Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 24 aprilie 2008 00:00
Marius Urzică şi calul cu mînere sînt invitaţii speciali ai spectacolului Urban Kiss.
Cabina 27 a Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” îi aparţine lui Marius Urzică. Şapte minute din Urban Kiss sînt tot ale fostului gimnast. “Momentul meu este o poveste de dragoste, la fel ca şi întregul spectacol”, spune Marius.
La 17:30, uşa pe a cărei tabliţă scrie “Solişti” scîrţîie cînd Marius, cu un rucsac tricolor pe umăr, intră în camera ticsită de costume. El schimbă blugii de stradă şi camaşa verde cu blugii de scenă, în faţa oglinzii. E la al patrulea spectacol sub bagheta lui Răzvan Mazilu. “Răzvan a venit cu ideea. A fost o provocare pentru mine”, adaugă campionul olimpic la cal cu mînere din 2000, de la Sydney.
Repetiţii
“Eu nu mă machiez!”, spune Marius, care porneşte spre sala unde peste numai o oră va începe Urban Kiss.
- Unde-i Monica?, întreabă Marius, căutîndu-şi partenera. Monica Ştraţ, prim-solistă a Teatrului Naţional de Operetă, îl aştepta în culisele sălii TNO. Acolo unde îl aşteaptă şi calul cu mînere.
Liniştea e apăsătoare. Reflectoarele sînt toate stinse. Palmele lui Marius primesc bucuroase binecuvîntarea cretei pe care o cunosc de atîţia ani. Încălzirea se face printre mese înţesate de costume multicolore. Ca înaintea unui concurs, dar de data aceasta fără spectatori. “La competiţii era mult mai greu. Orice ezitare mă costa, în spectacol e loc şi de imperfecţiuni” , mai spune Marius. Sînt doar cîţiva tehnicieni.
N-au ochi pentru singurul campion olimpic al gimnasticii masculine, care a ajuns la vestitele sale foarfeci.
Pe ecranul din fundal se perindă proiectate ferestre de messenger cu diverse conversaţii. Marius cere ajutor pentru a duce calul în mijlocul scenei. Luminile tac. Monica Ştraţ i s-a alăturat pe aparat. E o repetiţie-încălzire în doi. Cinci minute. Partea feminină se retrage pentru ultimele tuşe de creion negru în cabine. Marius mai toarnă nişte magneziu în palme. Doar el şi calul pe scenă. Nimeni nu-şi mai aşteaptă rîndul. Bluza pe spatele căreia scrie “România” zace în culise. Cercuri luminate de cîteva reflectoare.
“Marius e un artist!”
E 19:00. Sala e plină. Răzvan Mazilu şi Monica Petrică dau gongul de început. Luminile s-au aşezat la locurile lor. Muzica face uitată liniştea anterioară. Marius priveşte din culise cum treisprezece oameni umplu scena. Calul cu mînere îşi aşteaptă şi el rîndul. Din cînd în cînd, mai primeşte cîte o palmă de-a fostului gimnast.
Bluza cu România zace pe scaun. Marius este deja pe scenă. Îmbinarea dintre gimnastică şi dans este dezvăluită publicului. “Spectacolul se bazează pe eclectismul genurilor de dans. Momentul lui Marius reprezintă doar o parte din întreg, este aşa cum este lumea. Am creat un moment artistic. Marius este un artist!”, spune Răzvan Mazilu, coregraful spectacolului Urban Kiss. Acurateţe şi emoţie, la fel ca pe vremea cînd Marius primea note maxime în concurs. Acum, succesul se contorizează prin intensitatea aplauzelor care îi răsplătesc pe cei doi imediat după ce se încheie cele şapte minute în care paşii de dans şi mimica se îmbină cu cercurile, foarfecile şi trecerile de pe un mîner pe altul. Monica, Marius şi calul cu mînere. O poveste de dragoste cu antecedente.
Regulile s-au schimbat un pic. Aterizarea şi prezentarea către arbitri are loc la finalul celor 60 de minute de spectacol. Marius, al paisprezecelea membru al distribuţiei, se prezintă mulţimii care s-a ridicat pe ritmurile moderne ale piesei de final. Calul e din nou în culise. Marius schimbă blugii de scenă cu cei de stradă în cabina 27.
10 este nota pe care a obţinut-o Marius Urzică la cal cu mînere, la concursul de Grand Prix de la Glasgow, din 2001
3 este numărul de medalii de aur mondiale cucerite la cal cu mînere de Marius Urzică
)
)
)
)
)
)
)
