Amintirile lui Gary Neville: "Penalty-ul din meciul cu România ne-a făcut un favor. Ne-a curmat suferinţa!"

"Cartea despre fotbal a anului". Aşa numesc britanicii de la Daily Mail "Red", autobiografia lui Gary Neville, 36 de ani, care va fi lansată în septembrie

"Red" n-are cum să nu fie o lectură interesantă pentru că rîndurile îi aparţin unuia dintre cei mai deschişi şi mai neînfricaţi fotbalişti englezi. Cel care nu se sfieşte să spună inclusiv că "m-am bucurat teribil cînd vechiul şi obositul Wembley, cu facilităţi de toată jena şi cu fanii aceia înverşunaţi, a fost dărîmat".

Astăzi, în primul episod, fostul jucător al lui Manchester United "atacă" fără milă "naţionala" Angliei, suporterii, dar şi pe foşti selecţioneri.

"Jucătorii sînt îngroziţi cînd joacă pentru Anglia"
"Sînt momente în care privesc înapoi la cariera mea internaţională şi-mi zic: «A fost o mare pierdere de vreme». Nu vreau să par crud, dar cel mai bun prieten al meu, David Beckham, a fost «măcelărit» după Mondialul din '98, la fel şi fratele meu după Euro 2000", spune Gary.

El a identificat principalul defect al "naţionalei" pe care a reprezentat-o în 85 de meciuri: "Ar trebui să fie o experienţă extraordinară să îmbraci tricoul Angliei, însă mulţi jucători se gîndesc prea mult la consecinţele unui eventual eşec. La o întîlnire cu un psiholog cînd McClaren era selecţioner, tinerii jucători erau îngroziţi de ceea ce-i aştepta. Cîţiva dintre ei chiar recunoşteau că nu le place să joace pentru Anglia".

Liga cu United, nu Euro cu naţionala!
N-a fost cazul lui. Cu toate că el admite: "Sînt un patriot, dar, cît se poate de sincer, jocurile pentru Anglia le-am considerat ca fiind un bonus. Echipa de club era mereu pe primul plan. Dacă aş avea de ales între Liga Campionilor cu Manchester United şi Campionatul European cu Anglia, aş alege de fiecare dată un succes cu United".

"Am fost de rahat, Phil!"
Neville încă îşi aminteşte o mulţime de episoade în care Anglia a dezamăgit aşteptările fanilor. Unul dintre acesta este cel de la Euro 2000, cînd a părăsit competiţia încă din faza grupelor, învinsă de România (3-2) cu golul lui Ganea din 11 metri. "La Euro 2000 puteam juca 30 de ani şi tot n-am fi avut succes. Fratele meu a fost aspru criticat, el făcînd penalty-ul contra României, dar ne-a făcut de fapt un favor. Ne-a cruţat suferinţa! I-am spus de multe ori că n-are de ce să se simtă prost: «Am fost de rahat, Phil. Am fi plecat oricum devreme acasă»".

Keegan a adormit la şedinţa tehnică
Selecţionerul Angliei din acea perioadă, Kevin Keegan, iese cel mai "şifonat" din dezvăluirile lui Neville. Fotbalistul îşi aduce aminte că "era bun în discuţiile cu jucătorii, însă noi nu învăţam nimic de la el. La o şedinţă tehnică în timpul căreia unul dintre asistenţi ţinea o prelegere, Kevin, aflat în primul rînd, a adormit! S-a trezit dintr-o dată brusc şi toţi am început să rîdem de el".

5 turnee finale are în palmares Gary Neville: Euro '96, 2000 şi 2004 şi CM '98 şi 2006. Accidentat, a ratat Mondialul din 2002

"Să joci pentru Anglia e ca şi cum ai fi într-un montagne russe. Urci, cobori şi nu îţi dai seama mereu dacă îţi place sau nu experienţa"

"Fără nici o îndoială că federaţia engleză a greşit cînd l-a concediat prea uşor pe Venables şi cînd i-a numit pe Hoddle şi McClaren mult prea devreme"

"În Anglia avem propria cultură fotbalistică, bazată pe forţă. Nu văd Anglia să concureze pentru un trofeu major în următorii zece ani. Mai avem de recuperat"
Gary Neville

Neville despre selecţionerii Angliei

"Îmi plăcea să joc sub comanda lui Terry Venables. Federaţia a greşit cînd l-a concediat prea uşor, la fel cum a greşit şi atunci cînd i-a numit pe Hoddle şi McClaren prea devreme"

"Păcat că, în afara inteligenţei fotbalistice, Glenn Hoddle nu poseda şi calităţi de adevărat conducător. Înaintea meciului cu Argentina de la CM 1998, el i-a rugat pe cei din staff să meargă în jurul terenului în sensul invers acelor de ceasornic pentru a crea energie pozitivă. Din păcate, nu ne-a făcut nici un bine"

"Cînd Kevin Keegan era selecţioner, fanii aveau o scandare: «Dacă fraţii Neville pot juca pentru Anglia, atunci pot şi eu!». Lucrurile au mers atît de prost în perioada aceea, încît era o uşurare pentru mine atunci cînd eram lăsat pe afară sau cînd eram accidentat"

"Sven Goran Erikkson era un diplomat, nu-i plăcea să intre în conflict cu nimeni. Cu el, pînă la Mondialul din 2006, ne bazam prea mult pe automatismele unui 11 de bază. Numele mari aveau garantat locul în echipă în detrimentul celor mai buni jucători la acel moment"

"Mi-a părut rău de Steve McClaren, ştiam că este un antrenor bun şi credeam că va avea succes şi pe plan internaţional. Am înscris singurul meu gol pentru Anglia în mandatul său, la ultima mea selecţie. Păcat că am marcat în poarta greşită. S-a întîmplat în acea seară de rahat din Croaţia, din octombrie 2006. McClaren a greşit cînd a renunţat la Beckham!"

"Am avut o singură convocare cu Fabio Capello. Antrenamentele erau dure, concentrarea era maximă. Nu suporta întîrzierile. În timpul prînzului, i-a luat telefonul din mînă unuia dintre băieţi. Cred însă că a greşit că n-a folosit sistemul 4-3-3 la Mondial. A preferat în schimb un 4-4-2 învechit şi previzibil"

"Nevestele trebuiau oprite!"
Gary Neville îşi aminteşte cum decizia ca jucătorii Angliei să fie însoţiţi de soţii şi iubite la Mondialul din 2006 a avut un efect negativ asupra echipei. "Acelaşi lucru s-a întîmplat şi la Euro 2004, femeile intrau tot timpul în hotelul nostru. Doar că în 2006 situaţia a atins punctul culminant. Sven, selecţionerul de atunci, este vinovat pentru ceea ce s-a întîmplat atunci, lucrurile au scăpat din mînă. E destul de greu să joci pentru Anglia şi fără a fi distras! Într-adevăr, un fotbalist nu-şi petrece îndeajuns timp cu familia, însă recompensele pentru aceşti jucători sînt uriaşe. Înnebuneam cînd îi auzeam pe colegii mei că trebuie să se revanşeze în faţa soţiei sau a copiilor. Unul dintre jucători, cu cîteva zile înaintea «sfertului» cu Portugalia, a spus că e ziua fetiţei lui şi că trebuie să se ducă la hotelul familiei să taie tortul. Alţi doi sau trei au profitat şi s-au furişat şi el din hotel. Atunci am decis să merg la Sven şi să-i spun: «Gata, trebuie să punem punct!».