Articol de Theodor Jumătate - Publicat miercuri, 27 aprilie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 27 aprilie 2011 11:14
Astăzi, 2 martie, la o zi după meciul Chelsea - Man. United, se împlinesc 20 de ani (da, 20 de ani!) de cînd Ryan Giggs a păşit pe gazonul proaspăt de pe Old Trafford. A fost dragoste la prima vedere faţă de Manchester. Galezul, 17 ani pe 2 martie 1991, 37 de ani acum, nu s-a mai despărţit de acest club uriaş, de acest manager cu 9 vieţi, Alex Ferguson, de această echipă uluitoare, de aceşti fani care îl divinizează. 20 de ani formidabili, cu o mulţime de trofee şi recorduri depăşite. "Sînt mîndru", spune Ryan într-un interviu pentru The Guardian. Şi fericit de "cea mai frumoasă aventură a vieţii".
"O viaţă corectă, un profil invizibil"
Pe 2 martie 1991, un puşti hipertalentat, şi ambiţios, şi curajos, debuta la ManU într-un meci cu Everton. A pierdut cu 2-0 şi nu îşi aminteşte decît reproşurile lui Ferguson, pe un ton ridicat, ca de obicei după o înfrîngere a lui United.
Cum a rezistat 20 de ani la Manchester? "În primul rînd, e foarte important cu ce te naşti. Apoi, contează la fel de mult să-ţi trăieşti viaţa corect, să păstrezi un profil invizibil aproape în afara terenului". De exemplu, scrie The Guardian, "nu înţelege cum de Rio Ferdinand poate dezvălui celor 600.000 de prieteni de pe Twitter ce mănîncă în fiecare dimineaţă...". "Mie mi-ar fi imposibil".
Ryan a detaliat prima săptămînă, teribilă, şocantă: "Promovînd la seniori, descoperi o publicitate excesivă, fete care nu te slăbesc şi fotografi care te urmăresc peste tot. Un ziar, Today, astăzi nu mai există, mi-a cercetat la sînge familia, familia tatălui, ruptura dintre mama şi tata. A fost... Nu mi-a plăcut".
"O dorinţă şi mai aprinsă"
Timp de 20 de ani, Giggs s-a concentrat doar la fotbal: "La început, e doar dorinţa de a juca în prima echipă şi de a rămîne acolo. Vremea trece, dar dorinţa nu dispare. Din contră, este şi mai aprinsă".
A cîştigat o mulţime de meciuri, însă "înfrîngerile sînt cele pe care nu le uiţi. Se lipesc de tine. Pleci în vacanţă, te întinzi pe plajă ca să te joci cu copiii şi o faci. Vine totuşi un moment de linişte şi îţi aduci aminte iarăşi de eşec. Te enervează la culme. Eşti în vacanţă, nervos în vacanţă".
Motorul care l-a propulsat
Momentul cel mai dificil a fost după "primul meu sezon complet, cînd am pierdut titlul în faţa lui Leeds. Un sentiment îngrozitor, de vid spiritual". Al doilea, "înfrîngerea cu Barcelona, din finala Ligii Campionilor 2009. În autocar, după meci, ştii că n-ai jucat bine, ştii că echipa n-a mers deloc. E ultima partidă a sezonului, nu mai poţi întoarce timpul înapoi şi eşti terminat psihic".
Totuşi, au fost puţine asemenea eşecuri. Iar trofeele, cele 32 de cupe cucerite în toate competiţiile, inclusiv de două ori Cupa Campionilor, l-au propulsat în această călătorie extraordinară.
Finalul? Să nu ne gîndim la final. Ryan nu se gîndeşte. Cel puţin pînă în vara lui 2012, ne va încînta cu jocul său minunat.
861 de meciuri a jucat Giggs pentru Man. United în toate competiţiile
158 de goluri a marcat galezul la Manchester în toate competiţiile
131 de coechipieri a avut Ryan în 20 de ani petrecuţi pe Old Trafford
11 titluri de campion a cîştigat Giggs cu Manchester United
32 de trofee a cucerit Ryan Giggs din 1991 pînă în 2011
1 este cifra cluburilor lui Giggs în întreaga carieră: Man. United
1 este numărul managerilor lui Ryan în carieră: Alex Ferguson
COECHIPIERI: Scholes, Robson sau Keane?
Care a fost cel mai bun coechipier pentru Giggs în 20 de ani de carieră? "Aş putea spune Paul Scholes. N-am văzut pe nimeni, niciodată, pentru care fotbalul să pară atît de uşor", crede Ryan, care nu-l uită nici pe Bryan Robson: "Dacă el era pe teren, erai convins că nu vei pierde niciodată. Apoi, după ce «Robbo» s-a retras, a apărut Roy Keane. Şi alături de Roy te simţeai invincibil".
MANAGER: "Adoră provocarea"
Pentru a-l descrie pe Alex Ferguson, Giggs îşi aminteşte un moment de la derbyul cu Manchester City, din noiembrie. "Înaintea meciului, managerul n-a scăpat de virusul care bîntuia echipa. Avea febră mare, arăta înfiorător", a povestit Ryan: "În ziua meciului însă, Sir Alex era pe bancă, fiindcă nu poate să lipsească pentru nimic în lume. Adoră provocarea". Va pleca Ferguson? "În viitorul apropiat, clar, nu! Sînt convins că va rămîne încă multă vreme după ce eu mă voi retrage".
GLUMA: "Foehnul" lui Ferguson
Nici Giggs nu a scăpat de renumitul "foehn" al lui Alex Ferguson, acea furie dezlănţuită care îţi coafează părul. L-a simţit pe propria piele chiar de la început, după ce "bătrînii" Steve Bruce şi Bryan Robson i-au făcut o farsă. "Mi-au zis că, o dată ce am devenit jucător la prima echipă, pot să-i cer o maşină de la club. Iar eu am bătut la uşa lui Sir Alex. Ce a ieşit... A înnebunit de furie".
)
)
)
)
)
)
)
