)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 29 octombrie 2021 21:07 / Actualizat vineri, 29 octombrie 2021 21:09
Erou în WWII, eliberator al Lagărului de la Auschwitz, martor la tragedia de la Munchen, din 1972, apoi la cea de la Roma, din 1982, scrimer și antrenor vreme de mai bine de 35 de ani
Pe 27 ianuarie 1945, David Dușman a cotit tancul pe care-l mânuia, un "T-34", către ceea ce părea un gard de sârmă. Așa era, numai că prin el trecea curent electric. Auzise de grozăviile din zonă, dar nu știa că se află atât de aproape de Lagărul de Exterminare de la Auschwitz-Birkenau.
A fost primul care a făcut o breșă, apoi, băieții din Armata Roșie au intrat acolo. Trei ani n-a putut povesti, deloc, ce a găsit. Abia prin 1948 a putut rosti câteva cuvinte: "Țin minte stivele de oameni morți, care aproape că nu se deosebeau de cei aflați în viață. Am scos toate conservele pe care le aveam, le-am dat celor care mișcau. În aer se simțea un miros ciudat", avea să povestească David. Nu adunase, încă, 22 de ani când aflase că 1.100.000 de suflete pieriseră acolo, în acele atrocități.
Nu le avea cu vorbele, așa că atunci când îl întrebaseră dacă privise moartea direct în ochi, începuse să plângă. Atât! El, ostaș al glorioasei trupe sovietice, de trei ori rănit pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. Își adusese aminte de tatăl său, medic în Armata Roșie. Fusese deportat în Gulag, aproape de Cercul Arctic, în 1938. De atunci, nu-l mai văzuse. Avea să audă, peste vreo 10 ani, că pierise pe acele meleaguri.
La doi pași de tragedia de la Jocurile Olimpice din 1972
A revenit la "civilie". S-a apucat de scrimă, dar i s-a părut că e puțin cam târziu. Așa că s-a făcut antrenor. A preluat naționale de fete a Uniunii Sovietice, din 1952 până în 1988. A umblat prin lume, dar n-a mai ajuns în Germania Federală până în 1972.
Atunci, la Jocurile Olimpice de la Munchen, fusese cazat fix vis-a-vis de blocul în care se găsea delegația israeliană. "Am retrăit grozăvia, două săptămâni n-am fost om. M-a durut enorm că acolo au pierit frați de-ai mei". Cu doi ani înainte, legase prietenie cu Thomas Bach, germanul, viitorul președinte al Comitetului Internațional Olimpic. "Dușman era un tip senzațional. Trecuse peste luptele de la Stalingrad, trecuse peste Auschwitz, un caracter uman de senzație", povestea Bach.
Pe 20 iulie 1982, David se găsea la Roma, la Campionatul Mondial de Scrimă. Pe planșă se duelau sovieticul Vladimir Smirnov, "bronz", "argint" și "aur" la Jocurile Olimpice de la Moscova, cu doi ani în urmă, și Mathias Behr, german, suit pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Montreal, în 1976, omul care se căsătorea cu Zita Funkenhauser, scrimeră de origine română, dublă campioană olimpică. Spada s-a frânt, a străpuns masca rusului, care avea să decedeze, după opt zile de comă.
Niciodată așa ceva nu se mai petrecuse în istoria acestui sport! Dușman se afla la nici 10 metri de acel loc, încălzea fetele. A fugit și l-a îmbrățișat pe Behr, care intrase în transă, tremura și plângea. "Tu nu ai nicio vină, Dumnezeu a dorit așa", i-a spus. După înmormântare, a plecat direct la sediul federației de specialitate de la Moscova, pentru a impulsiona dezvoltarea standardelor de siguranță în scrimă.
Ultimul și penultimul
A continuat să antreneze până în 1990. S-a mutat din Austria în Germania, la Munchen. A plecat la cele veșnice pe 4 iunie 2021. Când a împlinit 98 de ani, Dușman, care driblase de atâtea ori moartea, a primit vizita unor jurnaliști nemți.
"Cum se simte ultimul supraviețuitor al eliberării Lagărului de la Auschwitz?", a sunat întrebarea. David, șugubăț ca întotdeauna, a răspuns: "Păi de ce nu vorbiți cu Ivan?" Ivan Martinușkin, alături de care tăiase, în acel ianuarie 1945, gardul, viețuia la Moscova. Era cu nouă luni mai mic...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
