Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 23 februarie 2009 00:00
Nu e doar o legendă că tipul sudează vreo 40 de ţigări pe zi. Numai într-o oră şi jumătate de interviu a dovedit 10-12 bucăţi de Marlboro pe nerăsuflate! Jonglează cu filtrul printre degete exact aşa cum, deunăzi, îşi punea glezna să danseze cu mingea.
La 40 de ani, pe care i-a împlinit pe 12 ianuarie, fostul mare internaţional croat Robert Prosinecki îşi trece des mîna prin barba nerasă şi vorbeşte baritonal despre fotbal şi despre viaţă printre rotocoale largi de fum. Iar povestea lui, frapant de asemănătoare pe alocuri cu a lui Hagi, e, de fapt, un drum fascinant pe ale cărui borne găsim repere precum Real Madrid, Barcelona, Johan Cruyff, Belodedici, Steaua Roşie Belgrad, titlu mondial, Cupa Campionilor Europeni. În barul de la hotelul "Marriott", înainte de recentul "amical" România - Croaţia, o discuţie relaxată cu unul din ultimii romantici al fotbalului mondial!
- Mister Prosinecki, rememorăm precedenta vizită făcută în România?
- La meciul de retragere al lui Hagi, în primăvara lui 2001! Am venit atunci cu mare plăcere la un eveniment care l-a avut în prim-plan pe unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului. Am fost colegi la Real şi la Barcelona, sîntem în continuare amici. Chiar m-am simţit mîndru că m-am numărat printre invitaţii speciali la spectacolul organizat pentru Hagi la Bucureşti!
"Gol magnific Hagi la Tenerife"
- Un moment deosebit alături de Gică în Spania?
- Ufff! A trecut ceva vreme! Dar un meci cu Tenerife în ultima etapă din '92 n-am cum să-l uit! Real trebuia să bată în deplasare pentru a lua campionatul. Madridul a condus cu 2-0, iar Hagi a înscris un gol magnific din lovitură liberă. Nimeni nu credea că se mai poate întîmpla ceva, dar a început apoi coşmarul, inclusiv cu un autogol, şi am pierdut cu 3-2! Barcelona a terminat pe locul întîi!
Vezi aici golul lui Hagi (video)
- O amintire tristă pînă la urmă! La noi se glosează mult pe ideea că marile talente n-au atins o glorie pe măsură. Aveţi vreo frustrare pe acest subiect?
- M-am considerat întotdeauna un mare norocos că am avut prilejul de a evolua la Real şi la Barca. Nu mulţi străini se pot lăuda cu această favoare! Dar am fost şi un mare ghinionist, fiindcă accidentările m-au lovit exact în momentele cînd lumea aştepta cel mai mult de la mine. La Madrid am păţit-o în primul sezon, la Barcelona după doar cîteva etape! Am învăţat însă să o iau mereu de la capăt, să lupt ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am fost obişnuit încă de cînd eram copil să fiu încrezător în forţele mele, iar asta m-a ajutat enorm în viaţă.
Formidabilul Cruyff
- Sufletul v-a rămas mai aproape de Real sau de Barcelona?
- Aş spune Real, fiindcă Madridul a însemnat prima experienţă în Spania. La fel de mult ţin şi la Dinamo Zagreb, unde mi-am început cariera de profesionist.
- Cel mai bun antrenor cu care aţi lucrat în carieră?
- Cruyff! Cruyff! Cruyff! Formidabil! A creat cel mai frumos fotbal din lume la Barcelona. Ştia unde să te aşeze în teren, ce să-ţi ceară şi cum să te motiveze. Iar antrenamentele cu el erau o plăcere. Relaxare! E tehnicianul în al cărui stil ofensiv m-am regăsit în totalitate.
Meciul generaţiilor de aur
- Recunoaşteţi declaraţia următoare: "Dacă Prosinecki ăsta o să ajungă vreodată un mare fotbalist, eu îmi mănînc fularul!"?
- Ha, ha, ha! Miroslav Blazevici! La 17 ani, l-am avut antrenor la Dinamo Zagreb. Atunci a spus asta despre mine! Nu ştiu nici acum dacă a zis-o cu răutate sau în glumă. Cert e că am lucrat apoi extraordinar la "naţionala" Croaţiei, timp de şase ani, şi am obţinut acea incredibilă performanţă de a termina pe locul trei la Mondialul din '98.
- Cînd Croaţia a trecut cu 1-0 de România în optimile de finală!
- Gol Suker din penalty! Am stat atunci pe banca de rezerve şi-mi amintesc că portarul vostru a scos două mingi foarte grele în primul sfert de oră. Iar Hagi a fost înlocuit la vreo zece minute după ce a început repriza secundă. Poate şi mutarea asta v-a costat calificarea! A fost meciul a două generaţii de aur, care se nasc probabil o dată la treizeci de ani.
