Foşti colaboratori la Barcelona, Van Gaal şi Mourinho vor fi adversari în finala Ligii » Maestrul şi discipolul

După Jose contra Pep, avem un alt duel interesant. Van Gaal şi Mourinho sînt, în felul lor, speciali. Dacă va fi portughezul "The Special One" ori dacă olandezul îi va rămîne superior se va vedea la sfîrşitul finalei.

Va fi din nou meciul lui Mourinho. Nici nu putea fi altfel. Vedeţi şi toată tevatura creată cu antrenamentul oficial al Interului şi vă veţi convinge. Dar va fi şi al lui Van Gaal. După Jose contra Pep, la semifinală, acum vine la rînd o altă poveste: discipol contra maestru. Mourinho contra Van Gaal.

Vorbim despre doi tehnicieni care nu admit altă situaţie decît aceea în care ei sînt liderii. Şefii. Conducătorii cu puteri absolute. Ca o paranteză, îşi pune oare cineva la noi întrebarea de ce în ultimii ani echipele care au cîştigat ceva important au avut pe banca tehnică personalităţi uriaşe, şi nu simple marionete? Răspunsul e simplu. Numai aceste personalităţi pot stăpîni un vestiar plin de tot felul de caractere, cu tot felul de idei, capricii, principii.

Mourinho stăpîneşte perfect arta războiului, căci la el toate meciurile importante asta par. Are un stil incredibil de a atrage presiunea asupra lui, transformînd-o într-o ură pe care dă senzaţia că o adoră. În ziua în care va rămîne fără inamici va rămîne fără argumente, căci la el totul se duce la nivel personal. Dacă nu eşti tare, eşti condamnat, e principiul său. Ştie că unica manieră de a cîştiga, fie că eşti superior, dar mai ales cînd eşti inferior, este aceea de a-ţi maximiza virtuţile, mulîndu-le pe slăbiciunile adversarului.

Van Gaal e tipul care spune ce gîndeşte, dar o face privindu-te în ochi. Cei inteligenţi apreciază asta, cei slabi nu pot supravieţui alături de el, pentru că aceştia mereu vor căuta o scuză. Echipele sale joacă mereu la cîştig, e fidel şcolii Ajax, cu aplecare spre ofensivă, dar nivelul de competenţă în lot e foarte mare, jumătăţile de măsură nu sînt acceptate. A cîştigat o Ligă, dar a trecut mult de atunci, iar a repeta gestul acum ar însemna o întoarcere în prim-plan, de unde eşecul la cîrma "naţionalei" Olandei l-a scos într-un fel.

În teorie, ambii merg pe 4-3-3, dar şi unul, şi celălalt vor putea face azi schimbări. E o finală unde mult mai important e să nu faci greşeli, să nu primeşti gol. Ambii vor putea forţa cu doi mijlocaşi centrali, Zanetti-Cambiasso, respectiv Van Bommel-Schweinsteiger. De aici, lucrurile pot varia. Van Gaal va aşeza probabil o linie de 3 în faţa celor doi, Robben-Muller-Altintop, cu Olici în atac. Dacă juca Ribery, era un lucru cert, aşa, fără francez, s-ar putea merge şi pe un 4-4-2, cu Robben şi Muller în benzi, plus Olici şi surpriza Gomez în faţă, pentru a se bate cu argumente cu Samuel şi Lucio.

La Mourinho e mai simplu. Eto'o, Sneijder şi Pandev în spatele lui Milito. Varianta Balotelli nu pare decît un revulsiv pe final, căci de la SuperMario mereu te poţi aştepta la orice, dar nu neapărat ceva bun. Aşa cum a făcut ieri, la antrenament, cînd în mijlocul unui exerciţiu 6 contra doi s-a enervat brusc, fiind la mijloc, şi a bubuit mingea ce-l intersecta, trimiţînd-o spre autostrada din spatele bazei.