Articol de Cristina Negrilă - Publicat duminica, 20 iunie 2010 00:00
Cel mai bun fotbalist al lumii, Lionel Messi, a acordat un amplu interviu cotidianului argentinian "Olé". Află ce crede "Balonul de Aur" despre acest Mondial, cum a reuşit să joace la fel de bine cum o face la Barcelona şi pentru naţionala ţării sale şi multe alte detalii. Messi e un fenomen şi în afara terenului. Modestia sa şochează şi încîntă. E altfel şi totuşi crede despre el că e la fel ca toţi ceilalţi.
- Conştientizezi că s-a produs o schimbare în ceea ce te priveşte?
- Da, m-am schimbat. În calificări nu eram eu. Nu eram eu în cadrul grupului, dar acum sînt eu, graţie colegilor, graţie lui Diego.
- Şi de ce nu erai tu?
- Nu-mi ieşeau lucrurile şi cum ajungeam în Argentina auzeam numai critici la adresa mea. Mi-era greu să joc în condiţiile astea şi totul devenea de fiecare dată mai rău.
- Cum te împăcai cu toată situaţia?
- Eu nu citesc şi nu ascult nimic, nici ce se spune de bine, nici de rău. Dar cei din familie îmi spuneau totul, pentru că sufereau pentru mine. Iar apoi, cînd eram la naţională, în cantonament, uneori mă uitam la programele de sport (zîmbeşte, ca o persoană care se dă de gol după ce spune o minciună).
- Ce înseamnă "să fiu eu însămi" pentru Messi?
- Să fiu liber. La naţională simt asta pentru prima dată, mă simt la fel ca la Barcelona. Am încredere în toţi, glumesc cu toţi fără probleme. Atmosfera e foarte bună şi d-asta mă simt şi eu bine. În acest moment mă simt cel mai fericit.
- Îţi părea rău sau simţeai furie?
- Cîte puţin din toate. Mă durea să ajung acasă şi să văd că sînt lovit din toate părţile fără să fi făcut nimic rău. Veneam de la Barcelona, unde îmi ieşea totul foarte bine, lumea mă iubea. În Argentina, în schimb, se spuneau o mulţime de tîmpenii, fără legătură cu fotbalul. Asta m-a durut cel mai mult: mereu am spus că nu mă deranjează dacă sînt criticat pentru jocul meu. EU eram primul care îşi făcea probleme pentru asta. Dar să te critice pentru alte lucruri m-a deranjat foarte mult.
- E adevărat că cel mai mult te-a durut cînd s-a spus că nu ştii imnul Argentinei?
- Da, partea cu imnul m-a deranjat foarte mult. La fel ca şi faptul că spuneau că nu mă dedic naţionalei, că nu joc la fel pentru Argentina pentru că nu mă plăteau ca la Barcelona, că mă menajam sau că nu voiam să joc. O grămadă de prostii.
- Cel puţin ai avut parte de nişte episoade amuzante. Veron a povestit că în cantonamente îţi trimiteau mesaje cu strofe din imn.
- Da, da. Într-o zi eram în cantonament şi cînd am intrat la masaj, cîţiva colegi au început să cînte imnul.
- Am scris la un moment dat că dacă naţionala ar fi fost o echipă de club, ai fi cerut să te vîndă.
- Da, aşa e. Nu mă simţeam bine la naţională. Dar, pe de altă parte, mi-era foarte clar că îmi doream să schimb situaţia asta şi trebuia să o fac pe teren. Ştiam că voi reuşi ştiam că va veni momentul ăsta şi că într-o bună zi voi redeveni eu şi în tricoul naţionalei Argentinei.
- Te-ai pregătit pentru ca acest turneu să fie Mondialul tău?
- M-am pregătit pentru a juca la fel cum joc la Barcelona şi voi da tot ce am mai bun pentru naţionala ţării mele. Eram convins că atunci cînd voi ajunge aici, în Africa de Sud, la Mondial, totul va fi diferit.
- De ce erai atît de sigur?
- Cînd am ajuns în Argentina şi m-am alăturat echipei, am văzut o schimbare, totul era diferit. Nu doar eu eram altfel. Cu toţii am muncit din greu în calificări.
- A fost greu în calificări?
- Da, au fost meciuri dificile. Să joci în deplasare, să evoluezi pe terenuri dificile. Nici acasă nu era mai uşor, la situaţia în care eram. Acum am luat-o de la capăt.
- Au fost diverse mesaje în ultima vreme. Unul dintre ele a fost celebra expresie spusă de tine la sărbătorirea titlului cu Barcelona, în Primera.
- Am spus ce am simţit într-un moment de euforie. Dar nu am spus-o ca să impresionez pe cineva, a fost o reacţie normală, aşa am simţit să spun atunci.
