Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 08 iulie 2009 00:00
Mircea Hohoiu, fostul antrenor al lotului naţional de nataţie în anii '80, vorbeşte despre modul în care sportivilor le erau administrate substanţele interzise în perioada comunistă
Fost antrenor al lotului naţional de nataţie la sfîrşitul anilor '80 şi coordonator al Centrului Olimpic de la Reşiţa, Mircea Hohoiu vorbeşte deschis despre ce însemna politica dopingului în sportul românesc în perioada comunismului. Stabilit în Germania din '88, el este invocat într-o notă informativă a Securităţii din '86 printre tehnicienii din înot cu o atitudine vehementă împotriva folosirii substanţelor interzise.
- Domnule Hohoiu, cum aţi rezistat în sistem vîslind atunci contra curentului, care presupunea folosirea în masă a dopajului spre a se obţine performanţe cu orice preţ?
- Să vă relatez un episod! Apăruse pe piaţă un medicament, testosen, extras de hormoni masculini. Eram cu Luminiţa Dobrescu la Reşiţa şi mi s-a pus în vedere că la Institutul de Medicină Sportivă e disponibil acest produs, dacă sîntem dispuşi să-l administrăm sportivilor. Am refuzat, :X dar am fost tolerat fiindcă aveam rezultate foarte bune. Ioan Schuster, care coordona centrul de pregătire, făcea permanent presiuni la federaţie: "Măi, fraţilor, aveţi în ţara asta şi oameni care ştiu meserie adevărată!".
"Medicii nu aveau o idee clară"
- Dopingul devenise politică de stat?
- Problema se punea în felul următor: hoţul neprins e negustor cinstit! La mai multe şedinţe cu antrenorii din toate ramurile s-a ridicat problema dopingului: "Ni se cer medalii, dar n-avem la dispoziţie mijloace ştiinţifice şi medicale ca redegiştii sau bulgarii". Doreau să ştie clar cum se foloseşte povestea asta, :S numai că la noi doctorii din sport nu aveau o idee clară despre ceea ce trebuie dat. Situaţia n-a fost coordonată ştiinţific în România, cum s-a întîmplat în RDG, de exemplu.
"Doctorul Drăgan dansa pe sîrmă"
- Există însă mărturii că doctorul Ioan Drăgan, şeful Centrului de Medicină Sportivă, coordona personal acest sistem malefic.
- Drăgan a fost o personalitate stabilă psihic, astfel încît să nu se amestece personal în aceste chestiuni. Era obligat de funcţie să le dea de înţeles oamenilor că nu se poate ocupa oficial, dar, pe de altă parte, le dădea mînă liberă! :( Nu-şi permitea să spună: "Nu face"! Trebuia să danseze pe sîrmă, să nu dezamăgească pe nimeni, să nu zică nici "da", nici "nu"!
Suspectele Bunaciu şi Pătrăşcoiu
- Cît au fost influenţate performanţele din înot de doping?
- S-a practicat treaba asta şi în nataţie! Dacă urmăriţi rezultatele mai atent, Carmen Bunaciu şi Anca Pătrăşcoiu, de exemplu, n-au înotat bine la nici un concurs de obiectiv. Au făcut-o numai la concursuri unde se ştia că nu e control antidoping! Adică la concursuri internaţionale mai de mîna a doua. Au dat-o însă întotdeauna în bară la Europene, Mondiale sau Olimpiadă. Asta, mă rog, vorbeşte de la sine!
"Asta-i gogonată!"
Într-o notă a Securităţii din '86 se preciza că Mircea Hohoiu ar fi asistat personal la centrul "23 August" cum atletele Maricica Puică şi Anişoara Cuşmir luau anabolizante: "E gogonată! ;) Asta chiar nu-i adevărat! Dacă o făceau, credeţi că se întîmpla asta în public şi în văzul unui bărbat pe care nu-l ştiau?!".
"După un stagiu de pregătire la Braşov, am fost exclus de la o şedinţă cu antrenorii de lot, motivîndu-se că se discută probleme medicale. Ştiindu-se atitudinea mea, n-aveam ce căuta acolo!"
"Securitatea a vrut să mă racoleze şi pe mine, dar le-am spus: «Domn'e, eu n-am fost la şcoală, nu ştiu să scriu!»"
"Am avut conştiinţa încărcată cînd am rămas în RFG, gîndindu-mă că Luminiţa Dobrescu, eleva mea, un caracter superb, va avea probleme din punct de vedere sportiv. Mai ales că şi fratele ei fugise în Suedia în '86!"
