Reportaj emoţionant cu Lucescu trăindu-şi eşecul la Londra!

Citeşte articolul scris de Daniel Nanu în hotelul unde Mircea Lucescu a discutat cu prietenii şi jurnaliştii români după înfrîngerea din ultimele secunde în faţa lui Chelsea.

Puterea de a o lua mereu de la capăt » Povestea cîtorva ore nocturne petrecute la Londra alături de Mircea Lucescu

Seara suferinţei de pe "Stamford Bridge" se încheiase pentru antrenorul în vîrstă de 67 de ani. Mai tîrziu, la hotel, şi-a amintit frumoasele momente trăite în capitala Angliei. Lîngă el, ţinîndu-l de braţ, era Marilu. Nepoata sa, fata lui Răzvan care studiază la Londra.

Cînd a aflat că merg la Londra pentru Chelsea cu Şahtior, George Ciucă, fondatorul "Blue Lions", fan-clubul unei echipe despre care Traian Radu Ungureanu spune că "am ţinut cu cea mai frumoasă formaţie care nu mai există azi", m-a dădăcit o jumătate de oră. "Vezi, cum ieşi din metrou şi faci la stînga spre stadion, o să-l vezi pe Bob. I se spune «Bob T-Shirts». Pe vremuri vindea tricouri. Acum are o tarabă cu tot felul de suveniruri. E agreat de club. La finala Cupei Angliei cu Portsmouth, din 2010, s-a dus la fanii adverşi şi le-a zis: «Ne daţi steagul sau trebuie să vă iau la bătaie?». I-au dat steagul. Bob n-a mişcat un deget".

"Bob T-Shirts"
Am coborît la "Fulham Broadway". Am cotit la stînga. Pe "Bob T-Shirts" l-ar fi găsit şi Stevie Wonder. Omul e cît o jumătate de tarabă. "Hi, Bob. I'm friend with George, from Romania". Cînd aude cu cine sînt prieten, Bob mă ia în braţe. Şi are nişte braţe cam cum avea "Buză de Iepure" în filmele cu "Mărgelatu". "Giorgiiii! My friend Giorgiii!". Bob e băiat. Vinde fulare jumătate Chelsea, jumătate Şahtior cu zece pounds. "Discount for you. Five pounds... No, for Giorgi's friends, four!... It's a difficult match, my friend. Dangerous team, dangerous coach. Tell me his name". "Lucescu". "Yes. «Lăcescuu»".

" Hyde Park", 1969
Mircea Lucescu a făcut spectacol la conferinţa de presă dinaintea meciului. A salutat sala full de jurnalişti de parcă era sub peluza obosită dinspre Teatrul Giuleşti cînd antrena Rapidul. A schimbat vreo 4 limbi. A vorbit în engleză, rusă, italiană, portugheză. Şi română, normal. Cinci limbi, pardon. A venit cu Willian. Cînd jurnaliştii englezi îl năpădiseră pe Willian cu întrebările, Lucescu a ridicat o mînă şi a spus: "Stop. Willian trebuie să meargă acum la antrenament. Şi, oricum, vă va răspunde la tot mîine, pe teren". Jumătate de sală a zîmbit. Altă jumătate a ridicat sprîncenele. Sau toată sala.

La finalul întîlnirii cu ziariştii, Sandu Săbău şi Dumitru Graur l-au întrebat. "Mîine vă duceţi undeva?". "Tu ce mai vrei despre mine? Ai făcut un film cît toată viaţa mea". Dumitru Graur a realizat 16 episoade într-un serial fabulos "Il Luce", difuzat astă-vară pe Dolce Sport. "Alexandru, ţie îţi răspund. O să-i duc în «Hyde Park». Dar să nu veniţi... Mă duc să-mi amintesc de «şaişnouă»". 1969. Înaintea marelui egal de pe "Wembley", cu el căpitanul "naţionalei" noastre la 23 de ani şi ceva...

De la Palop la Cech
Într-adevăr, Willian a vorbit pe teren. Dar n-a fost de ajuns. Cînd l-am văzut pe Cech urcînd din poartă la lovitura liberă din care s-a născut cornerul, ah, Raţ!, care a dat golul ucigaş, mi-a fost prima dată frică. Semăna cu Palop, portarul Sevillei, autorul acelui gol celebru într-o optime de finală Şahtior - Sevilla (2-3 după prelungiri), din Cupa UEFA 2006-2007. Ce mare meci făcuse Răzvan Raţ! A tras în bară şi am crezut că s-a întors în fotbal Roberto Carlos...

Cînd Juan Mata a bătut cornerul, s-a ridicat în picioare tot stadionul. Mai puţin mia şi ceva de fani care dominaseră atmosfera scandînd "Şah-tar, Şah-tar!" şi "U-cra-i-na!", dominînd o arenă pe care pierise astă-primăvara Barcelona.

