INTERVIU » Zlatan Ibrahimovici: “Eu sînt fotbalistul căruia oamenii îi spun «Mulţumesc»”

Zlatan, teribilul puşti suedez cu tată bosniac şi mamă croată crescut în Rosengard, cel mai dur cartier din Malmo – unde a învăţat taekwondo pentru a supravieţui -, e acum, la 31 de ani, în vîrful carierei sale.

Un star planetar. "O legendă", cum singur se proclamă. Un fotbalist menţionat de Google în 21,1 milioane de articole. Ale cărui transferuri, însumate, au atins 168 de milioane de euro, transformîndu-l în cel mai scump jucător din toate timpurile. Şi cu al treilea salariu al momentului: 14,5 milioane de euro la Paris Saint-Germain.

În interviul din L’Equipe, Ibrahimovici apare aşa cum e el: sincer, nonconformist. Şi vulcanic. Rădăcinile slave nu dispar.

- Zlatan, îţi dai seama că, în doar cîteva luni de la transferul la PSG, ai impresionat deja întreaga Franţă?
- Ah, OK. Să înţeleg că nu eram atît de bun înainte să vin aici? (rîde)

- Ba da, dar să spunem că nu te vedeam jucînd atît de mult.
- Eu rămîn fidel stilului meu. După, comentariile unora, articolele altora există peste tot. Nu mă interesează decît colegii şi antrenorul. Ei trebuie să fie mulţumiţi de mine. Dacă ei se simt bine jucînd şi antrenîndu-ne împreună, e perfect. Restul, ceea ce înconjoară fotbalul, e la fel pretutindeni şi face parte din această meserie.

"Plec de la cea mai mare echipă pentru a fi fericit"

- Ai început excelent în Champions League la Paris, 4-1 cu Dinamo Kiev. Este Liga o competiţie frustrantă pentru tine?
- Am cîştigat toate trofeele posibile, mai puţin această Ligă a Campionilor. Dacă o voi cuceri într-o zi, ar fi minunat. Dacă nu, nu înseamnă că mi-am ratat cariera. De altfel, este un Fenomen în fotbal care n-a învins în Ligă. E brazilian şi se numeşte Ronaldo. Nu cred că şi-a făcut praf cariera...

- Ai fi putut cîştiga Liga dacă n-ai fi rămas doar un sezon la Barca...
- Ştiam că plec de la marea favorită. Dar, acceptînd transferul la Milan, am ales să fiu fericit. Dacă rămîneam, aş fi fost sigur de trofeu, însă eram un campion nefericit. Am şi spus-o în 2010: "Părăsesc cea mai bună echipă din lume pentru a fi fericit".

"Unu plus unu fac 2, nu 11"

- Ce amintire ai păstrat din acel unic sezon la Barca?
- Acel an va fi unul aparte în viaţa mea. Primele şase luni au fost fantastice. Apoi, ceva s-a întîmplat. Nu am nici acum răspunsul, probabil că nu-l voi avea niciodată. Nu contează. Am învăţat multe acolo. Mai ales că, în fotbal, totul se poate schimba foarte repede. Uneori, în numai douăzeci şi patru de ore.

- E adevărat că parteneriatul cu Messi devenise imposibil?
- Este o întrebare pentru antrenor. Eu mi-am făcut jobul. Dacă un club plăteşte peste 60 de milioane de euro pentru mine şi eu nu joc, e problema sa, nu a mea. Poate că, atunci cînd o persoană se va hotărî să vorbească, vom afla ce s-a întîmplat. Această persoană e Guardiola. Eu nu spun decît un lucru: unu plus unu, adică eu si Messi, nu înseamnă 11. Unu plus unu egal doi.

- Ce antrenor ţi-a influenţat cariera?
- Fabio Capello, la Juventus, şi Jose Mourinho, la Inter. Primul, pentru disciplină şi mentalitate. Al doilea, pentru că este dintr-o generaţie proaspătă, neatinsă de metodele lui Capello. Capello este "old school". Muncă multă şi dură, disciplină de fier, strategie. Pe fond, Mourinho e la fel, însă mai tînăr şi cu o abordare diferită.

"Vreau să marchezi, nu să joci bine"

- În autobiografie, povesteşti că, la Juventus, Capello ţi-a cerut să devii un ucigaş în faţa porţii.
- Cînd eram mai tînăr, nu aveam în minte decît să creez un joc frumos. Capello mi-a spus: "În poziţia ta, de vîrf, trebuie să te gîndeşti doar să marchezi. Tu nu dai suficiente goluri. Pentru mine, important este să înscrii, nu să joci bine". Şi din această perspectivă, Capello e de modă veche. Mourinho îţi cere să marchezi şi să joci bine în acelaşi timp. Iată diferenţa dintre ei.

