Articol de Ionuţ Iordache - Publicat marti, 19 ianuarie 2016 09:40
În 2011 a fost cel mai bun fotbalist român în Ancheta Gazetei. Au urmat apoi 4 ani sinusoidali pentru Gabriel Torje, ajuns acum la Osmanlispor, un club din Ankara care a promovat în vară şi care se află pe locul 12 în campionatul turc.
La 26 de ani, "Piticul" nu e dezamăgit de turnura pe care a luat-o cariera sa şi spune că trăieşte unul dintre cele mai bune momente ale sale: "2015 a fost un an bun pentru mine. Am jucat constant la Konyaspor şi Osmanlispor şi m-am calificat cu echipa naţională la Euro".
- Gabi, ai ajuns la Osmanlispor, al şaselea club la care joci în ultimii 6 ani. Nu sînt prea multe pentru un fotbalist de 26 de ani?
- Aşa e, ai dreptate. Cel mai bine pentru mine era să am continuitate, mi-ar fi plăcut să joc mai mult la Udinese. Îți spun sincer că voiam să confirm la Udine şi să ajung apoi la o echipă mai mare din Italia. Dacă nu s-a putut, a trebuit să îmi caut altă echipă. Dar aceste transferuri au avut şi o parte pozitivă.
- Care ar fi aceasta?
- Avantajul este că jucînd la echipe diferite din orașe diferite, te dezvolți altfel ca om. Întîlnești oameni diferiți, cu limbă și cultură diferite, înveți multe lucruri. M-a ajutat foarte mult, am învățat italiana, spaniola și, acum, turca. Plus că îți faci relații în mai multe țări, iar cînd termini cariera de jucător, acest lucru te va ajuta.
- Ai jucat un an în Italia şi doi în Spania. Nu e un pas înapoi că ai ajuns în Turcia?
- Poate la o primă vedere aşa pare, dar fotbalul în Turcia s-a dezvoltat extraordinar în ultimii ani. Au venit mulţi jucători de valoare, salariile sînt mai mari ca la echipele de mijlocul clasamentului din Spania sau Italia. Cînd am venit în Turcia, nu am știut dacă fac bine, dar acum sînt foarte mulțumit din toate punctele de vedere.
"Îmi place Ankara"
- Ţi-a fost dificil să te obişnuieşti în Turcia?
- Mi-a fost greu la început, aici se trăieşte altfel decît în România, Spania sau Italia. Mai ales că la Konya foarte puţini oameni ştiu engleza. Dar lucrul acesta m-a şi ajutat pentru că aşa am fost nevoit să învăţ turca. Înţeleg majoritatea discuţiilor, dar e mai greu să port o conversaţie.
- Cum e Ankara faţă de Konya?
- Ankara e un oraş mai cosmopolit, Konya e mai conservator. Konya e cel mai religios oraş din Turcia, oamenii sînt foarte credincioşi. Găseşti moschee la fiecare colţ de stradă, iar în timpul Ramadanului nu prea vezi lume pe stradă pînă apune soarele. Nu prea aveam ce face în Konya în timpul liber. În Ankara e mult mai ok. Găseşti restaurante de toate genurile, ai unde să petreci o seară relaxantă alături de prieteni.
- Ankara e un oraş imens. Nu e obositor pentru un fotbalist să locuiască într-un oraş atît de aglomerat?
- Aşa e, e un oraș întins pe o suprafaţă mare, dar nu e așa aglomerat ca la Istanbul. E și infrastructura mai bună, drumurile au mai multe benzi. Eu fac cam 25 de minute de la baza de pregătire pînă acasă, deși sînt vreo 30 de kilometri. Se circulă chiar foarte bine, nu pierd mult timp în trafic.
- Sînt fanii din Ankara la fel de fanatici precum cei din Istanbul?
- Nu prea. Lumea din Ankara ţine tot cu echipele mari din Istanbul. În mall-uri o să vezi magazine oficiale ale lui Galatasaray sau Fenerbahce, mai puţin Genclerbirligi sau Osmanlispor. La noi vin cam 10.000 de suporteri la meci, doar la partidele cu granzii se umple stadionul.