"Fotbalul de azi e pentru gladiatori"
- Cu ce s-a schimbat fotbalul acelor ani faţă de cel de acum?
- Tot ce contează azi cu adevărat e forţa şi tactica. Fotbalul zilelor noastre e pentru gladiatori. Pe vremuri parcă se dădea mai multă atenţie la o pasă frumoasă, la un dribling elegant sau la o execuţie specială. Doar Barcelona şi Manchester mai mă încîntă. Dacă vrei să vezi un meci al spaniolilor la televizor, arunci telecomanda, fiindcă nu vei mai simţi nevoia să schimbi postul. Ştii că, timp de nouăzeci de minute, ai ce vedea!
"Liga Campionilor în Rusia"
- Aţi cîştigat Cupa Campionilor cu Steaua Roşie în '91, cinci ani după Steaua Bucureşti. Cît timp va mai trece pînă cînd o formaţie din Est va repeta performanţa?
- E aproape imposibil să se întîmple asta prea curînd! Iar dacă se va întîmpla, blocada Occidentului va fi spartă de o echipă din Rusia. Acolo se investesc mulţi bani, vin jucători de valoare, iar rezultatele au început să apară deocamdată la nivelul Cupei UEFA.
- Unde l-aţi plasa pe Mutu într-un top al fotbaliştilor momentului?
- Foarte sus! E un jucător de supercalitate, tipul de fotbalist sclipitor, care ar face diferenţa în orice echipă ar evolua. Mutu n-ar trebui să rămînă în conştiinţa românilor prin penaltyul ratat la Euro împotriva Italiei. Fiţi siguri că el a regretat cel mai mult acea greşeală! Dacă înscria, devenea eroul ţării! Dar nu uitaţi cîte goluri a marcat pentru şi ce mult depinde România de picioarele sale! Să aveţi grijă de Mutu, fiindcă nu sînt mulţi ca el în Europa!
Coleg de cameră cu Belo!
Robert Prosinecki şi Miodrag Belodedici au fost colegi de cameră la Steaua Roşie Belgrad,formaţie cu care au cucerit Cupa Campionilor în 1991. Prosinecki: "Numai un profesionist sută la sută ca Belo era capabil să cîştige marele trofeu european cu două cluburi diferite. Iar povestea cu fuga lui de Ceauşescu e dovada unui curaj nebun. Un băiat care a făcut artă din meseria de fundaş. Am ţinut legătura şi după ce a plecat la Valencia, avem prieteni comuni în Spania şi ne vedem de cîte ori se iveşte ocazia".
"Robert mi-a fost nu doar coleg, dar şi un foarte bun prieten. Îmi amintesc că fuma mult. Mereu îşi cerea scuze că mai aprindea o ţigară în cameră"
Miodrag Belodedici, fost internaţional
Nu regretă Italia
Prosinecki spune că n-a trăit niciodată un sentiment de frustrare pentru că, pe lîngă Spania şi Anglia, n-a prins un contract şi în Serie A: "Liga italiană are un nivel extraordinar, dar nu m-am simţit nici un moment mai prejos decît alţii fiindcă n-am evoluat în Serie A. M-am adaptat bine în Spania, acolo mi-a plăcut cel mai mult. Italia nu m-a atras niciodată în mod special. Ce provocare mai mare decît Real şi Barcelona puteam găsi acolo?!
"România va avea un meci infernal cu Serbia. Va trebui să jucaţi fenomenal pentru a învinge această echipă a lui Antici!"
“Belodedici a transformat meseria de fundaş în artă! N-am văzut pe nimeni să facă asta în afara lui”
Prosinecki: şase lucruri inedite
- e singurul jucător din lume care a înscris la Campionatul Mondial pentru două "naţionale": Iugoslavia ('90, un gol) şi Croaţia ('98, două goluri);
- a fost imaginea companiei Renault în Spania;
- are în Zagreb un bar numit "Prosikito&kalimero". "Prosikito" a fost numele de alint al lui Prosinecki în Spania;
- pentru că a salvat echipa de la retrogradarea în liga secundă, a devenit o legendă la Portsmouth, deşi a jucat numai un sezon pe "Fratton Park". A renunţat în 2002 la contractul cu britanicii spre a se întoarce în Croaţia, fiindcă tatăl său era grav bolnav;
- în 2006 a jucat cîteva partide în liga a patra croată, la formaţia de amatori Savski Marof, un sat situat în apropiere de Zagreb;
- a fost desemnat cel mai bun jucător al CM de juniori din Chile, în '87, cînd "naţionala" fostei Iugoslavii a cîştigat titlul suprem. În echipă mai erau Boban, Suker, Mijatovici
64 de selecţii a strîns Prosinecki pentru "naţionala" fostei Iugoslavii (15) şi a Croaţiei (49)
Nu e doar o legendă că tipul sudează vreo 40 de ţigări pe zi. Numai într-o oră şi jumătate de interviu a dovedit 10-12 bucăţi de Marlboro pe nerăsuflate! Jonglează cu filtrul printre degete exact aşa cum, deunăzi, îşi punea glezna să danseze cu mingea.
