Articol de Ionuţ Iordache, Raed Krishan (foto) - Publicat miercuri, 16 decembrie 2015 00:00
NE RESPECTĂM TRADIŢIA
Ziar cu o istorie de 91 de ani, Gazeta Sporturilor și-a obișnuit cititorii ca, în preajma Sărbătorilor, să ofere reportaje inedite cu sportivii sau antrenorii români. Anul acesta, pentru superreportajul care prefațează Sărbătoarea Crăciunului, Ionuț Iordache și Raed Krishan au mers în unul dintre cele mai periculoase locuri ale planetei, în Irak, la nici 100 de kilometri de regiunea unde ISIS a instaurat un regim de teroare și exact pe traseul contrabandei cu petrol și droguri. Aici, în Irak, antrenează Ilie Stan! Cu cîteva zile înainte de plecare, aeroporturile din zonă au fost închise din cauza amenințărilor teroriste. Jurnaliștii au ales să treacă granița terestră dinspre Turcia. Astăzi, ei încep să vă spună povestea acestei călătorii.
Ajuns în vară la Zakho FC, fostul antrenor stelist a urcat pe locul 2 în clasament și speră la primul său trofeu din carieră
Plecat din Liga 1 în 2013, Ilie Stan a ajuns la Zakho FC, o echipă din Irak, aflată în regiunea autonomă Kurdistan. "Trebuia să veniți peste două etape. Atunci jucam pe stadionul cel nou, erau 30.000 de oameni în tribune, era altă atmosferă. Acum jucăm la o bază de pregătire veche, cu un gazon sintetic denivelat. Stadionul nou a fost gata în vară, dar așa cum s-a întîmplat și la Arena Națională, au stricat gazonul și acum au fost nevoiți să-l înlocuiască", ne spune antrenorul de 48 ani.
Ghinionul lui Ilie Stan a fost însă norocul nostru. Meciul s-a jucat pe un stadion prăbușit, plasat lîngă o tabară de refugiați, dar atmosfera a fost una de Champions League. Ajunși la meci în taxiuri sau în dubițe, jucătorii lui Zakho au avut o surpriză. Cu 30 de minute înainte de fluierul de start, în tribune erau doar vreo 100 de oameni, majoritatea copii, deși afară erau 15 grade și un soare de primăvară. "Lumea nu știe la ce oră e meciul, mai e și marți, oamenii sînt la școală, la muncă", încercă să găsească o scuză unul dintre puținii oficiali ai clubului care știu engleză.
"Ilie, Ilie!" la 1.600 de km de România
La 100 de kilometri de Mosul, oraș ocupat de ISIS, oamenii uită de teroare două ore datorită fotbalului. Cinci români au venit la Zakho să-i învețe pe irakieni fotbal. Sau poate doar să le ofere cîteva clipe de fericire
Primii care ies pe teren sînt adversarii de la Bagdad FC, urmați de jucătorii lui Ilie, îmbrăcați într-un echipament haios, cu șorturi în pătrățele. Pe pista de atletism se fac transmisiuni live ca la meciurile mari din Europa, cu jurnaliști la costum. Partida mai are un pic să înceapă și în tribune sînt deja 3.000 de spectatori, toți bărbați! Stan e ultimul om care iese de la vestiare și, împreună cu staff-ul său și jucătorii de rezervă, merge să-i salute în semn de respect pe rivalii aflați pe cealaltă bancă.
Arbitrul fluieră, oamenii fac o gălăgie infernală în tribune, unii cîntă, alții bat în tobe, sînt două ore cînd uită de probleme, de ISIS sau de război. Nu trec nici 30 de secunde și un jucător de la Zakho scapă singur, dar trage penibil și îl și accidentează pe portarul advers. Ilie își pune mîinile în cap, e la fel de vulcanic ca atunci cînd antrena Steaua. Stă tot timpul în picioare, urlă la jucători, dă indicații, dar probabil singurul care înțelege ceva e Mihai Leca, fundașul român pe care l-a antrenat la Chiajna și pe care l-a adus acum cu el în Irak.
Fără femei
Nivelul jucătorilor este cam de Liga a 2-a, sînt multe greșeli, pase proaste, lufturi, dar determinarea e ca la un Real Madrid - Barcelona. Se aleargă ca la nebuni, se bagă materiale ca la Petroșani pe vremuri. Primul stop de fotbalist adevărat îl văd prin minutul 40, cînd Ilie Stan le-a arătat irakienilor că a fost un mare jucător pe vremea cînd ei se luptau cu americanii.
E pauză, dar oamenii continuă să vină la meci și, cînd începe repriza a doua, sînt deja 5.000 de spectatori. Probabil au crezut că meciul abia acum începe și departe de adevăr nu au fost! După doar 5 minute de la reluarea partidei, decarul lui Ilie scapă pe stînga, face o preluare bună și trage la colțul lung ca Henry pe vremuri la Arsenal.
Toată lumea parcă o ia razna. Rezervele de la Zakho sar ca arse de pe bancă, Stan țopăie ca un copil, e luat în brațe și pupat de toți jucătorii. Oamenii din tribune se bucură ca și cum echipa lor ar fi marcat împotriva lui Bayern Munchen în Liga Campionilor. E o fericire adevărată, cum rar mai vezi pe stadioanele din Liga 1!