Konya are un buget de 4 ori mai mare ca Steaua
- De ce nu ai mai continuat la Konya?
- Antrenorul şi preşedintele de acolo mă doreau în continuare, dar nu voiau să-i plătească nimic lui Udinese pentru împrumutul meu. Pînă s-au decis ei să le dea bani italienilor, eu m-am înţeles cu Osmanlispor.
- Foarte mulţi jucători din România au ajuns în ultimii ani în Turcia. Cum poate un club abia promovat, ca Osmanlispor, să transfere jucători ca tine, Szukala, Rusescu sau Takayuki, jucători pe care Steaua, echipa cea mai bogată din România, nu şi-i permite?
- E foarte simplu. Sînt foarte mulţi bani în Turcia. Aşa cum îţi spuneam, aici cîştig mai bine ca la Udinese sau ca la Espanyol. Impozitele sînt foarte mici aici, cam 16-17%. În plus, drepturile TV se vînd pe sume foarte mari. Campioana ia 50 de milioane de euro, iar o echipă de pe locul 8, cum a fost Konya sezonul trecut, ia 22 de milioane de euro. Din cîte am auzit, şi federația ajută cluburile. Fiecare echipă primește de la federație pentru fiecare victorie cîte un milion de lire turcești, adică vreo 300.000 de euro. Dacă mai ai şi un sponsor adevărat şi îţi vin şi 10.000 de suporteri la fiecare meci, ajungi la un buget de 40 de milioane de euro. Şi aici mă refer la un club ca Osmanlispor sau Konyaspor. Galata sau Fener au bugete care depăşesc suta de milioane. Şi mai este un motiv.
- Care?
- Astă-vară turcii au schimbat regulamentul. Anul trecut aveai voie cu 5 străini pe teren și 3 pe banca de rezerve, 8 în tot lotul. Acum ai voie să ai 14 străini. Au venit mulți jucători de valoare, care au ridicat nivelul competiției. Noi avem 12 străini în lot, Fenerbahce are 14. Nivelul a crescut față de sezonul trecut, toate echipele s-au întărit.
Fascinat de turci
- Cît costă să vezi meciurile din campionatul turcesc la TV?
- Abonamentul nu e foarte scump, eu am plătit 120 de euro pe an ca să văd meciurile și pe TV, și pe latop, și pe tabletă. Dar pe lîngă acest abonament, mai este o taxă suplimentară pentru partidele importante. Dacă vrei să vezi Galatasaray-Fenerbahce, nu e suficient abonamentul, trebuie să mai plătești 4-5 euro în plus.
- De ce crezi că în Turcia a prins acest sistem de pay-per-view şi în România nu?
- Turcii au altă cultură, ei sînt disperaţi după fotbal. În plus, e alt nivel de trai, fiecare are o mică afacere de familie, toți se descurcă într-un fel sau altul. Oamenii sînt foarte muncitori. Ei primesc foarte greu muncitori străini. Majoritatea locurilor de muncă sînt ocupate de turci. Cred că e singura țară în care nu am văzut chinezi. Mîna de lucru e ieftină, nu au nevoie de chinezi, păstrează totul pentru ei, ceea ce e foarte bine.
- E şi un popor numeros, sînt aproape 80 de milioane de locuitori, poate şi acesta este un motiv pentru care nu au nevoie de străini.
- Aşa este, dar pe mine m-a fascinat lucrul ăsta în Turcia. La fiecare colțișor sînt 200 de magazine, dar cu toate astea tuturor le merge bine, toți se descurcă. Și toată familia e în magazinul ăla. Copilul servește la casă, bunicul ține contabilitatea, bărbatul descarcă, femeia așează la raft și tot așa.
"Mă bucur mult pentru Hagi"
- Cum se face că ai dat aici, în Ankara, numai de steliști? Sînt Latovlevici, Rusescu, Bogdan Stancu, Szukala, te mai tachinezi cu ei?
