Articol de GSP - Publicat luni, 30 martie 2009 00:00
Atitudinea echipei din teren şi atitudinea publicului se transmite pe ecranele mutiple ale carului de reportaj. Aceasta este povestea oamenilor care încearcă să aducă "naţionala" în casele voastre
Atunci cînd priveşti o partidă de fotbal la televizor, e greu să îţi imaginezi muşuroiul de nervi din care iese transmisia TV. Alături de cele 22 de personaje principale din teren se află 7 oameni în carul de transmisie, mai bine de 10 operatori pe stadion şi zeci de tipi care forfotesc în jur. E o altă echipă. Cablată direct la conduita din teren şi care a cablat sîmbătă seară aproape 2,8 milioane de telespectatori români la meciul România - Serbia.
Fierberea din buncăr
Carul este imens, ai senzaţia unei încăperi din buncărul NORAD. Ticu Alexe se laudă cu el. Pe partea stîngă se află două ecrane imense alături de zeci de televizoare mai mici. În spatele celor ce taie live imaginile din timpul meciului se află graficianul şi producătorul, iar într-o încăpere separată stau sunetiştii.
Fotbaliştii ies de pe teren, iar stadionul este aproape plin. Producătorul fierbe. "Vreau să văd!", le strigă colegilor. Vede, dar nu aude. Cu doar cîteva minute pînă la începerea jocului se pierde semnalul audio cu televiziunea din Serbia. În afară de Antena 1, carul lui Ticu ridică semnalul şi pentru Belgrad.
Nu ne mai aud, iar comentatorul e mort fără ambianţa creată de suporteri. Producătorul, Costin, se întoarce în car: "Am rezolvat problema, sîrbii aveau necazuri cu recepţia prin satelit". Sînt tensionaţi şi încă n-a început.
"Camera 3, camera 4..."
Fotbaliştii intră pe gazon şi se pregătesc pentru intonarea imnurilor. Unul dintre operatori trece prin faţa acestora în timpul intonarii imnurilor, iar în car imaginile încep să curgă pe toate ecranele. "Camera 3, acum 4, repede 5, revenim la 4, intrăm puţin cu 2 şi schimbăm iar la 4", le transmite regizorul Edi operatorilor în doar cîteva secunde.
Primul atac al sîrbilor, comentatorul acestora îşi iuţeşte glasul şi transmite parcă starea celor din car. Edi: "Camera 2, schimbăm imediat cadrul cu spatele porţii, unde se află camera 6", Costin: "Vreau reluare 4 şi revenim cu 2 la corner. Ratare! Cadru pe fotbalistul sîrb camera 5", iar graficianul plasează numele în dreptul jucătorului.
Golul, acelaşi gol
Fazele te sufocă, aici meciul are alt ritm. Parcă vezi mai multe partide dintr-o dată. "N-avem timp de reluări!", se răsteşte Edi. De afară, se aude glasul tribunelor. România atacă.
În faza imediat următoare sîrbii pornesc pe contraatac, camerele se schimbă instant, nu există timp de pierdut: "Camera 3 schimbă cadrul cu camera 2" - bară, mingea se întoarce la sîrbi şi gol. Fir-ar!!!
Nu au timp să fie supăraţi: "Vreau reluare la camera 4 şi reacţia pe gol a jucătorului prin camera 5, apoi bucuria publicului camera 6 şi revenim cu imaginea de la mijlocul terenului prin camera 8", spune Edi. Aşa se tratează un gol. Orice gol. Înscris de echipa ta sau primit de echipa ta. Este sloganul olimpic, transpus în pixeli, în camere, pe ecran.
Fluxul misterios
Au mai făcut asta încă de 4 ori, la goluri. Vîntul uscat de la Constanţa te loveşte dacă te apropii de uşa întredeschisă. Aerul condiţionat nu mai face faţă.
La golurile României s-au bucurat puţin. Cam o treime dintr-o secundă. Pentru că apoi a urmat succesiunea camerelor, în funcţie de întîmplarea unghiurilor din joc, de imaginaţia regizorului şi de ceva care s-ar putea numi atitudine sau pur şi simplu magnetism.