Bagdadul a jucat fără fundaș dreapta
Mai trec alte 5 minute, atacantul central scapă tot pe stînga, oare fundașul dreapta din Bagdad ce notă o fi luat în presa sportivă?, se încurcă în minge, dar cum-necum centrează prost la un adversar, dar și acesta se încurcă și trimite balonul în proprie poartă. Gol stupid. Dar lumea explodează. Iar nebunie, rezervele sar de pe bancă, Ilie e pupat mai ceva ca moaștele Sfintei Parascheva, spectatorii rămîn la bustul gol. Victoria e aproape, se cîntă, se strigă Zaho, Zaho, dar parcă aud și o Știința-Știința, ba chiar și Timișoara! Oare ce o însemna Știința în kurdă?
2-0 pare cel mai periculos scor și în Irak, iar Bagdad reduce din diferență după niște copilării în cea mai bună apărare din campionatul irakian, care primise doar 4 goluri în primele 8 etape. Ilie ia foc, strigă la jucători să nu se retragă, dar alde Hassan, Omar și Khaled nu prea pricep și Bagdadul e aproape de egalare în două rînduri.
Finalul e aproape, portarul lui Zakho a văzut la TV cum se trage de timp în campionatele mari și cade ca secerat la un duel banal. Se pierd vreo 50 de secunde, arbitrul arată 5 minute de prelungire, oamenii fluieră, Ilie e nervos și el.
Arbitrii - urîți și în Irak
Meciul se termină, în sfîrșit!, și bineînțeles nebunia se reia. Toată lumea se pupă cu toată lumea, suporterii arată semnul victoriei, doar echipa adversă și arbitrii așteaptă temători la mijlocul terenului. Primii care intră la vestiare sînt arbitrii, sub scuturile polițiștilor. Lumea aruncă în ei, sau mai bine zis în polițiști, cu ayran și covrigi. Leca și colegii săi le fac semn fanilor să se calmeze și așa reușesc să iasă de pe teren și cei din Bagdad.
Apoi se întîmplă un lucru impresionant. 5.000 de spectatori încep să scandeze "Ilie, Ilie!", acum clar nu mai aud tîmpenii. Stan își duce mîna la inimă și îi aplaudă la fel cum îi aplauda pe fanii steliști cînd califica echipa în primăvara europeană. E la 1.600 de kilometri de familie, își face meseria într-una din cele mai periculoase regiuni de pe glob, dar acum e fericit. "Ionuțe, lucrurile astea mă motivează să continuu, deși mi-e dor de casă", mi-a spus mai tîrziu. După 3 zile petrecute în Zakho, îl cred pe cuvînt.
Micii comercianți
Deși la stadion nu se află chioșcuri cu sucuri sau mîncare, fanii prezenți la meci nu au suferit din acest motiv. 10-15 copii se plimbau printre ei cu cutii pline de apă, ayran, sucuri sau tot felul de snacks-uri. Alții mai mari și mai pricepuți își puneau pe cap o tavă uriașă plină de covrigi și baclavale. Cînd stocul se termina, alți puști veneau cu cutii pline de pe cîmpurile alăturate. Și în afara stadionului afacerile erau în floare. Unii vindeau vată de zahăr, alții alune, alții ceai.
Au plecat înghesuiți
După meci, jucătorii de la Bagdad s-au urcat într-un microbuz antic care cu siguranță avea 300.000 de km la bord pe vremea lui Saddam Hussein. Cum autovehiculul a fost neîncăpător, cîțiva fotbaliști au fost nevoiți să plece cu alte mașini.
Polițiștii păzesc gardul...
Stadionul pe care s-a jucat meciul nu are peluze, iar gardul are sîrmă ghimpată ca la închisori. Cu toate acestea, un polițist îmbrăcat ca un soldat din filmele cu Stallone a stat tot meciul cu fața la un gard, deși în fața lui nu se afla nici un spectator!
...copiii intră pe teren
Numărul destul de mare de polițiști prezenți la meci nu a fost suficient pentru a-i opri pe doi copii să intre pe gazon. După cîteva sprinturi, aceștia au fost prinși, în apărarea lor sărind căpitanul și chiar patronul lui Zakho. La finalul partidei, aceștia încă erau reținuți de poliţiști și chiar au primit și cîteva palme sănătoase peste cap.
Au lăsat scuturile pentru rugăciune
Mai mulți polițiști credincioși au intrat la pauză în zona vestiarelor, au lăsat scuturile pe jos și s-au pus în genunchi pentru rugăciunea de după-amiază. Deși majoritatea populației este musulmană, Ilie Stan și staff-ul său nu au avut probleme din cauză că sînt creștini. Există chiar și două biserici creștine în Zakho, un oraș cu 500.000 de locuitori.
5 românisînt la Zakho: Ilie Stan, fundașul Mihai Leca, preparatorul fizic Lucian Păun, antrenorul cu portarii Nicolae Toader și masorul Claudiu Călin
7a fost locul ocupat de Zakho campionatul trecut. Acum e pe 2, cu 17 puncte după 10 etape
)
)
)
)
)
)
)
)