- Alt mesaj a fost atunci cînd ai ajuns la Ezeiza şi ai spus că vei răspunde pe teren la întrebarea: "De ce nu joci la fel pentru Argentina cum joci pentru Barcelona?".
- Obosisem să spun mereu acelaşi lucru, mi se puneau întrebări cu rea-intenţie şi... Mereu am fost de părere că cel mai bine e să răspunzi pe teren.
- În ce moment al Mondialului ai început să te simţi tu însuţi?
- Înainte chiar de a începe. Abia am ajuns în Africa de Sud şi mi-am dat seama că sînt bine, că echipa a devenit puternică în faţa criticilor. Din primele clipe îţi dai seama la ce nivel eşti. Am avut norocul să încep bine, mi-am dat seama ce va urma pentru mine.
- Cum a fost cînd Diego ţi-a spus că eşti la nivelul la care joci o miuţă cu Iisus, metaforic vorbind?
- Mulţumită lui Diego sînt cum sînt acum. Mulţumită lui şi colegilor mei. Am avut cîteva discuţii şi Diego m-a făcut să văd lucrurile altfel. M-a ajutat să fiu aşa cum sînt acum. Mi-a spus că va fi alături de mine mereu, că singurul lucru pe care-l vrea de la mine e să fiu eu însumi, să nu dau atenţie criticilor, să joc fotbal şi să fiu fericit, să fac la fel cum fac la Barcelona. Din momentul ăla am început să cresc.
- Joci fotbal cu Iisus sau nu?
- Ha... ce ştiu eu. Mă simt bine şi mă distrez, atîta tot.
- Cum de eşti atît de relaxat cînd primeşti atîtea premii pentru că eşti considerat cel mai bun jucător al lumii?
- Îţi pot răspunde fraţii mei: nu dau mare importanţă acestor lucruri... Ei îmi spun: "nebunule, ai cîştigat premiul pentru cel mai bun jucător al lumii şi nu faci caz din asta?". Eu nu dau mare atenţie premiilor.
- Cum ţi se pare ediţia asta a Mondialului pînă acum?
- Se spune că Argentina joacă bine, am cîştigat două meciuri... Nu e un Mondial uşor. Au pierdut Spania şi Germania, Anglia a remizat în două meciuri. E posibil orice, chiar dacă noi am învins în ambele partide, iar asta te ajută să fii în formă.
- Ai lăudat foarte mult echipa. Cît de important e Veron în cadrul grupului?
- E foarte important. Sebastian a vorbit mereu cu mine şi mi-a dat sfaturi. El mă cunoaşte bine, ştie cînd sînt supărat şi mă ajută să ies din starea asta. În sînul echipei e la fel de important.
- Cînd eşti nervos, supărat e mai bine să încerce cineva să vorbească cu tine sau să te lase singur?
- Nuuuuu. Nu trebuie să încerce cineva sa-mi vorbească. Mă supăr din prostii. Cei care mă cunosc ştiu.
- În ultima vreme, ai devenit un jucător de atac mult mai complet?
- Joc diferit. Contra Nigeriei am jucat mai ofensiv, pentru că îl aveam pe Veron şi aveam mai mult spaţiu, primeam mingea şi pasam cu celelalte două vîrfuri. Contra Coreei de Sud am jucat mai retras şi rămîneam mai departe de poartă. Dar asta era strategia, din punctul ăsta de vedere e diferit faţă de ce joc la Barca.
- Selecţionerul este foarte apreciat. Se află Diego în cel mai bun moment al său ca antrenor?
- Da, chiar e în cel mai bun moment al lui ca tehnician. Şi el e la fel ca noi. De cînd ne-am reunit şi am ajuns aici am început să lucrăm foarte mult din punct de vedere tactic. Primul gol pe care l-am marcat la acest Mondial a fost din fază fixă. Sînt chestii pe care înainte nu aveam timp să le exersăm.
- Cum e să porţi 10-le lui Diego?
- E o responsabilitate frumoasă. Sper să ca la finalul Mondialului să ridic acest număr pe cea mai înaltă treaptă, unde a fost întotdeauna în istoria echipei. Respect mult acest tricou.
- Ai spus cîndva că joci deja cu 10 la Barca şi nu e o presiune pentru tine.
- Da, mereu am spus că nu am nici o problemă. Cînd am preluat numărul la Barcelona ştiam ce înseamnă. Îl purtase Ronaldinho, care reuşise atîtea performanţe şi nu am avut probleme. Din contră, îmi place mult responsabilitatea.
- Chiar crezi că un Mondial bun ar însemna să fiţi campioni?
- E ceea ce ne dorim.
- E o dorinţă, deşi să fii între primele 4 e deja o performanţă.
- Argentina nu a mai ajuns în semifinalele unui Mondial din 1990, dar cel mai important ar fi să ieşim campioni. De locul doi nu-şi aduce nimeni aminte.