Antifonat şi autonom energetic, carul de televiziune e doar un animal uriaş şi permeabil. Oamenii de aici, cablurile şi ecranele sînt pătrunse într-un mod misterios de ţipătul lui Marica şi de durerea lui Piţurcă. De vuietul mulţimii.
Iar la minute bune după înfrîngere, cînd se montau alte şi alte faze, Antena şi gsptv transmiteau încă în direct, oamenii care trecea trişti pe lîngă car aproape că-l atingeau, umbrele lor aruncate de nocturnă mîngîindu-i blana de monstru tehnologic.
» Reacţiile fanilor pe gsp.ro
"Poate e timpul, totuşi, pentru reconstrucţia echipei naţionale! Poate e momentul pentru o nouă generaţie. Poate e momentul pentru un nou antrenor!"
rac68
"Nu sîntem mulţi care gîndim aşa, dar chiar dacă tabela arată ceva ce nu îmi place pot să merg acasă cu capul sus!! Echipa mea a meritat astăzi victoria şi a dat totul pentru a o obţine"
Hitman
"Jucătorii se mulţumesc cu puţin, contează doar care are maşina cea mai bună! Gandiţi-vă la cei din generaţia lui Hagi şi Popescu şi o să vedeţi diferenţa. Când işi vor schimba mentalitatea atunci putem spera că o sa mai vedem echipa natională la un turneu final"
suporterdezamagit
"Cu cateva flori nu se face primăvară. Păcat de Mutu, Marica şi Max Nicu. Păcat de mulţi alţii ca Lazăr sau Coman care fac meciuri bune dar nu sunt vazuţi"
Beowulf
"România nu a jucat rău, a avut exact atitudinea care a lipsit în meciurile cu Franţa pşi cu Lituania. Dar avem nevoie de un altfel de selecţie!"
Littlegabri
23,2 a fost audienţa medie a meciului de la Constanţa, transmis pe Antena 1
Atitudinea echipei din teren şi atitudinea publicului se transmite pe ecranele mutiple ale carului de reportaj. Aceasta este povestea oamenilor care încearcă să aducă "naţionala" în casele voastre
Atunci cînd priveşti o partidă de fotbal la televizor, e greu să îţi imaginezi muşuroiul de nervi din care iese transmisia TV. Alături de cele 22 de personaje principale din teren se află 7 oameni în carul de transmisie, mai bine de 10 operatori pe stadion şi zeci de tipi care forfotesc în jur. E o altă echipă. Cablată direct la conduita din teren şi care a cablat sîmbătă seară aproape 2,8 milioane de telespectatori români la meciul România - Serbia.
Fierberea din buncăr
Carul este imens, ai senzaţia unei încăperi din buncărul NORAD. Ticu Alexe se laudă cu el. Pe partea stîngă se află două ecrane imense alături de zeci de televizoare mai mici. În spatele celor ce taie live imaginile din timpul meciului se află graficianul şi producătorul, iar într-o încăpere separată stau sunetiştii.
Fotbaliştii ies de pe teren, iar stadionul este aproape plin. Producătorul fierbe. "Vreau să văd!", le strigă colegilor. Vede, dar nu aude. Cu doar cîteva minute pînă la începerea jocului se pierde semnalul audio cu televiziunea din Serbia. În afară de Antena 1, carul lui Ticu ridică semnalul şi pentru Belgrad.
Nu ne mai aud, iar comentatorul e mort fără ambianţa creată de suporteri. Producătorul, Costin, se întoarce în car: "Am rezolvat problema, sîrbii aveau necazuri cu recepţia prin satelit". Sînt tensionaţi şi încă n-a început.
"Camera 3, camera 4..."
Fotbaliştii intră pe gazon şi se pregătesc pentru intonarea imnurilor. Unul dintre operatori trece prin faţa acestora în timpul intonarii imnurilor, iar în car imaginile încep să curgă pe toate ecranele. "Camera 3, acum 4, repede 5, revenim la 4, intrăm puţin cu 2 şi schimbăm iar la 4", le transmite regizorul Edi operatorilor în doar cîteva secunde.
