Articol de Decebal Rădulescu, Raed Krishan (foto) - Publicat joi, 09 decembrie 2010 00:00
Descoperim cîtă pasiune pune un deţinut care iubeşte o echipă de fotbal şi cît de importantă este practicarea unui sport pentru un om care trăieşte o bucată din viaţă între patru pereţi
Reportajul din aceste pagini încearcă să descrie importanţa mişcării fizice pentru deţinuţi. Aici, sportul este incredibilul refugiu pentru care aproape 1600 de oameni de la Penitenciarul Rahova stau şi la coadă cîteodată. Povestea lor e tulburătoare. Detaliile închisorii, regulile ei, poveşti, gesturi sau obiceiuri par lucruri mărunte pentru cei dinăuntru. Pentru cine a intrat într-o vizită de două ore acolo sînt şocante şi surprinzătoare. Toate într-un reportaj aşa cum l-am trăit alături de colegul meu, fotoreporterul Raed Krishan.
Intrarea în infern
Penitenciarul Rahova e la ieşirea din Bucureşti, spre Alexandria. Lume de tot felul la intrare. Domină însă cetăţenii romi. Multe femei şi copii. Fiecare poartă în celebrele pungi de plastic de un leu cîte două trei sticle de Cola, două trei calupuri de salam, pîine şi ţigări. Frig. Toată lumea aşteaptă intrarea cu pachet la ruda din puşcărie. Procedeul e anevoios. Cam cum intri în aeroport spre porţile de îmbarcare. De tehnică zic şi de procedură. Pentru că lumea de aici e la polul opus faţă de un aeroport.
Imaginaţi-vă doar că şi aici te descalţi, dai cureaua jos, laşi telefonul la poartă. Spre deosebire de aeroport, aici te plimbi însoţit. Şi dacă eşti vizitator, şi dacă eşti deţinut. Domnul care ne preia se numeşte Adrian Blidaru, cam 40 de ani, şi este Comisar Şef. Deschide fiecare uşă cu o cartelă, iar fierul masiv scoate zgomote stranii de-ţi pătrund pînă în măduvă oaselor. Mai ales că ştii unde te afli.
Femeia ofiţer-educator
Ieşim din zona de birouri într-o curte interioară. De fapt, pe latura unui dreptunghi. Dreptunghi din ziduri de peste 6 metri, pe deasupra cărora se află gard electric de sîrmă ghimpată. În spatele lui e puşcăria propriu-zisă. Intrăm. "Camera nouăăăăăă! Băăăăăă!. N-auzi? Să te f.....t în gură de jeg! Sînt camera 7!" Nu prindem finalul dialogului de la ferestre pentru că Blidaru ne introduce în zona de recreere. "Dînsa este subcomisarul Gherghina Stoian, ofiţer-coordonator. Se ocupă şi de activităţile sportive". Femeia, trecută de 30 de ani, salută respectuos şi se recomandă.
Nu fac sport fără avizul medicului
Dialogul are loc într-un soi de bibliotecă. Dintr-o dată, ea le strigă unor bărbaţi aflaţi printre rafturi: "Haideţi, vă rog frumos! Aveţi voie la 3 cărţi. Ce staţi atît?" "Păi, p...la mea. Nu ştiu ce să iau!", i se răspunde. Gherghina n-are reacţie. Nici o grimasă. În 5 secunde, un tip chelios, cu ceafă groasă, iese din încăpere cu cele trei volumele în mîini. "Trebuie să-i înţelegi!". Ofiţerul-educator lucrează la Penitenciarul Rahova de 10 ani. " Avem două terenuri de fotbal şi săli de forţă pe fiecare dintre secţii. Ies la mişcare după un program bine stabilit. Se fac nişte tabele. Nimeni nu face sport aici fără avizul medicului. Toţi deţinuţii care vor să iasă la mişcare fac mai întîi un control medical".
Studentul făcea kick-boxing
Lîngă noi, la doar un metru, un tip de doi metri, chel, de peste o sută de kilograme, stă liniştit şi ascultă discuţia. Încerc să-l aduc în dialog fiind convins că e poliţist : "Dumneavoastră sînteţi poliţistul dintre ei?!" Ofiţerul intervine rapid. "Nu! E deţinutul despre care v-am spus că va discuta cu dumneavoastră!" Şocat, îi strîng mîna! Mi se părea prea nu ştiu cum ca să fie unul de aici. Are 32 de ani şi 1,96 metri. "Am făcut kik-boxing, dar pasiunea mea acum este să scriu poezii. Merg la sala în fiecare zi, sînt un sportiv prin definiţie. Mă ajută enorm să-mi descarc energiile fizice".
O secundă contra 5 ani de detenţie
Nu mă pot abţine şi-l întreb: Ce-ai făcut? "E vorba de complicitate la o tîlhărie. O clipă de neatenţie din viaţa mea mă costă peste 5 ani de închisoare. Clipa, contra 5 ani". Răzvan e din Bucureşti. A absolvit Institutul Politehnic . "Aici sportul şi psihologul ne ajută enorm. Sînt doi factori strîns legaţi". Am o curiozitate. Care ar fi o întrebare pe care ai adresa-o psihologului? " Dacă aş avea o problemă în familie, o rudă apropiată foarte bolnavă şi pe care n-aş putea-o ajuta de aici, cu siguranţă o discuţie cu un psiholog mă ajută enorm".
