)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 30 iulie 2021 22:41 / Actualizat vineri, 30 iulie 2021 22:42
Înaintea unui meci de titlu mondial, Sugar Ray Robinson "vede" cum îl doboară pe Jimmy Doyle. Un preot îl convinge să nu renunțe la luptă. Deznodământul e tragic!
În miez de noapte, promotorul Larry Atkins bate la ușa preotului. "Părinte, ne știm de ceva vreme, nu veneam acum dacă nu era ceva important. Omul meu pare că a luat-o razna, zău așa! Zice că și-a visat adversarul, că-l omora în lupta aia și că el vrea să anulăm tot! Tot! Te rog să mă ajuți, părinte!" E mijloc de iunie 1947, iar cel care vorbește pare extrem de serios.
"Omul meu" e Sugar Ray Robinson, un boxer care se apucase serios de treabă în 1943 și care, până atunci, pierduse o singură partidă! Preacucernicul și sportivul se găsesc la ora două noaptea.
"Părinte, pe scurt, l-am visat pe Jimmy Doyle. Dădusem drumul la o serie de pumni, Jimmy căzuse lat și nu se mai putea ridica de la podea! Nu-mi arde de scenarii, dar părea că are, așa, un fel de surâs rămas pe buze. Mă uitam la ochii lui mari, deschiși, și jur că nu știam ce să fac! Arbitrul se pusese pe numărat, dar eu auzeam oamenii din tribune care urlau: «E mort, voi nu vedeți că e mort? Ăla ține socoteala unuia mort?»! M-am trezit leoarcă de sudoare. O voce din mine urla și-mi spunea să mă ridic din pat. Să fie clar, părinte, nu urc în ring!".
"Mortului i-a murit moartea!"
Discuția durează până la cinci dimineața. Preotul îi spune că în unele culturi asta înseamnă că "mortului i-a murit moartea", dar Sugar Ray Robinson tot nu pare convins. Impresarul atacă și el: "Cum naiba să anulăm o luptă din cauza unei vis? Ce vor spune cei care au încredere în tine?" Finalmente, tipul din Georgia cedează.
Are 26 de ani. Învinsese în primele 40 de partide, până dăduse de o legendă, Jake LaMotta, în februarie 1943. Își revenise și, de aici, alte succese pe linie. Niciodată nu fusese culcat la pământ. Atkins îi aranjase un meci cu Jimmy Doyle, 22 de ani, profesionist din 1941, la Cleveland, pentru titlul mondial la semimijlocie. Presă, interviuri, tot dichisul.
Gongul a sunat. Runda a opta. Până atunci, Sugar Ray Robinson a dominat copios, cu excepția celei de-a șasea, când primise o lovitură mai tare deasupra ochiului, iar arcada i se deschisese. Apoi... Apoi o stângă îl trimisese la podea pe Doyle. Ceva de puterea unei locomotive în plin fuleu. Arbitrul Jackie Davis se pusese pe numărat până la 10, dar imediat își dăduse seama că nu e cazul. Jimmy era inconștient. Totul a fost stopat, sportivul a plecat imediat către "St. Vincent Charity Hospital".
Robinson a fost oprit de microfoane: "La viața mea, am trimis la podea câțiva băieți. Însă niciodată nu m-am speriat atât de tare ca acum, pentru că i-am văzut că sunt OK, în sensul că deși doborâți, respiră, colaborează cu arbitrul. Dar azi a fost altceva! Ochii lui Doyle m-au fixat și jur că nu mi-am dat seama dacă e un vis sau lucrurile acestea chiar s-au petrecut! Doamne, Tu m-ai avertizat, așa e! De ce oare i-am lăsat pe toți să mă convingă, dacă eu știam altceva?".
A ajuns la ultima împărtășanie
Suie degrab’ într-o mașină și ajunge la spital. Fix în momentul în care un preot îi dădea lui Doyle ultima împărtășanie. James Emerson Delaney s-a stins după 17 ore de la luptă, din cauza unei comoții cerebrale. Peste o lună și jumătate aduna 23 de ani.
Robinson a fost acuzat de omor prin imprudență, dar niciodată pus sub urmărire. A continuat să boxeze până în noiembrie 1965. 200 de meciuri, 173 de victorii. Cineva i-a spus că cel plecat aduna banii din box pentru a-i putea cumpăra mamei sale o casă. Din iunie 1947, Sugar Ray Robinson a strâns toate câștigurile de la partidele cu Secreet, Sebastian, Jackie Wilson și Nixon și i le-a dăruit doamnei Delaney...
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