Moses era singur. A dat atît de bine cu capul încît plasa porţii s-a căscat pînă în peluza în care nu mai credea nimeni. Jos, la cîţiva metri de masa presei, masa presei de pe "Stamford Bridge" seamănă cu aia de la Bacău, un bărbat în palton bleumarin a rămas nemişcat. Lîngă el, Di Matteo, enervant cu pantofii săi lustruiţi, se bucura ca Meme Stoica. "Robbie is so lucky", a titrat "Daily Star". "Moses Miracle" a dat mare, pe două pagini, "The Sun".

"Ce mare şansă am avut"
În hol la "The Bentley", hotelul la care a tras Şahtior, Ionuţ Negoiţă, acţionarul lui Dinamo, desenează un tablou cu privirea. Constantin Anghelache ar vrea să zică ceva, dar nu-şi găseşte cuvintele. Ionuţ Chirilă, singurul, analizează meciul cu voce tare. În hol apare Mircea Lucescu. "Ce mare şansă am avut!". Îi îmbrăţişează pe toţi.

- Urc în cameră să mă schimb. Ce faci, Costică?
- Mircea...

Anghelace nu-şi termină vorba. Lucescu se-ntoarce de la lift. Are paltonul pe mînă.
- De fapt, ce naibii să caut în cameră? Hai să mergem la masă!

"Eşti supărat, Mircea?"

Ionuţ Chirilă sparge tăcerea tuturor. Tot el.
- Nea Mircea, dau o sticlă de "Crianza Rioja Tinto"! Vă daţi seama? Gafele lui Piatov ne obligă să venim la Doneţk pentru victoria cu Juventus!

Gluma e tare, dar nu rîde nimeni. Lucescu zîmbeşte. Cel mai amar zîmbet cu putinţă.
- Nu dai nimic. Ar fi culmea... Putem bea un pahar că ne vedem, că sîntem împreună. Ce faci, Marilu? (Marilu e nepoata sa, fiica lui Răzvan. Studiază la Londra).

- Nu eşti, supărat, Mircea? (A nu ştiu cîta surpriză, nepoata se tutuieşte cu bunicul!).
- Ei, sînt! Dar îmi trece. (Din nou acel zîmbet amar, amar. Ah, Piatov!).

"Închin acest pahar..."
Îmi vine în minte o scenă descrisă de Ioan Chirilă în "Pe marile bulevarde ale fotbalului", volumul nepieritor dedicat calificării izbutite de tînărul antrenor Mircea Lucescu la Euro '84. Grupa aceea de neînchipuit cu Italia, Suedia, Cehoslovacia şi Cipru. După marea victorie contra Italiei, 1-0 cu golul lui Boloni din pasa lui Balaci, "cel mai răsunător succes din cariera mea" spune şi azi Lucescu, a venit eşecul, tot acasă, cu cehii.

La masa de după meci, la Hotel Bucureşti, a venit generalul Nicolae Stan. Era "vicele" CNEFS, organismul care controla sportul în anii sub Ceauşescu. Jucători şi antrenori se aşteptau la o analiză dură. Generalul a comandat un vin şi a spus: "Închin acest pahar pentru golul de la Stockholm. Pentru golul cu Italia plăteşte tovarăşul Boloni". Peste 3 săptămîni, "tricolorii" băteau Suedia la Stockholm, prin golul lui Cămătaru.

"Ai fost în «Hyde Park», Mircea?"
Victor Moses a marcat la ultimul corner, în ultima secundă, al unui meci pe care, dacă l-ar fi cîştigat, sau dacă nu l-ar fi pierdut, Mircea Lucescu urca pe coama Ligii Campionilor.

- Ai fost în "Hyde Park", Mircea? (Constantin Anghelache dă frîu aminitirilor)
- Am fost. Mai ţii minte? În 1985 am făcut o alergare cu echipa, la 1-1. Ne jucam cu cîinii oamenilor. Azi dimineaţă am văzut multe veveriţe... La cît aveţi avion?

Mircea Lucescu o ia de braţ pe Marilu. Sau Marilu pe "Mircea". Antrenorul are în mînă paltonul şi foile cu datele unui meci pe care l-a dominat, dar l-a pierdut. Pe "Stamford Bridge", acasă la deţinătoarea Champions League! "Şahtior, fantastic team!", avea să spună fostul mare mijlocaş englez Ray Wilkins în studioul "Sky Sports".

Acum două săptămîni, după succesul de pe "Donbass Arena", un post tv de acasă l-a întrebat: "Aţi mai putea s-o luaţi de la capăt cu o altă echipă?". A stat preţ de două secunde şi a răspuns: "Cînd mi se va face dor, am s-o iau de la capăt".

În faţa liftului de la "The Bentley" a pupat-o pe Marilu şi a urcat ca s-o ia, a doua zi, de la capăt. Probabil că în fiecare dimineaţă găseşte puterea să facă asta.