- În ultimul timp, am dus viața grea că Dinamo nu prea a mai bătut-o pe Steaua. Cît am jucat eu în Ștefan cel Mare, nu prea ne-au învins ei pe noi, acum s-a întors roata. Noroc cu victoria din toamnă, am mai scos și eu capul. Ne mai ciondănim noi, dar așa, prietenește (rîde).
- Cu ei cum te înţelegi?
- Foarte bine, sînt nişte băieţi super, dar ei au familie, nu prea ieşim împreună. I-am invitat de mai multe ori în oraş, dar nu prea le place, aşa că m-am lăsat păgubaş. Cu Lato mă ştiu de atîţia ani, am jucat împreună la Timişoara şi amîndoi am fost promovaţi de Hagi. Iar acum am ajuns să locuim în acelaşi complex de locuinţe tocmai în Ankara.
- De Hagi ce zici? A fost ales antrenorul anului în Ancheta Gazetei.
- Mă bucur mult pentru dînsul, e un om extraordinar. Ştiu cum e să cîştigi acest trofeu. Face foarte multe lucruri bune la Viitorul. A cîștigat bani din fotbal și e de admirat că îi bagă înapoi în fenomen. Și acum se văd rezultatele. La toate naționalele de juniori are jucători, iar echipa mare face spectacol. Exact cum era el ca jucător e și echipa lui acum. Joacă ofensiv, la spectacol. La Timișoara, intra la antrenament și era cel mai bun. Și avea 40 de ani, a fost un jucător uriaș.
"Trecem de grupe"
- Franţa, Elveţia şi Albania. Cum ţi se pare grupa noastră de la Euro?
- Am picat bine la o primă vedere, dar e dificil de zis acum. Contează mult forma de moment. Franța poate va avea jucătorii foarte obosiți după un sezon în care au evoluat la un nivel maxim și poate nu va fi așa de greu. Pe cînd Elveția și Albania, care par două formații mai accesibile, pot să vină cu un alt elan, jucătorii să fie mult mai motivați și să avem meciuri mai grele cu ele decît cu Franța.
- Ce obiectiv crezi că ar trebui să avem la acest Campionat European?
- Îmi doresc să trecem cel puţin de grupe. Mulți ne-au criticat, s-a spus că ne-am calificat fiindcă am avut o grupă ușoară. Ungaria a terminat pe locul 3 în grupa asta ușoară și apoi s-a calificat la baraj cu Norvegia după două victorii.
- Deci nu eşti de acord că am avut o grupă uşoară?
- Cu riscul de a fi acuzat că spun un clişeu, îţi zic că nici o grupă nu mai e uşoară. Toţi fotbaliştii sînt bine pregătiţi tactic şi fizic, fotbalul s-a dezvoltat peste tot. Toţi aleargă 90 de minute, diferenţa o mai face acum doar tehnica şi mintea fotbalistului. Cine se gîndea că Feroe o va bate pe Grecia de două ori?
"Uitaţi-vă cum comentează italienii meciurile!"
- De ce crezi că au apărut aceste critici la adresa voastră?
- Sîntem o țară cu multe probleme și oamenii au multe greutăți, poate acesta e un motiv. Eu am acceptat tot timpul criticile, dar să vină cînd trebuie și de la cine trebuie. Nu mi se pare normal să fim criticaţi de oameni care nu au făcut două ore de sport în viaţa lor sau să fim călcaţi în picioare de presă chiar şi atunci cînd nu pierdem nici un meci.
- Nu doar presa sau fanii v-au criticat, ci şi oameni din fotbal.
- Fiecare are părerea lui, dar nu am auzit mulţi oameni implicaţi în fenomen să ne critice aşa cum o face presa. Ai văzut vreodată un meci al Italiei comentat de italieni? Nu o să auzi o critică, tot timpul jucătorii sînt lăudați și apreciați. Și Italia nu poți spune că face spectacol tot timpul.
- Poate și din cauza faptului că în tot anul 2015 România a marcat 5 goluri în meciurile oficiale, din care 4 cu Feore.
- Poate, dar să nu uităm că nici nu am pierdut și am fost "naționala" cu cele mai puține goluri primite în preliminarii.
