Articol de Răzvan Luţac - Publicat sambata, 15 septembrie 2012 00:00 / Actualizat vineri, 14 septembrie 2012 21:31
Pasionat de ciclism şi îndrăgostit de natură, bărbatul a ocolit Bătrînul Continent pe două roţi: a dormit în păduri sau în plin cîmp, a cheltuit pe întreaga aventură cît pe un bilet piperat de avion şi a ajuns la Londra în perioada Jocurilor Olimpice.
"Oamenilor le e frică de mine. Cred că sînt nebun, că sînt ciudat", îşi începe povestea Mihail. Nu e neapărat istoria călătoriei ieşite din tipare, ci chiar povestea sa de viaţă. E un bărbat retras, dar pasionat. Poate mai pasionat decît retras.
Din entuziasm i-a venit şi ideea să plece de unul singur în întreaga Europă. Nu vrea să dea interviuri, dar aventura, oamenii şi locurile întîlnite încă îl impresionează, aşa că se destinde îndată. "În 2011, am pedalat cu un prieten 2000 de kilometri. Pînă în Grecia şi înapoi. Un mod ideal de a-ţi veni o astfel de idee", justifică bărbatul.
"Dacă nu acum, atunci cînd?"
După cum spune şi el, "ideea s-a transformat în vis, iar visul în realitate". În primele luni ale anului a început să se pregătească. Şi-a făcut şi traseul: urmarea cursului Dunării pînă în Croaţia, drum pe coasta Adriaticii, pe coasta de Azur şi cea a Spaniei, traversarea canalului Mînecii în Anglia. Revenire pe continent, bifarea altor cîteva ţări din nordul Continentului, revenire în ţară prin Ungaria. Mînat de motto-ul personal, "Dacă nu acum, atunci cînd?", a pornit la drum pe 2 aprilie.
Primele griji şi pictorul ospitalier
S-a obişnuit greu cu detaliile călătoriei. "Cel mai dificil a fost cu somnul la cort. E complicat la început să te familiarizezi cu sunetele nopţii, cu locurile de înnoptat". Dar a scăpat repede de impas: "M-am împăcat imediat. Acum parcă îmi lipsesc nopţile sub cerul liber", se amuză Mihail.
Prima ţară străină prin care a trecut a fost Serbia. "Impresionant. Culmea, contrar aşteptărilor, oamenii au fost calzi". Unii chiar foarte primitori: un pictor din ţara vecină, aflînd de aventurile românului, l-a invitat la el acasă!
Sechelele războiului
Dacă sîrbii l-au fascinat, nu acelaşi lucru s-a întîmplat şi în Croaţia. Deşi tot o ţară ex-iugoslavă, patria de pe coasta Dalmată a fost o pată neagră: "Groaznic. Miroase încă a război, urmele conflictului sînt peste tot. Se văd urmele gloanţelor în clădiri, zeci de case părăsite", e concluzia lui Crăciun. Care vede o diferenţă uriaşă şi între sîrbi şi croaţi: "Ultimii s-au germanizat. Sînt mai reci, mai sobri. La ei în ţară s-a stricat şi vremea, a fost un moment neplăcut".
Kitschul veneţian şi contrastanta Franţă
Ţărmul Sloveniei l-a nemulţumit, "aglomerat şi puternic industrializat", i-a plăcut în Italia, cu excepţia Veneţiei - "un oraş cu tradiţie transformat în kitsch, chinezărie". Nici Coasta de Azur nu a fost un punct de atracţie: "Monaco, Nisa. Locuri pline de snobism şi opulenţă". Dar Hexagonul s-a revanşat prin munţii Pirinei: "Am urmat un traseu din cadrului turului Franţei. Am trecut şi prin Andorra, la 3.000 de metri altitudine. De vis, experienţă fabuloasă".
Spania românilor, Londra Jocurilor
În Peninsula Iberică a dat, fireşte, peste români. "Am vrut să-mi cumpăr o cartelă pentru a vorbi în ţară. De după tejghea n-a venit cartela, ci doi conaţionali. Culmea, din Proviţa şi Cornu, localităţi de lîngă Cîmpina natală", se amuză ciclistul.
A atins cel mai sudic, respectiv cel mai vestic punct al Continentului, a traversat din nou Spania şi Franţa, apoi Canalul Mînecii. "Am ajuns în Anglia chiar în perioada JO. Fascinant. Amestecul de rase e incredibil." A locuit la un prieten din Hull, după care a continuat călătoria prin Belgia şi Olanda.
Biciclete, monotonie, frumuseţe
A rămas impresionat de Bruges, dar şi de olandezi. "Sînt mai multe biciclete decît oameni şi maşini la un loc. Terasele au locuri de parcare pentru ciclişti mai mari decît localurile în sine", sînt imaginile care încă îi vin în minte. "A urmat o Germanie monotonă, Praga care nu m-a impresionat deloc şi oraşul meu preferat: Cracovia". A trecut rapid şi prin Slovacia, Ucraina şi Ungaria, revenind în ţară şi terminînd călătoria în vîrful munţilor Bucegi, la Piatra Arsă.
"La Trieste, în Italia, am întîlnit un ciclist care făcuse cîteva aventuri în estul Europei, Fausto. I-a plăcut mult în România, aşa că m-a găzduit timp de o noapte, oferindu-mi o cină specific italiană" (Mihail Crăciun)
"Ieşeam din natură destul de rar. Doar pentru a-mi încărca bateriile de la aparatul foto, telefonul sau cînd mă găzduia cineva" (Mihail Crăciun)
"Omul este cea mai brutală fiinţă. Din această cauză, orice zîmbet sincer mi-a oferit puterea necesară continuării acestui traseu. Am fost un călător fără stăpîn" (Mihail Crăciun)
150 de kilometri într-o zi e cea mai mare distanţă parcursă de Mihail Crăciun
1000 de euro a fost bugetul alocat pentru călătoria lui Mihail
20 de ţări a traversat prahoveanul: România, Serbia, Croaţia, Slovenia, Italia, San Marino, Franţa, Monaco, Andorra, Spania, Portugalia, Anglia, Belgia, Olanda, Germania, Cehia, Polonia, Slovacia, Ucraina, Ungaria
24 de zile din cele 160 ale călătoriei au fost de repaus
Ce păţesc bicicliştii străini în România
Dacă Mihail nu a avut probleme în aventura sa, nu acelaşi noroc l-au avut 19 biciclişti din Canada, Anglia, Australia şi Noua Zeelandă pe teritoriul ţării noastre. Conform stiridecluj.ro, aceştia voiau să traverseze Europa de la Sankt Petersburg la Istanbul, dar ieri au fost atacaţi cu cărămizi şi lopeţi de romi în localitatea Surduc, din Sălaj. Străinii au reuşit să fugă, unul dintre ei fiind rănit la o mînă. Poliţia i-a legitimat pe biciclişti, lăsîndu-i în pace pe romi!
)
)
)
)
)
)
)
)