- Nu eşti un atacant "născut asasin"!
- Nu. Şi cine nu are asta în sînge, învaţă. Ce valorează Pippo Inzaghi, de exemplu, ca fotbalist? El nu e într-adevăr un fotbalist. Dar are un instinct uriaş de hitman în faţa porţii. E marea sa calitate. Capello mă considera un jucător fantastic, însă trebuia să fiu mai eficace în careu. Şi m-a obligat să mă antrenez ore în şir pentru a mă obişnui să şutez şi să marchez mai multe goluri. O metodă ce mi-a inoculat că misiunea mea esenţială este golul.

"Cînd fac ceva rău, se vede şi mai mult"

- Obsesia golului face un atacant să pară un pic nebun?
- Pentru a juca bine, trebuie să fii nebun. A marca e altceva. Depinde în special de performanţa echipei tale. Cînd dai un gol, este întotdeauna datorită colegilor.

- Eşti foarte puternic, dar ai şi calităţi tehnice extraordinare. Ce importanţă are dimensiunea estetică a jocului tău?
- La început carierei, nu mă interesa decît spectacolul. Apoi, m-am gîndit ce să fac pe teren pentru a învinge, fiindcă aceasta e finalitatea. Fiecare jucător are stilul său, personalitatea sa, caracterul său. Mie îmi place să fac diferenţa în meci. Ador să fiu cel pe care oamenii îl privesc la sfîrşit, spunîndu-i: "Mulţumesc". Eu sînt acela. De aceea muncesc enorm la antrenamente. Mă simt unul dintre cei 22 de jucători de la PSG, dar să spunem că, atunci cînd eu fac un lucru bun, se vede mai mult. Şi, cînd fac ceva rău, se vede şi mai mult (rîde).

"Cu cît se spun mai multe prostii despre mine, cu atît mai bine"

- Parcă încerci să ştergi acea imagine a lui Zlatan, care se considera pe vremuri mai important decît echipa lui...

- Cine zice asta?

- E imaginea pe care ai lăsat-o în ţările unde ai jucat înainte.
- Oamenii spun ce vor. Vorbesc însă fără să mă cunoască. Dar face parte din folclor, nu mă deranjează. Cu cît se scriu mai multe prostii despre mine, cu atît mai bine. Îmi dau mai multă energie, mai multă adrenalină pentru a mă autodepăşi pe gazon. Eu nu încerc să fiu perfect. Nici nu-mi place ideea de perfecţiune. Pentru mine, nimeni nu e perfect. Cine spune că e perfect e un rahat (rîde)!

- Te hrăneşti din lucruri negative?
- Dacă te relaxezi, e rău. Cînd eşti mulţumit de tine, te adormi singur. Pentru a fi bun, trebuie să te simţi furios. Eu joc bine doar cînd am furie în suflet.

- Vorbeşti mult pe teren?
- Urlu mult (rîde).

"Nu sînt un star rock"

- Putem să te comparăm cu un star rock în crampoane?
- Nu sînt nici un star rock. Sînt fotbalist. Am venit la Paris să joc. Am 1,96 metri şi 100 de kilograme. Dumnezeu m-a creat astfel. Dar dacă am ajuns sus, e datorită jucătorilor alături de care am fost de-a lungul carierei. Îmi aduc aminte de Thuram şi Vieira, la Juventus. Îi vedeam cum se antrenează ca nebunii în fiecare zi. Dacă te consideri un prinţ, pierzi această dorinţă de a munci pe rupte.

- Şi tu cum erai?
- Îi priveam pe aceşti jucători formidabili şi îmi ziceam: "Dacă ei se pregătesc atît de dur, de ce să n-o fac şi eu?". Voiam să ajung ca ei, atunci trebuia să procedez la fel.

- Dar nu simţi că eşti privit ca un jucător diferit?
- Eu sînt doar Zlatan. Ştiu că am mari responsabilităţi aici, însă nu înseamnă că plutesc undeva la zece mii de metri altitudine. Am picioarele pe pămînt. În fotbal, printre contracte mari şi glorie, poţi să-ţi pierzi capul uşor. Cînd afirm că nu voi uita niciodată de unde am plecat, nu sînt cuvinte aruncate în aer. Poţi scoate un puşti dintr-un ghetou, dar nu poţi scoate ghetoul din acel puşti".

"Mănînc fotbal pe pîine"

- Vezi multe meciuri la televizor?
- Nu mă uit decît la cele mai importante, de exemplu o finală de Campionat Mondial. Dedic deja fotbalului mai multe ore pe zi, pot spune că mănînc fotbal pe pîine. De aceea, cînd nu am obligaţii, încerc să mă odihnesc şi să-mi aerisesc mintea. Iar Parisul este o capitală fantastică. Un oraş imens, pe care nu îl cunoşteam înainte să mă transfer la PSG.

- În Franţa, nu eram obişnuiţi să vedem un star de dimensiunea lui Ibrahimovici.
- Şi vă place sau nu (rîde)?

- Da.
- Serios, vă întreb pentru că apariţia mea aici nu-i încîntă pe toţi. Chiar şi oamenii politici fac comentarii negative.