Piatov pus la zid de Luce
Lucescu nu s-a ferit să-şi critice portarul, făcîndu-l vinovat la toate golurile primite de Şahtior. "N-a fost ziua lui. Echipa a jucat foarte bine, cu excepţia lui Piatov, care a comis erori grave". Il Luce a detaliat: "Sînt supărat pe el. La primul gol trebuia să stea mai sus şi să degajeze în lateral, nu spre centru. Iar la ultimul, probabil că dacă ieşea în 6 metri şi nu rămînea pe linie, evitam eşecul. Am şi exersat schemele astea la antrenament, însă cred că a uitat sau s-a pierdut, i-a lipsit concentarea".

Terry a pedalat pe margine!
Di Matteo n-a făcut decît două schimbări cu Şahtior. Terry n-a mai apucat să intre la Chelsea, deşi căpitanul s-a încălzit de zor în repriza secundă. Cînd managerul londonezilor s-a decis să nu-l mai bage, Terry (foto) a continuat mişcările, trecînd la pedale pe bicicleta adusă pe marginea terenului.

29 de şuturi din careu a trimis Şahtior în 4 meciuri, lider în Ligă, de aproape două ori peste cîte a tras Chelsea (16)

10 dintre ultimele 13 goluri reuşite de Şahtior în Ligă au fost braziliene. Willian este primul brazilian care înscrie o "dublă" în această competiţie

"S-a repetat istoria din meciul cu Sevilla, din 2007. Fotbalul se joacă pînă în ultima secundă, cînd am primit iar gol. La acest nivel n-ai voie să te relaxezi nici o secundă!" (Mircea Lucescu, antrenor Şahtior)

"Am dominat şi ne-am organizat mult mai bine. Chelsea a avut cîteva situaţii de gol datorită calităţii individuale a jucătorilor. Am dovedit că sîntem una dintre cele mai bune echipe din Europa" (Mircea Lucescu, antrenor Şahtior)

"Sînt dezamăgit, dar ce pot să fac? Mingea n-a vrut să intre în poartă la şutul meu, a lovit bara, iar la ultima fază nu ne-am mai concentrat. Nu ştiu pe cine să dăm vina şi dacă puteam scoate cu capul de pe linie" (Răzvan Raţ, apărător Şahtior)

"Şahtior e fantastică! Mi se părea că atacă, la un moment dat, cu cinci oameni. Să cîştigi trei puncte în faţa unui asemenea adversar e extraordinar" (Gary Cahill, apărător Chelsea)

"Rafinata echipă a lui Lucescu e o bijuterie a mişcării, mingea fiind condusă pe teren ca un VIP invitat la o premieră pe aleea plină de petalele admiratorilor" (Daily Telegraph, cotidian englez)

"Chelsea a fost surclasată o bună perioadă din joc de sublimii mingicari ai lui Şahtior. Ce adversari formidabili!" (Daily Telegraph, cotidian englez)

"Şahtior merita cel puţin un egal la Londra, dacă nu mai mult. Va fi o Ligă mai frumoasă dacă Şahtior se califică în «optimi» (Daily Mail, cotidian englez)

"În 10 ani, dacă oligarhii îşi păstrează interesul, fotbalul european ar putea deveni o constelaţie de megacluburi în luptă pentru control. Şi nu va conta ce ţară va fi baza acestor superechipe. Şahtior este exemplul" (Daily Telegraph, cotidian englez)

"Cu un portar serios, şi nu comic, Şahtior ar fi umilit campioana Europei la ea acasă. Iluminat de cuplul Fernandinho-Willian, fotbalul încîntător a fost stricat de erorile grosolane ale lui Piatov, ce a demolat 94 de minute de pus în ramă" (Gazzetta dello Sport, cotidian italian)

Cum se califică Şahtior în "optimi"
- Dacă bate pe Nordsjaelland, iar Juventus şi Chelsea nu fac egal. În caz de remiză la Torino, Şahtior mai are nevoie de un punct cu Juve. Dacă e învinsă de italieni, trebuie să spere că Nordsjaelland o încurcă pe Chelsea la Londra, variantă puţin probabilă!
- Dacă remizează în Danemarca, iar Juve şi Chelsea fac tot egal, Şahtior mai are nevoie de 1 punct acasă cu italienii. Dacă în ultima etapă pierde cu Juve, se califică doar dacă Nordsjaelland învinge la Londra! Dacă însă Juventus bate pe Chelsea, echipa lui Lucescu trebuie să cîştige acasă cu italienii, pentru că e greu de crezut că englezii fac paşi greşiţi cu Nordsjaelland. Dacă echipa lui Di Matteo ia toate punctele la Torino, Şahtior nu trebuie să cedeze acasă cu Juve.
- Dacă pierde cu Nordsjaelland, iar Juve - Chelsea se termină egal, Şahtior se califică la victorie cu Juve sau cu un egal fără goluri. Dacă italienii o înving pe Chelsea, trupa lui Lucescu trebuie să facă în ultima etapă cel puţin acelaşi rezultat ca al londonezilor cu Nordsjaelland. Dacă Chelsea triumfă la Torino, Şahtior se califică dacă nu pierde cu Juve acasă.