Articol de Viorel Tudorache, Cristi Preda (foto) - Publicat sambata, 26 noiembrie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 25 noiembrie 2011 22:47
Nemţii schimbau şi ei la fel de des ca şi noi iarba de pe teren pînă să achiziţioneze dispozitivul special pentru întreţinerea artificială a suprafeţei de joc. În Germania, fanii au parte de mai mult confort
CITEŞTE ŞI: - Comparaţia dintre stadionul din Frankfurt şi cel din Bucureşti » Made in Romania, preţ de Germania
- Cu 190 de mil. de euro, în afară de stadion, nemţii au făcut şi gară la arena de la Frankfurt. Noi am pus o plăcuţă la staţia tramvai
Ovalul tribunelor Commerzbank Arena este asemănător cu Naţional Arena. Privind însă mai atent descoperi diferenţele. Între cele două inele de scaune, de jur împrejur există o zonă intermediară pe care se află cele 82 de loje, diverse birouri, printre care cele ale clubului Eintracht şi ale companiei care administrează arena, cabine radio-TV, puncte de control pentru poliţie şi pompieri, dar şi patru camere de arest pentru hoţii de buzunare şi pentru suporterii recalcitranţi. La Bucureşti, constructorii au umplut spaţiul respectiv cu încă o bandă de tribune. Galeria lui Eintracht stă la peluza Vest, iar cea a oaspeţilor la cea opusă, în sectoare fără scaune. În total sînt 9.300 de locuri în picioare, ceea ce la Bucureşti nu există.
"Păianjeni" computerizaţi
Gazonul este impecabil. Pe jumătate de teren sînt şase dispozitive mobile, ca nişte păianjeni uriaşi, care trimit raze galbene spre iarbă. E vorba despre un sistem computerizat ce controlează lumina, temperatura şi nivelurile de dioxid de carbon, umiditatea, aerul şi îngrăşămîntul, permiţînd suprafeţei de joc să se devolte în orice anotimp sau condiţii meteo. "A costat 300.000 de euro", a precizat Christopher Fiori, "business-manager" în cadrul companiei care administrează Commerzbank Arena.
Schimbă iarba o dată pe an
Ca şi la noi, nemţii şi-au pus problema procurării tehnlogiei de iluminat artificial abia după ce s-au lovit de problemele ambientale neluate în calcul prin acoperirea stadionului. Fiori a explicat efectele investiţiei: "Din 2005 pînă în 2007 schimbam de cîte două ori pe an gazonul. De cînd am cumpărat însă instalaţia îl înlocuim o singură dată pe an, înaintea începerii fiecărui sezon. Operaţiunea costă între 80.000 şi 100.000 de euro, iar gazonul îl aducem de la Darmstadt, Germania. Am luat şi din Olanda, dar n-a fost bun".
Respect total pentru fani
Germanii sînt foarte preocupaţi ca fanii să se simtă confortabil. Spectatorii pot urmării din orice colţ al tribunelor evenimentele de pe Commerzbank Arena, indiferent de anotimp. Inclusiv de pe ultimele rînduri de scaune, care se află la 32 de metri depărtare de teren. La noi e mai greu acest lucru. Chiar imposibil pe această vreme. Şi asta nu pentru că locul cel mai înalt de pe Naţional Arena ar fi mai sus, la 35 de metri de gazon.
Motivul ţine de faptul că arena bucureşteană nu este, ca la Frankfurt, împrejmuită în partea de sus cu plăci înalte de plexiglas de protecţie împotriva intemperiilor, ci cu nişte grilaje prin care vîntul, ploaia sau zăpada bat direct în ceafa fanilor (foto jos). Un alt aspect în acest sens: în toaletele de la Frankfurt sînt pătuţuri pliante pe care părinţii le pot schimba scutecele copiilor.
Vestiare mai înguste
Arena din Frankfurt are tot patru vestiare ca şi Naţional Arena. Sîntem la subsol. Managerul Christopher Fiori deschide cabina gazdelor, iar înăuntru miroase plăcut. Nu e ceva spectaculos, banchetele cu dulapurile jucătorilor par cam înghesuite spre deosebire de spaţiul similar existent la stadionul bucureştean. "Vestiarul e mai mare, dar acum e delimitat de un perete rabatabil pentru a crea o cabină mai spaţioasă pentru echipa de fotbal american a lui Eintracht Frankfurt. Acolo sînt băieţi mai atletici", a explicat Fiori. Dotările pentru recuperarea după efort diferă. Nemţii au jacuzii pentru fiecare jucător, românii bazin comun şi saună. Mergem mai departe cu comparaţiile. Zona lor mixtă pentru interviuri e imensă, poţi să întorci lejer maşina în ea. Noi avem în schimb sală de încălzire ca pe Pacaembu, dar şi sală de lucru pentru mass-media.
Controlul se face în afara complexului
Accesul spectatorilor în arena din Frankfurt se face altfel decît pe Naţional Arena. Pentru a evita îmbulzeala de la porţile stadionului, nemţii au organizat filtre pentru controlul corporal şi al biletelor încă de la intrarea în complexul sportiv. Sînt cinci puncte dotate cu cîte 14 rînduri de turnicheţi cu sistem electronic de verificare a tichetelor.
Pînă în tribune mai e de mers cîteva sute de metri, printre numersoale standuri care te ademenesc cu tot felul de sortimente de cîrnaţi şi de bere, la preţuri între 3 şi 6 euro.
Nemţii în ofsaid: 5 trepte pentru persoanele cu dizabilităţi
N-ai cum să încurci drumul, panourile informative sînt peste tot. Căile spre arenă sînt aerisite, concepute în aşa fel încît să preia fără incidente şi cel mai aglomerat flux posibil. De asemenea, n-ai să vezi scări înguste ca în unele zone de la Naţional Arena. Dar şi germanii, cît sînt ei de meticuloşi, mai au unele scăpări. Drumul special făcut pentru persoanele cu dizabilităţi care vin în scaun cu rotile la meci se opreşte brusc în faţa unor trepte. Ce-i drept, doar cinci, pe care trebuie să le urce ajutaţi. Apoi, lin pînă la locul rezervat. Din punctul ăsta de vedere, nu sînt probleme la Bucureşti.
)
)
)
)
)
)
)
)