La 40 de ani, pe care i-a împlinit pe 12 ianuarie, fostul mare internaţional croat Robert Prosinecki îşi trece des mîna prin barba nerasă şi vorbeşte baritonal despre fotbal şi despre viaţă printre rotocoale largi de fum. Iar povestea lui, frapant de asemănătoare pe alocuri cu a lui Hagi, e, de fapt, un drum fascinant pe ale cărui borne găsim repere precum Real Madrid, Barcelona, Johan Cruyff, Belodedici, Steaua Roşie Belgrad, titlu mondial, Cupa Campionilor Europeni. În barul de la hotelul "Marriott", înainte de recentul "amical" România - Croaţia, o discuţie relaxată cu unul din ultimii romantici al fotbalului mondial!
- Mister Prosinecki, rememorăm precedenta vizită făcută în România?
- La meciul de retragere al lui Hagi, în primăvara lui 2001! Am venit atunci cu mare plăcere la un eveniment care l-a avut în prim-plan pe unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului. Am fost colegi la Real şi la Barcelona, sîntem în continuare amici. Chiar m-am simţit mîndru că m-am numărat printre invitaţii speciali la spectacolul organizat pentru Hagi la Bucureşti!
"Gol magnific Hagi la Tenerife"
- Un moment deosebit alături de Gică în Spania?
- Ufff! A trecut ceva vreme! Dar un meci cu Tenerife în ultima etapă din '92 n-am cum să-l uit! Real trebuia să bată în deplasare pentru a lua campionatul. Madridul a condus cu 2-0, iar Hagi a înscris un gol magnific din lovitură liberă. Nimeni nu credea că se mai poate întîmpla ceva, dar a început apoi coşmarul, inclusiv cu un autogol, şi am pierdut cu 3-2! Barcelona a terminat pe locul întîi!
Vezi aici golul lui Hagi (video)
- O amintire tristă pînă la urmă! La noi se glosează mult pe ideea că marile talente n-au atins o glorie pe măsură. Aveţi vreo frustrare pe acest subiect?
- M-am considerat întotdeauna un mare norocos că am avut prilejul de a evolua la Real şi la Barca. Nu mulţi străini se pot lăuda cu această favoare! Dar am fost şi un mare ghinionist, fiindcă accidentările m-au lovit exact în momentele cînd lumea aştepta cel mai mult de la mine. La Madrid am păţit-o în primul sezon, la Barcelona după doar cîteva etape! Am învăţat însă să o iau mereu de la capăt, să lupt ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am fost obişnuit încă de cînd eram copil să fiu încrezător în forţele mele, iar asta m-a ajutat enorm în viaţă.
Formidabilul Cruyff
- Sufletul v-a rămas mai aproape de Real sau de Barcelona?
- Aş spune Real, fiindcă Madridul a însemnat prima experienţă în Spania. La fel de mult ţin şi la Dinamo Zagreb, unde mi-am început cariera de profesionist.
- Cel mai bun antrenor cu care aţi lucrat în carieră?
- Cruyff! Cruyff! Cruyff! Formidabil! A creat cel mai frumos fotbal din lume la Barcelona. Ştia unde să te aşeze în teren, ce să-ţi ceară şi cum să te motiveze. Iar antrenamentele cu el erau o plăcere. Relaxare! E tehnicianul în al cărui stil ofensiv m-am regăsit în totalitate.
Meciul generaţiilor de aur
- Recunoaşteţi declaraţia următoare: "Dacă Prosinecki ăsta o să ajungă vreodată un mare fotbalist, eu îmi mănînc fularul!"?
- Ha, ha, ha! Miroslav Blazevici! La 17 ani, l-am avut antrenor la Dinamo Zagreb. Atunci a spus asta despre mine! Nu ştiu nici acum dacă a zis-o cu răutate sau în glumă. Cert e că am lucrat apoi extraordinar la "naţionala" Croaţiei, timp de şase ani, şi am obţinut acea incredibilă performanţă de a termina pe locul trei la Mondialul din '98.
- Cînd Croaţia a trecut cu 1-0 de România în optimile de finală!
- Gol Suker din penalty! Am stat atunci pe banca de rezerve şi-mi amintesc că portarul vostru a scos două mingi foarte grele în primul sfert de oră. Iar Hagi a fost înlocuit la vreo zece minute după ce a început repriza secundă. Poate şi mutarea asta v-a costat calificarea! A fost meciul a două generaţii de aur, care se nasc probabil o dată la treizeci de ani.