- Pînă să dea gol Hoban cu Finlanda, ți-a trecut prin cap că s-a terminat totul și că putem pierde calificare?
- Nu, nu m-am gîndit la asta. Mă gîndeam doar cum să facem să dăm gol. Era nedrept să pierdem meciul ăla, am avut multe oportunități.
- Cînd ați simțit că sîntem calificați?
- După meciul ăla cu Finlanda. Eu am și zis atunci, după meci, că dacă mi-ar fi propus cineva înainte de startul preliminariilor să ajungem la ultimul meci și să avem nevoie de victorie cu Feroe pentru a ne califica, aș fi acceptat tîrgul.
"Nu sînt diferenţe mari între Piţurcă şi Iordănescu"
- Piţurcă sau Iordănescu. Cine a avut merite mai mari în această campanie?
- Eu zic că 50%-50%. Cu nea Piți am obținut niște victorii la început, care ne-au dat moral. Iar cu domnul Iordnescu am obţinut calificarea.
- Ce diferenţe sînt între cei doi selecţioneri?
- Îşi spun sincer că nu sînt mari diferenţe. Amîndoi sînt foarte buni, foarte meticuloşi. Oricum, cînd vii la echipa naţională nu ai timp să lucrezi foarte mult tactic şi nici nu ai nevoie de discursuri motivante. E de ajuns să ţi se spună că joci şi este suficient să te monteze pentru meci. Să îmbraci tricoul echipei națională e ceva extraordinar.
- Cum vezi colaborarea asta între Iordănescu, Badea, Moldovan și Isăilă? Nu mai e întîlnită nicăieri în lume.
- Cred că e formula ideală. Fiecare știe ce are de făcut. Domnul Iordănescu vine cu experiența sa uriașă, iar ceilalți trei vin cu motivația antrenorului tînăr. Pînă la urmă, rezultatele au dovedit că e o formulă de succes.
- După generația Hagi-Popescu şi Mutu-Chivu, cum putem numi generația voastră? Generația Torje-Chiricheș?
- Eu aș numi-o generația tuturor. Să fim sinceri, nu avem valori foarte mari acum la echipa națională, așa cum au fost Hagi, Popescu sau Mutu. Dar sîntem un grup puternic, ne înțelegem foarte bine. În ultimii 3 ani am fost împreună, e un lucru foarte important. Sîntem 15-16 jucători care am venit mereu la echipa națională în ultimii ani și asta a contat mult, sîntem o familie.
- Totuşi, în această campanie ai fost cel mai constant şi apreciat jucător. Crezi că poţi fi liderul acestei generaţii?
- Sînt conștient că sînt unul dintre oamenii importanţi, dar să nu uităm că acolo mai sînt Raţ, Chiricheş sau Tătăruşanu. După Raț, am cele mai multe selecții. Acest lucru însă trebuie să se vadă pe teren, trebuie să fiu un exemplu, să trag echipa după mine în momentele dificile.
14 meciuria jucat Torje în acest campionat pentru Osmanlispor, marcînd de două ori, cu Galatasaray şi Trabzonspor
624 de minutea jucat Torje în preliminariile Euro 2016. Doar Chiricheş, Dr. Grigore, Tătăruşanu, Raţ şi Pintilii au prins mai multe minute. A ratat un singur meci, cu Ungaria, fiind rezervă
45 de meciuri şi 10 goluri a strîns Torje la echipa naţională. Din lotul actual, doar Raţ are mai multe partide ca el, 108
"Mă bucur de fiecare dată cînd cîștigă Dinamo. E greu să ia titlul, dar nu se ştie niciodată. Din păcate, nu sînt prea mulți jucători în lotul actual care știu ce e spiritul lui Dinamo" Gabriel Torje
"Lui Reghecampf îi va fi mai greu acum, pentru că Steaua nu mai are jucătorii ăia din ultimii 2-3 ani" Gabirel Torje
"Dacă își păstrează lotul, Astra e favorită la titlu. Are jucători buni și un antrenor foarte bun. Îmi place de Șumudică pentru că spune tot timpul ce gîndește" Gabriel Torje
)
)
)
)
)
)
)
)
