Articol de GSP - Publicat miercuri, 15 decembrie 2010 00:00
Nu mă voi încadra niciodată în rîndul celor pentru care o înfrîngere sau o victorie e totuna. Steaua a pierdut aseară la Napoli şi, indiferent de modul în care a făcut-o, eroic, fără îndoială, eşecul rămîne eşec, iar calificarea în primăvara Europa League ratată.
Ştiu, e greu de digerat, pare nedreaptă, blestemată sau cum vreţi să-i mai spuneţi, însă rămîne o înfrîngere care va săpa greu la moralul unei echipe ce încearcă să revină unde a fost.
Cred însă altceva. Steaua a pierdut aseară un meci, a ratat o calificare, dar poate cîştiga infinit mai mult dacă nu-şi va pierde capul. Dacă nu se va lansa în spirala reproşurilor, a concedierilor după ureche şi a transferurilor fără cap. Pentru că la Napoli, trupa lui Lăcătuş a arătat multe lucruri bune. Agresivitate, spaţii mici între compartimente, ajutor între fotbalişti, materializat prin dublaje sau, uneori, chiar triplaje. E adevărat că nu pe toată durata partidei (şi asta trebuie să fie un serios motiv de reflecţie pentru o echipă care s-a odihnit 10 zile), ci doar vreo oră de joc. Mai puţin decît ar trebui, dar mai mult, spre exemplu, decît la Liverpool.
În plus, Steaua pare să fi găsit, de voie, de nevoie, formula optimă în care jucătorii ei se pot exprima. Acest 4-1-4-1, care poate fi tradus într-un 4-3-3 pe fază ofensivă, mi se pare marele cîştig al serii perdante de ieri. Forţat de indisponibilităţi şi de calibrul adversarilor, Lăcătuş a găsit formula cea mai aproape de realitate. N-a avut pîine şi a fost nevoit să mănînce cozonac. Nu l-a savurat pînă la capăt din pricina rezultatului, dar gustul a rămas şi el poate fi dulce. În viitor.
Napoli parametru Steaua
64% posesie 36%
16 şuturi la poartă 5
5 şuturi pe poartă 2
53 mingi jucate în careu 10
7 ocazii 3
Nu mă voi încadra niciodată în rîndul celor pentru care o înfrîngere sau o victorie e totuna. Steaua a pierdut aseară la Napoli şi, indiferent de modul în care a făcut-o, eroic, fără îndoială, eşecul rămîne eşec, iar calificarea în primăvara Europa League ratată.
Ştiu, e greu de digerat, pare nedreaptă, blestemată sau cum vreţi să-i mai spuneţi, însă rămîne o înfrîngere care va săpa greu la moralul unei echipe ce încearcă să revină unde a fost.
Cred însă altceva. Steaua a pierdut aseară un meci, a ratat o calificare, dar poate cîştiga infinit mai mult dacă nu-şi va pierde capul. Dacă nu se va lansa în spirala reproşurilor, a concedierilor după ureche şi a transferurilor fără cap. Pentru că la Napoli, trupa lui Lăcătuş a arătat multe lucruri bune. Agresivitate, spaţii mici între compartimente, ajutor între fotbalişti, materializat prin dublaje sau, uneori, chiar triplaje. E adevărat că nu pe toată durata partidei (şi asta trebuie să fie un serios motiv de reflecţie pentru o echipă care s-a odihnit 10 zile), ci doar vreo oră de joc. Mai puţin decît ar trebui, dar mai mult, spre exemplu, decît la Liverpool.
În plus, Steaua pare să fi găsit, de voie, de nevoie, formula optimă în care jucătorii ei se pot exprima. Acest 4-1-4-1, care poate fi tradus într-un 4-3-3 pe fază ofensivă, mi se pare marele cîştig al serii perdante de ieri. Forţat de indisponibilităţi şi de calibrul adversarilor, Lăcătuş a găsit formula cea mai aproape de realitate. N-a avut pîine şi a fost nevoit să mănînce cozonac. Nu l-a savurat pînă la capăt din pricina rezultatului, dar gustul a rămas şi el poate fi dulce. În viitor.
Napoli parametru Steaua
64% posesie 36%
16 şuturi la poartă 5
5 şuturi pe poartă 2
53 mingi jucate în careu 10
7 ocazii 3
)
)
)
)
)
)
)
