamuţi, şi husky, fiecare din ei e o antenă spre natură şi viaţă: caută semne, adulmecă, preţuiesc libertatea şi independenţa, adoră umbra brazilor şi apa rîurilor de gheaţă". Iar fiica lui Jozsef, Biborka, rîde încuviinţînd: e doar în clasa a VIII-a, dar participă deja pentru a treia oară la Cupa Tuşnadului, anul acesta terminînd pe 3 la categoria atelaj cu doi husky!

"E greu să calculezi cînd iubeşti"
Un pui de cîine nordic? 150 de euro în România, între 1.000 şi 3.000 în Europa de Vest. Un atelaj profesionist, între 1.000 şi 5.000 de euro. Hamurile se rup des, vaccinurile şi certificatele costă, vitaminele la fel. "Hrănesc un husky pentru competiţii o singură dată, seara, 250g hrană uscată. În săptămînile dinaintea curselor, două mese pe zi. Completez cu resturi de carne. Antrenamente, în toate dimineţile geroase, iar vara îi las liberi prin curte. Îi spăl, îi ţesal, le fac ordine în ţarc. E greu să calculezi cînd iubeşti. Şi da, încă sînt căsătorit! :)", completează Jozsef detaliile acestei aventuri.

În ţarc, malamuţii şi samoiezii se întrec într-o simfonie inegală de urlete ascuţite. Confirmă cumva, la lăsarea serii, cuvintele musherilor şi le argumentează frumoasa nebunie: între ei şi stăpîni, sute de turişti, copii şi bătrîni în concediu, fotografiază. Termometrele se întrec spre minus, Alaska şi Siberia îşi mută hotarele spre Harghita şi Covasna.

"E o nebunie, eu am început de copil, folosind cîinele din curte. Avem o vorbă: soţia unui musher se lăuda după căsătorie: bărbatul nu îi era beţiv, nu avea vicii grele, ba femeia chiar se mîndrea că-i musher. Acum, după cîţiva ani, i-a spus că de la cîrciumă mai vii acasă" :)
Jozsef Csato, musher

"La Cupa Mondială, românii şi ruşii sînt felicitaţi, au cei mai frumoşi cîini. Rezultatele sînt însă departe: înainte de concurs, eu dau aproape 1 kg de carne fiecărui husky, la patru cîini am 4 kg greutate în plus! Cei din Vest dau 200 de grame de hrană specială, de sute de euro"
Erno Kosa, musher

8,5 kg cîntăreşte în medie un atelaj la care sînt înhămaţi cîinii nordici în competiţie

1.000 euro e preţul celui mai ieftin atelaj profesionist de competiţie, cele mai scumpe produse de acest fel putînd ajunge pînă la 5.000 de euro

35 km/h e viteza atinsă de un cîine nordic în sprint pe teren plat, viteza medie într-o competiţie fiind între 5 şi 13 km/h

1.728 locuitori numără Băile Tuşnad, fiind oraşul cu cea mai scăzută populaţie din România

3 este locul ocupat de Constantin Grosu la CE 2011, categoria 4 malamuţi, cea mai bună clasare din istorie a unui sportiv român

Distracţia minerilor, devenită sport
Sportul cu atelaje canine este cel mai popular în Alaska, locul în care s-a născut la sfîrşitul secolului XIX: minerii angrenaţi în "febra aurului" organizau atunci întreceri de acest fel şi pariau sume uriaşe. Ulterior au apărut reguli scrise ale competiţiilor şi cluburi de specialitate. În 1932, sportul a fost prezent la JO de iarnă Lake Placid, după care, în anii '50, s-a răspîndit în SUA. În România există aproape o sută de practicanţi, majoritatea din zona Harghita-Covasna, dar şi din Arad, Focşani, Bucureşti, Sighişoara şi Cluj-Napoca.

DESPRE:
Husky: cel mai rapid cîine nordic, folosit de eschimoşi pentru transportul persoanelor, una din rasele cu cel mai mare grad de independenţă, dobîndită cu mii de ani în urmă (siberienii foloseau husky doar iarna, iar restul anului îi lăsau liberi, obligîndu-i să supravieţuiască independent)

Malamut: domesticit, după studii ale ADN-ului, încă de acum 4500 de ani, era folosit la transportul produselor grele, fiind mai puternic decît husky. Este singurul animal domesticit care se pare că a însoţit inuiţii, primii homo sapiens, pe pămînt american.

Samoed: numele lui vine de la tribul siberian Samoyede, care îl folosea în pincipal la conducerea turmelor de reni şi la vînătoare. Un samoed a condus săniile din prima expediţie a lui Amundsen la Polul Sud (1910)