"Fotbalul de azi e pentru gladiatori"
- Cu ce s-a schimbat fotbalul acelor ani faţă de cel de acum?
- Tot ce contează azi cu adevărat e forţa şi tactica. Fotbalul zilelor noastre e pentru gladiatori. Pe vremuri parcă se dădea mai multă atenţie la o pasă frumoasă, la un dribling elegant sau la o execuţie specială. Doar Barcelona şi Manchester mai mă încîntă. Dacă vrei să vezi un meci al spaniolilor la televizor, arunci telecomanda, fiindcă nu vei mai simţi nevoia să schimbi postul. Ştii că, timp de nouăzeci de minute, ai ce vedea!
"Liga Campionilor în Rusia"
- Aţi cîştigat Cupa Campionilor cu Steaua Roşie în '91, cinci ani după Steaua Bucureşti. Cît timp va mai trece pînă cînd o formaţie din Est va repeta performanţa?
- E aproape imposibil să se întîmple asta prea curînd! Iar dacă se va întîmpla, blocada Occidentului va fi spartă de o echipă din Rusia. Acolo se investesc mulţi bani, vin jucători de valoare, iar rezultatele au început să apară deocamdată la nivelul Cupei UEFA.
- Unde l-aţi plasa pe Mutu într-un top al fotbaliştilor momentului?
- Foarte sus! E un jucător de supercalitate, tipul de fotbalist sclipitor, care ar face diferenţa în orice echipă ar evolua. Mutu n-ar trebui să rămînă în conştiinţa românilor prin penaltyul ratat la Euro împotriva Italiei. Fiţi siguri că el a regretat cel mai mult acea greşeală! Dacă înscria, devenea eroul ţării! Dar nu uitaţi cîte goluri a marcat pentru şi ce mult depinde România de picioarele sale! Să aveţi grijă de Mutu, fiindcă nu sînt mulţi ca el în Europa!
Coleg de cameră cu Belo!
Robert Prosinecki şi Miodrag Belodedici au fost colegi de cameră la Steaua Roşie Belgrad,formaţie cu care au cucerit Cupa Campionilor în 1991. Prosinecki: "Numai un profesionist sută la sută ca Belo era capabil să cîştige marele trofeu european cu două cluburi diferite. Iar povestea cu fuga lui de Ceauşescu e dovada unui curaj nebun. Un băiat care a făcut artă din meseria de fundaş. Am ţinut legătura şi după ce a plecat la Valencia, avem prieteni comuni în Spania şi ne vedem de cîte ori se iveşte ocazia".
"Robert mi-a fost nu doar coleg, dar şi un foarte bun prieten. Îmi amintesc că fuma mult. Mereu îşi cerea scuze că mai aprindea o ţigară în cameră"
Miodrag Belodedici, fost internaţional
Nu regretă Italia
Prosinecki spune că n-a trăit niciodată un sentiment de frustrare pentru că, pe lîngă Spania şi Anglia, n-a prins un contract şi în Serie A: "Liga italiană are un nivel extraordinar, dar nu m-am simţit nici un moment mai prejos decît alţii fiindcă n-am evoluat în Serie A. M-am adaptat bine în Spania, acolo mi-a plăcut cel mai mult. Italia nu m-a atras niciodată în mod special. Ce provocare mai mare decît Real şi Barcelona puteam găsi acolo?!
"România va avea un meci infernal cu Serbia. Va trebui să jucaţi fenomenal pentru a învinge această echipă a lui Antici!"
“Belodedici a transformat meseria de fundaş în artă! N-am văzut pe nimeni să facă asta în afara lui”
Prosinecki: şase lucruri inedite
- e singurul jucător din lume care a înscris la Campionatul Mondial pentru două "naţionale": Iugoslavia ('90, un gol) şi Croaţia ('98, două goluri);
- a fost imaginea companiei Renault în Spania;
- are în Zagreb un bar numit "Prosikito&kalimero". "Prosikito" a fost numele de alint al lui Prosinecki în Spania;
- pentru că a salvat echipa de la retrogradarea în liga secundă, a devenit o legendă la Portsmouth, deşi a jucat numai un sezon pe "Fratton Park". A renunţat în 2002 la contractul cu britanicii spre a se întoarce în Croaţia, fiindcă tatăl său era grav bolnav;
- în 2006 a jucat cîteva partide în liga a patra croată, la formaţia de amatori Savski Marof, un sat situat în apropiere de Zagreb;
- a fost desemnat cel mai bun jucător al CM de juniori din Chile, în '87, cînd "naţionala" fostei Iugoslavii a cîştigat titlul suprem. În echipă mai erau Boban, Suker, Mijatovici
64 de selecţii a strîns Prosinecki pentru "naţionala" fostei Iugoslavii (15) şi a Croaţiei (49)
)
)
)
)
)
)
)