56 de ani are antrenorul Mircea Hohoiu, care, în Germania, are acum mai multe activităţi: cîntă blues sau rock'n'roll, organizează spectacole, se ocupă de kinetoterapie
Mircea Hohoiu, fostul antrenor al lotului naţional de nataţie în anii '80, vorbeşte despre modul în care sportivilor le erau administrate substanţele interzise în perioada comunistă
Fost antrenor al lotului naţional de nataţie la sfîrşitul anilor '80 şi coordonator al Centrului Olimpic de la Reşiţa, Mircea Hohoiu vorbeşte deschis despre ce însemna politica dopingului în sportul românesc în perioada comunismului. Stabilit în Germania din '88, el este invocat într-o notă informativă a Securităţii din '86 printre tehnicienii din înot cu o atitudine vehementă împotriva folosirii substanţelor interzise.
- Domnule Hohoiu, cum aţi rezistat în sistem vîslind atunci contra curentului, care presupunea folosirea în masă a dopajului spre a se obţine performanţe cu orice preţ?
- Să vă relatez un episod! Apăruse pe piaţă un medicament, testosen, extras de hormoni masculini. Eram cu Luminiţa Dobrescu la Reşiţa şi mi s-a pus în vedere că la Institutul de Medicină Sportivă e disponibil acest produs, dacă sîntem dispuşi să-l administrăm sportivilor. Am refuzat, :X dar am fost tolerat fiindcă aveam rezultate foarte bune. Ioan Schuster, care coordona centrul de pregătire, făcea permanent presiuni la federaţie: "Măi, fraţilor, aveţi în ţara asta şi oameni care ştiu meserie adevărată!".
"Medicii nu aveau o idee clară"
- Dopingul devenise politică de stat?
- Problema se punea în felul următor: hoţul neprins e negustor cinstit! La mai multe şedinţe cu antrenorii din toate ramurile s-a ridicat problema dopingului: "Ni se cer medalii, dar n-avem la dispoziţie mijloace ştiinţifice şi medicale ca redegiştii sau bulgarii". Doreau să ştie clar cum se foloseşte povestea asta, :S numai că la noi doctorii din sport nu aveau o idee clară despre ceea ce trebuie dat. Situaţia n-a fost coordonată ştiinţific în România, cum s-a întîmplat în RDG, de exemplu.
"Doctorul Drăgan dansa pe sîrmă"
- Există însă mărturii că doctorul Ioan Drăgan, şeful Centrului de Medicină Sportivă, coordona personal acest sistem malefic.
- Drăgan a fost o personalitate stabilă psihic, astfel încît să nu se amestece personal în aceste chestiuni. Era obligat de funcţie să le dea de înţeles oamenilor că nu se poate ocupa oficial, dar, pe de altă parte, le dădea mînă liberă! :( Nu-şi permitea să spună: "Nu face"! Trebuia să danseze pe sîrmă, să nu dezamăgească pe nimeni, să nu zică nici "da", nici "nu"!
Suspectele Bunaciu şi Pătrăşcoiu
- Cît au fost influenţate performanţele din înot de doping?
- S-a practicat treaba asta şi în nataţie! Dacă urmăriţi rezultatele mai atent, Carmen Bunaciu şi Anca Pătrăşcoiu, de exemplu, n-au înotat bine la nici un concurs de obiectiv. Au făcut-o numai la concursuri unde se ştia că nu e control antidoping! Adică la concursuri internaţionale mai de mîna a doua. Au dat-o însă întotdeauna în bară la Europene, Mondiale sau Olimpiadă. Asta, mă rog, vorbeşte de la sine!
"Asta-i gogonată!"
Într-o notă a Securităţii din '86 se preciza că Mircea Hohoiu ar fi asistat personal la centrul "23 August" cum atletele Maricica Puică şi Anişoara Cuşmir luau anabolizante: "E gogonată! ;) Asta chiar nu-i adevărat! Dacă o făceau, credeţi că se întîmpla asta în public şi în văzul unui bărbat pe care nu-l ştiau?!".
"După un stagiu de pregătire la Braşov, am fost exclus de la o şedinţă cu antrenorii de lot, motivîndu-se că se discută probleme medicale. Ştiindu-se atitudinea mea, n-aveam ce căuta acolo!"
"Securitatea a vrut să mă racoleze şi pe mine, dar le-am spus: «Domn'e, eu n-am fost la şcoală, nu ştiu să scriu!»"
"Am avut conştiinţa încărcată cînd am rămas în RFG, gîndindu-mă că Luminiţa Dobrescu, eleva mea, un caracter superb, va avea probleme din punct de vedere sportiv. Mai ales că şi fratele ei fugise în Suedia în '86!"
56 de ani are antrenorul Mircea Hohoiu, care, în Germania, are acum mai multe activităţi: cîntă blues sau rock'n'roll, organizează spectacole, se ocupă de kinetoterapie
)
)
)
)
)
)
)
)