Strigătul
Blidaru îşi mai propune să ne conducă pe una dintre secţii. "Acolo unde puteţi fotografia o sală de forţă şi curtea îngrădită pentru plimbare", explică el. Trecem pe lîngă biserică. Cu cîţiva metri înainte de a intra în Secţia a şasea, o voce groasă, strigată, îmi sfredeleşte urechile. "Decebaleeeeeee!. Vino să te întreb ceva!". Mă opresc şi dau să mă întorc spre deţinutul care m-a strigat. Comisarul nu m-a lăsat şi m-a rugat să-mi continui drumul ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. "Ei sînt de pe altă Secţie. Alt gen de oameni. N-aveţi voie să intraţi în contact cu ei sub nici o formă".
Senatorul Voicu: "Te rog, pune-mi mai multă costiţă în fasole!"
Pe Secţia a şasea atmosfera e sumbră. La ora mesei surprindem un moment neaşteptat. În drum spre sala de forţă, acolo unde trebuia să facem poze, am recunoscut un personaj celebru al închisorii Rahova. Prin vizierul deschis al uneia dintre uşile de fier am zărit figura rotundă, cu mustaţa bine întreţinută a fostului senator Voicu. Cu un fes negru tras pe cap şi cu o voce mieroasă i-a cerut celui care împărţea fasole la marmidă ceva mai multă costiţă. "Te rog frumos, pune-mi şi mie mai multă costiţă afumată în castron. Mi-e foame!"
Engage înapoi pe Pămînt
Drumul spre ieşire e destul de lung. Şi eu şi fotoreporterul voiam să-l parcurg repede. Doamna Gherghina ne vede pe geam şi iese pentru un ultim salut. Din politeţe ne face şi o invitaţie: "Vă mai aşteptăm pe la noi!". "Mai bine, nu!", am rostit instantaneu în bărbie, dar şi eu, şi Raed am avut puterea să-i zîmbim. Călăuza noastră, comisarul Blidaru, ne conduce pînă la poarta principală. Dăm să ieşim, dar uşa e blocată. "Încet. Aici se intră uşor şi se iese mai greu", glumeşte el. Ieşim pînă la urmă şi aerul se schimbă radical. În ce film era povestea aia cu Engage? În Star Treck. Cam aşa şi aici. Pentru două ore ne teleportasem într-o cu totul altă lume, cu alte dimensiuni şi cu alte filozofii despre viaţă. Engage înapoi pe Pămînt.
Şeful Clanului Sportivilor e dat exemplu
În Penitenciarul Rahova se află şi celebrul Adrian Preda, şeful clanului cu acelaşi nume, grupare despre care se presupune că ar fi sustras armele de la depozitul de armament de la Ciorogîrla. Întrebată cum se comportă Preda, ofiţerul educator a explicat: "Sportul l-a educat fizic foarte bine. E un tip civilizat, care nu creează probleme. E un om la locul lui". Predă a făcut parte din lotul de lupte libere al României şi a fost unul dintre cei mai buni sportivi timp de mai mulţi ani la categoria lui de greutate. A făcut parte din lotul olimpic.
"Aici trebuie să ai forţa să eviţi lupta fizică, scandalul. Dacă mai ştii să şi vorbeşti, poţi să ai o viaţă uşoară, dacă se poate spune asta"
Gabriel Răzvan Lunculescu, deţinut
"Conceptul de securitate dinamică prin diferite activităţi trebuie să fie implementat în orice penitenciar. La noi, actvitatea sportivă e una dintre cele mai importante"
Adrian Blidaru, comisar şef
"Pentru un om închis e extrem de important să facă sport. Ei au ajuns acolo pentru că sînt neobişnuiţi să respecte reguli. Prin sport, în puşcărie învaţă să şi le asume"
Florin Tudose, medic psiholog
"În penitenciar poţi să înveţi, de exemplu, judo. dar e o forma de agresivitate sublimată. Ei doar fac mişcarea. N-o duc pînă la capăt. Aşa se abţin şi învaţă să se controleze"
Florin Tudose, medic psiholog
"Toată puşcăria ţine cu Steaua"
Dialog cu Bogdan Neguţ (39 de ani), condamnat pentru infracţiuni vamale. Ar trebui să iasă din penitenciar în august 2011. E din 2008 la Rahova
- De ce e important pentru tine să faci sport aici?
- Mă ajută să gîndesc limpede. Aşa mi se pare. Mai ales că am făcut atletism de performanţă.
- Ce performanţe ai ca atlet?
- Un loc trei la Campionatele Naţionale. Am fost aruncător de suliţă. Dar la Revoluţie am abandonat sportul de performanţă.
- Eşti microbist?
- Da. Sînt un mare rapidist, numai că în puşcărie, aici la Rahova, cei mai mulţi sînt stelişti. Eu sînt născut lîngă Giuleşti
- Dinamovişti?
- Ei sînt ignoraţi, nebăgaţi în seamă. În puşcării e falanga dură a suporterilor din fotbal. În puşcărie ei sînt consideraţi, văzuţi, ca pe vremurile celelalte. Sînt marginalizaţi pentru trecutul lor securist.
)
)
)
)
)
)
)
