Articol de GSP - Publicat miercuri, 06 septembrie 2017 09:53
Nicolae Lupescu, legenda Rapidului și tatăl lui Ionuț Lupescu, a murit la vârsta de 76 de ani după o lungă suferință!
Anunțul a fost făcut de soția lui Ionuț Lupescu pe contul său de Facebook. Culae a murit în această dimineață, la ora 7:00, la spitalul Fundeni.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă la cimitirul Belu catolic, de la ora 12:00. Urmează ca trupul său să fie depus la capelă joi seară sau vineri dimineață pentru ca toți cei care l-au îndrăgit să-și poată lua adio de la el.
Cine a fost Culae Lupescu
Când spui Lupescu, jumătate dintre microbiştii de astăzi se gândesc la Ionuţ, actualul oficial al UEFA. Cealaltă parte a suporterilor ştiu că ar putea fi vorba despre altcineva. Despre Culae Lupescu, fundaşul de granit al Rapidului, campion în 67, şi al naţionalei României, fundaşul care s-a luptat în Groapa cu lei de la Guadalajara. 10 ani bătuţi pe muchie a mâncat în Giuleşti când pîine albă, cînd neagră.
Totodată, el a fost unul dintre puținii fotbaliști care au avut posibilitatea să joace în străinătate în perioada comunismului. El e al șaselea fotbalist de la Mondialul din 1970 care a jucat în meciul de debut cu Anglia și s-a stins!
Tricolor la 29 de ani
Venise la Rapid să câştige trofee, iar cel mai mult a alergat după Cupa Românie. Primele două finale pe care le-a jucat au fost tot atâtea înfrângeri. Şi nu contra oricui, ci a rivalilor de la Steaua şi de la Dinamo. A trăit însă marea bucurie a titlului din 67, când “Zimbrul” Valentin Stănescu i-a condus pe vişinii spre un trofeu după care au alergat 44 de ani. N-a fost un copil teribil al gazonul şi poate tocmai de aceea a ajuns abia la 29 de ani la echipa naţională. Anii de trudă pe gazon i-au fost răsplătiţi în cele din urmă!
A luat campionatul, Cupa şi a plecat
Nicolae Lupescu (după câştigarea campionatului din 1967): "Nu-mi vine sa cred ca am luat campionatul. Pur si simplu nu-mi vine să cred. Acest titlu care a fost ani de zile ceva interzis pentru noi este in sfârşit al nostru? Ciupește-mă Jami (Jamaischi) să nu cred ca visez!"
La 32 de ani a lăsat Grantul şi România pentru austriecii de la Admira Wacker, unde a mai jucat cinci sezoane. N-a putut să se despartă de Rapid fără să ia şi el o Cupă. În 72, în finala cu Jiul Petroşani, Giuleştina obţinea a opta Cupă a Românie.
Culae a vorbit într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Adevărul în 2014 despre perioada petrecută la Rapid.
- Cum aţi ajuns rapidist?
- Când eram mic nu ţineam cu nicio echipă. Prima dată am dat probe la Steaua. Nu m-au primit. Au zis că n-am stofă de fotbalist. Am tăcut din gură şi am ajuns la Rapid. Nea Căliţă (n.r. – Nicolae) Roşculeţ era antrenor la Rapid şi rector la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ţinea la mine mult şi m-a luat din Divizia B, de la Flacăra Bucureşti. La Rapid am stat rezervă o jumătate de an. După aia am intrat în echipă şi n-am mai ieşit vreme de 12 ani, tată.
- E adevărat sloganul ăsta care se foloseşte, „Rapid – farmecul vieţii“?
- Nu e domn’e! Se tot dau mari ăştia... Pancu, Şumudică. Bat cu pumnul la inimă. Asta e vrăjeală. Eu n-am făcut în viaţa mea aşa ceva. Şi îmi pare rău că am stat la Rapid atâta timp, că am ieşit cu o pensie de mizerie.
- Cât aveţi pensie?
- 10 milioane jumate. După 40 de ani muncă!
- Vă pare rău că aţi jucat la Rapid?
- Păi da bineînţeles! Sincer îmi pare rău. Dacă jucam la Steaua sau la Dinamo, poate azi eram colonel şi aveam pensie 60-70 de milioane. Chiar şi titlul l-aş da... Rapidul nu s-a îngrijit de mine. M-au vândut la Admira Wacker, au luat pe mine 40.000 de dolari, iar la pensie nu mi-au calculat ăia cinci ani cât am jucat în Austria. M-au pus să aduc adeverinţă şi eu nu mai am de unde să iau hârtiile alea. Cinci ani nu mi i-au băgat la pensie. Poate mai luam şi de acolo vreo sută şi ceva de lei.
- Nu v-aţi bucurat când aţi luat titlul cu Rapid?
- Domn’e, am avut noroc... ce să mai. Bine că a făcut Dinamo cu UTA 0-0! Noi jucam la Ploieşti, cu Petrolul. Ăştia ne-au luat tare că le băgase şi Dinamo ceva bani să ne încurce. În minutul 20 ne-a dat unu’ o bară de s-a întors mingea la centrul terenului. M-am închinat: „Doaaaamne, bine că n-a intrat în poartă!“. Îmi aduc aminte că tot meciul m-a înjurat unu’ Costică şi nu mai ştiu cum, extremă stângă. Cum îl chema, măi? Hai, mă, zi-i, Costică...
- Dar de ce vă înjura?
- Nu ştiu de ce! Zicea: „’Vă neamu-n cur de amărâţii dracului!“. I-am făcut o alunecare de l-am aruncat vreo patru metri. Mi-a dat galben. Asta-mi aduc aminte.
În 2010, jurnalistul Gazetei Cristian Geambașu realiza la rândul său un interviu la dublu cu Ionuț și Culae Lupescu. Interviul poate fi citit AICI!
Ionuț și Culae Lupescu
)
)
)
)
)
)
)
)