- Ce ai da ca să fii campion în Africa de Sud?
- Să fii campuion al lumii nu se compară cu nimic. Îmi imaginez ce-ar fi în Argentina dacă vom reuşi... Am avut parte de o despărţire impresionantă la plecarea din Argentina către Africa de Sud din partea fanilor, să ne întoarcem acolo cu trofeul ar fi ceva incredibil.
- Privind adversarele devii şi mai entuziasmat?
- Cînd le văd îmi vine să repet că nu e deloc uşor. Unele favorite au momente dificile şi, cum spuneam şi înainte, oricine poate cîştiga în faţa oricui. Noi sîntem liniştiţi pentru că ne-am descurcat bine în primele două meciuri, sperăm să continuăm să progresăm, dar fără să ne simţim presionaţi. Luăm totul pas cu pas.
- Ai schimbat vreun mesaj cu Xavi sau Iniesta?
- Da, vorbesc cu mulţi dintre colegii mei de la Barcelona care joacă la naţională. Sînt liniştiţi. Au pierdut primul meci şi s-a complicat situaţia, dar cred în forţa lor şi au jucători buni care pot cîştiga ultimele două meciuri.
- Contra cui ţi-ar plăcea să joci şi ce echipe ai vrea să eviţi?
- Acum mi-e indiferent. Dacă noi sîntem în formă nimeni nu-şi va dori să joace contra noastră.
- Dar ai prefera o înfruntare cu Brazilia sau mai bine nu?
- Sper să se înfrunte între ei şi noi să avem alt drum. Dacă vor continua aşa, în optimi se pot înfrunta Brazilia şi Spania. Dar dacă am juca noi contra lor, nu s-ar întîmpla nimic. Totuşi, dacă reuşim să-i evităm, cu atît mai bine.
- În acest moment, tot ce-ţi lipseşte e golul. Îl păstrezi pentru un moment important?
- Nu, mi-ar fi plăcut să fi marcat deja. Am avut ocazii în primul meci, şi în al doilea, dar nu-i nimic. Ştiu că va veni şi golul.
- Ce jucător te-a surprins din echipa ta?
- Pastore. Nu prea l-am văzut jucînd şi nu jucaserăm împreună. Din ce văd la antrenamente, pare un jucător cu nişte calităţi impresionante. E mai mic decît mine şi cred că va avea un parcurs foarte bun.
- Ce-ţi spunea Carlitos, jucătorul preferat al argentinienilor, cînd argentinienii te criticau?
- Carlitos, ca şi restul băieţilor, m-a apărat întotdeauna. Toţi m-au încurajat şi mi-au spus să nu dau atenţie criticilor şi că nu trebuie să demonstrez nimic nimănui.
- Te-ai gîndit vreodată ce ai fi făcut dacă n-ai fi jucat fotbal?
- Nu, de mic ştiam că voi fi fotbalist. Am plecat la 13 ani la Barcelona pentru a reuşi asta. Plus că nici nu ştiu să fac altceva.
- Cînd ai aflat cine e Maradona?
- Hmm... nu-mi aduc aminte... Cînd Diego şi-a încheiat cariera eu aveam 10 sau 11 ani. Cînd a fost la Newell's am fost să-l văd pe teren. Dar eram foarte mic.
- Ai văzut Heroes?
- Ce?
- Filmul din Mexico '86.
- A...da, l-am văzut cu ceva timp în urmă.
- Nu se poate să nu te mobilizeze faptul că eşti comparat cu Maradona.
- Nu, dar eu mereu spun: nu e normal să fiu comparat cu Diego. Eu încerc să-mi construiesc propriul drum şi să intru în istoria fotbalului. Şi să fiu eu însumi.
- Te uiţi la meciurile tale?
- Nu, nu mă uit: îmi e ruşine.
- Cum ţi se pare Messi cel de pe Play Station?
- E rapid cînd manevrez bine joystick-ul. Dar acum mă joc foarte puţin pe Play Station, m-am săturat. Petrec mai mult timp cu fraţii mei şi cu prietena mea.
- Umbli cu mulţi bani în portofel?
- Nu, niciodată. Mereu am puţini.
- Şi cînd vrei să-ţi cumperi ceva?
- Plătesc cu cardul.
- Ce cadou îi pregăteşti tatălui tău pentru "Ziua Tatălui"?
- Le doresc tuturor o zi a tatălui frumoasă, tuturor şi în special tatălui meu. Vine aici peste două zile şi îi voi face un cadou.
- Îi vei dărui trofeul Cupei Mondiale? Cum îţi imaginezi ziua de 11 iulie?
- Mai e mult pînă atunci, trebuie să luăm totul pas cu pas, cu răbdare. Sper ca în acea zi să ridic Cupa şi să sărbătoresc cîştigarea trofeului.
sursa: ole.com.ar
)
)
)
)
)
)
)