Primul atac al sîrbilor, comentatorul acestora îşi iuţeşte glasul şi transmite parcă starea celor din car. Edi: "Camera 2, schimbăm imediat cadrul cu spatele porţii, unde se află camera 6", Costin: "Vreau reluare 4 şi revenim cu 2 la corner. Ratare! Cadru pe fotbalistul sîrb camera 5", iar graficianul plasează numele în dreptul jucătorului.
Golul, acelaşi gol
Fazele te sufocă, aici meciul are alt ritm. Parcă vezi mai multe partide dintr-o dată. "N-avem timp de reluări!", se răsteşte Edi. De afară, se aude glasul tribunelor. România atacă.
În faza imediat următoare sîrbii pornesc pe contraatac, camerele se schimbă instant, nu există timp de pierdut: "Camera 3 schimbă cadrul cu camera 2" - bară, mingea se întoarce la sîrbi şi gol. Fir-ar!!!
Nu au timp să fie supăraţi: "Vreau reluare la camera 4 şi reacţia pe gol a jucătorului prin camera 5, apoi bucuria publicului camera 6 şi revenim cu imaginea de la mijlocul terenului prin camera 8", spune Edi. Aşa se tratează un gol. Orice gol. Înscris de echipa ta sau primit de echipa ta. Este sloganul olimpic, transpus în pixeli, în camere, pe ecran.
Fluxul misterios
Au mai făcut asta încă de 4 ori, la goluri. Vîntul uscat de la Constanţa te loveşte dacă te apropii de uşa întredeschisă. Aerul condiţionat nu mai face faţă.
La golurile României s-au bucurat puţin. Cam o treime dintr-o secundă. Pentru că apoi a urmat succesiunea camerelor, în funcţie de întîmplarea unghiurilor din joc, de imaginaţia regizorului şi de ceva care s-ar putea numi atitudine sau pur şi simplu magnetism.
Antifonat şi autonom energetic, carul de televiziune e doar un animal uriaş şi permeabil. Oamenii de aici, cablurile şi ecranele sînt pătrunse într-un mod misterios de ţipătul lui Marica şi de durerea lui Piţurcă. De vuietul mulţimii.
Iar la minute bune după înfrîngere, cînd se montau alte şi alte faze, Antena şi gsptv transmiteau încă în direct, oamenii care trecea trişti pe lîngă car aproape că-l atingeau, umbrele lor aruncate de nocturnă mîngîindu-i blana de monstru tehnologic.
» Reacţiile fanilor pe gsp.ro
"Poate e timpul, totuşi, pentru reconstrucţia echipei naţionale! Poate e momentul pentru o nouă generaţie. Poate e momentul pentru un nou antrenor!"
rac68
"Nu sîntem mulţi care gîndim aşa, dar chiar dacă tabela arată ceva ce nu îmi place pot să merg acasă cu capul sus!! Echipa mea a meritat astăzi victoria şi a dat totul pentru a o obţine"
Hitman
"Jucătorii se mulţumesc cu puţin, contează doar care are maşina cea mai bună! Gandiţi-vă la cei din generaţia lui Hagi şi Popescu şi o să vedeţi diferenţa. Când işi vor schimba mentalitatea atunci putem spera că o sa mai vedem echipa natională la un turneu final"
suporterdezamagit
"Cu cateva flori nu se face primăvară. Păcat de Mutu, Marica şi Max Nicu. Păcat de mulţi alţii ca Lazăr sau Coman care fac meciuri bune dar nu sunt vazuţi"
Beowulf
"România nu a jucat rău, a avut exact atitudinea care a lipsit în meciurile cu Franţa pşi cu Lituania. Dar avem nevoie de un altfel de selecţie!"
Littlegabri
23,2 a fost audienţa medie a meciului de la Constanţa, transmis pe Antena 1
)
)
)
)
)
)
)
)