" Banii mei generează mai multe impozite pentru Franţa"

- Salariul tău, 14,5 milioane de euro net, naşte polemici.
- Pentru a avea calitate, trebuie să plăteşti, nu? Calitatea nu e gratis nicăieri. Şi, apoi, pentru ce atîtea critici? Pînă la urmă, aceşti bani vor genera mai multe impozite pentru Franţa. Deci politicienii ar trebui să fie mulţumiţi. E straniu ce se întîmplă... Ştiţi, am cîştigat deja mulţi bani înainte să semnez cu PSG. Am acceptat totul pentru proiect. Bineînţeles, există o piaţă. Voi, ca jurnalişti, n-aţi părăsi L’Equipe ca să vă duceţi la alt ziar şi să cîştigaţi 500 de euro mai puţin. Aşa e şi în fotbal. Cînd pleci, vrei să cîştigi măcar la fel. Dar nu alerg după bani. Chiar dacă m-aş retrage acum, la 31 de ani, aş putea să trăiesc excelent pînă la sfîrşitul vieţii.

- Ni se pare că nu vei fi niciodată liniştit. E adevărat?
- Niciodată! Voi fi mereu un furios, un revoltat, mereu nemulţumit de mine însumi. Dar această furie m-a adus aici.

- Cum îţi vei petrece timpul după ce te vei retrage?
- Am doi băieţei, Max, de 6 ani, şi Vincent, de 4 ani. Îi voi creşte ducînd o viaţă simplă, normală, nu una de star rock.

- Îi vei creşte într-o vilă aflată în mijlocul unei insule pe care ai cumpărat-o în Suedia?
- N-am cumpărat nici o insulă! Oamenii care au scris asta n-au verificat, nu m-au întrebat nimic. Dar, asta e, totul face parte din joc. Şi voi veţi da un titlu mare pe salariul meu. Aşa se întîmplă, nici o problemă. Dacă voi sînteţi fericiţi, şi eu sînt fericit... (rîde).

"La 31 de ani, sînt la fel ca vinul. Cu cît e mai vechi, cu atît e mai bun". (Zlatan Ibrahimovici)

"Ce valorează Pippo Inzaghi, de exemplu, ca fotbalist? El nu e într-adevăr un fotbalist. Dar are un instinct uriaş de hitman în faţa porţii. E marea sa calitate" (Zlatan Ibrahimovici)

"Eu nu încerc să fiu perfect. Nici nu-mi place ideea de perfecţiune. Pentru mine, nimeni nu e perfect. Cine spune că e perfect e un rahat!" (Zlatan Ibrahimovici)

"Nu alerg după bani. Chiar dacă m-aş retrage acum, la 31 de ani, aş putea să trăiesc excelent pînă la sfîrşitul vieţii" (Zlatan Ibrahimovici)

"În fotbal, singurul care mă putea face să deschid televizorul seara pentru un meci era Ronaldo. Brazilianul era minunat" (Zlatan Ibrahimovici)

"Van Basten e o legendă, a marcat istoria fotbalului. Şi s-a retras atît de devreme, la 30 de ani... Imaginaţi-vă dacă ar fi putut juca mai mult!" (Zlatan Ibrahimovici)

Ibra: " Mutu era bolnav cu petrecerile"
Patru ani a fost coechipier Zlatan cu patru "tricolori", jucînd alături de trei dintre ei la Ajax şi împreună cu Mutu la Juventus. Iată ce a spus despre ei de-a lungul timpului.

CHIVU (colegi între 2001 şi 2003 la Ajax): "Căpitanul. Liderul echipei, pe care îl respecta tot clubul la Amsterdam"

LOBONŢ (2002-2004, Ajax): "Un excelent goalkeeper de reflex. Conducea apărarea din poartă. O clipă nu tăcea"

MITEA (2003-2004, Ajax): "Micul meu prieten român de la Ajax. Îi spuneam «Maradona», dribla din instinct, excelent"

MUTU (2005-2006, Juventus): "Am petrecut mult timp cu Mutu. Eram colegi de cameră, m-a ajutat mult la Juve. Şi avea nişte poveşti de muream de rîs. Era bolnav cu petrecerile!"

"Ali vorbea şi făcea!"
Zlatan admite că are un idol. Numele său: Muhammad Ali. "Adoram la el faptul că spunea dinaintea meciului ce avea să facă, modul în care îşi va bate adversarul. Şi ce zicea, aia făcea. Mulţi oameni vorbesc, dar nu fac nimic", afirmă Ibrahimovici despre cel mai mare boxeur al tuturor timpurilor.

6 este numărul anilor în care Zlatan a fost ales cel mai bun fotbalist suedez (2005, 2007-2011)

3 titluri de jucătorul anului are în Italia (2008-2009 şi 2011); golgeter în Serie A (2009 – 25 de goluri, 2012 – 28 de goluri)

9 titluri de campion are Ibrahimovici: două cu Ajax, două cu Juve, 3 cu Inter, unu cu Barca şi unu cu Milan; are 18 trofee în total

33 de goluri a marcat Ibra la "naţionala" Suediei în 88 de meciuri începînd din 2001

500 de meciuri a jucat atacantul suedez la echipele de club; a înscris 243 de goluri, avînd şi 94 de assisturi