)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat duminica, 21 noiembrie 2021 12:55 / Actualizat duminica, 21 noiembrie 2021 12:55
Plecată din România la 12 ani, pe când era campioană națională, Funkenhauser a bifat trei ediții de Jocuri Olimpice, cu patru medalii. În 1996, a renunțat la floretă și a devenit mamă
Cu 25 de ani în urmă, Zita-Eva trebuia să ia decizia deciziilor în doar câteva zile. Gravidă. Ecografia arăta c-ar fi gemene. Apoi, examenele de medic dentist. Asta era prin primăvară.
Jocurile Olimpice de la Atlanta ciocăneau la ușă. Fusese la Los Angeles, în 1984. Fusese la Seul, în 1988. Fusese la Barcelona, în 1992. Trei participări, două medalii de aur, una de argint, alta de bronz. Una dintre floretistele respectate. Deci încotro o apucă? Jocurile Olimpice cu numărul 4 pentru ea sau cariera în halat?
Soțul nu putea s-o povățuiască, pentru că ar fi fost subiectiv. Matthias Behr. Și el floretist, laureat olimpic în 1976. Pe 19 iulie 1982, la Roma, vârful armei sale se rupsese și-l ucisese pe Vladimir Smirnov. Prima dramă despre care se scrisese mult.
Șvabi din Satu Mare, cu sala lângă casă
Zita era româncă. Zita Funkenhauser. Șvabi din Satu Mare. Dimpreună cu a sa soră, Hedwig, s-a apucat de scrimă. Sala era aproape. La 12 ani a devenit campioană națională. Fix în acel an, tatăl, Loți, a chemat-o deoparte.
I-a spus că va pleca în Germania Federală, singur, și că acolo va face tot posibilul să le aducă și pe ele. N-a priceput mare lucru. Adică de ce mama să rămână aici, cu fetele? Se certaseră? Soarta le-a surâs și, doar peste un an, familia s-a reîntregit acolo, unde oamenilor le era permis să se bucure, să fie oameni.
Au tras direct la Tauberbischofsheim, unul dintre cele mai importante centre ale scrimei, pentru ca Zita să-și poată continua ascensiunea. Li s-au spus că sunt primii din Transilvania stabiliți acolo.
Antrenorul Emil Beck și-a dat seama că are un diamant de calitate. La 18 ani a fost selecționată în naționala Germaniei Federale pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Nemțoaicele au trecut peste italience, apoi, în finală, Zita a dat peste... conaționalele ei: Aurora Dan, Monica Weber-Koszto, Elisabeta Tufan-Guzganu, Rozalia Oros și Marcela Zsak.
Prima medalie de aur. Anul următor, același metal, la Mondialele de la Barcelona. În 1987 e vicecampioană a lumii la individual, după ce e învinsă de românca Elisabeta Tufan.
Ajunge la Seul, a doua ediție de Jocuri Olimpice. Trupa RFG prinde tot podiumul la individual, apoi aur pe echipe. Argint la Barcelona, 1992, apoi din nou meciuri cu naționala României. În 1993, Mondialul e acasă, la Essen. Laura Badea e acolo, la fel și Reka Szabo. Dar localnicele sunt mai bune, Funkenhauser reușește tușa decisivă și face rost de al treilea titlu. Mai prinde un bronz la Haga. Între timp, termină Universitatea din Wurzburg, medic dentist.
"Nu există nicio altă cale! Nu când sunt gravidă!"
Revenim în 1996. Vrea să-și deschidă propriul cabinet, e visul ei, urmează să nască, vrea să prindă și Jocurile. Decide să se retragă. "Nu există nicio altă cale! Nu când sunt gravidă", îi zice lui Matthias. Face o conferință de presă, anunță că se retrage. "Gata cu ambițiile mele de a participa la a patra Olimpiadă!".
Leandra și Greta apar pe lume. Zita nu mai merge la antrenamente, trece pe badminton, pe yoga. Dar sângele apă nu se face, iar fetele se apucă de scrimă. Și de medicină. "Cine ar fi crezut? În 2008 și 2012 m-am reîntors la Jocurile Olimpice. Ca dentist oficial al delegației Germaniei!", spune fosta mare floretistă.
"Cu 25 de ani în urmă am luat decizia corectă. Am renunțat la sport, am devenit mamă. Dar istoria se repetă, nu? Fetele mele practică același sport, și-au luat doctoratul în stomatologie... Deci?", spune Zita, din ușa cabinetului din Tauberbischofsheim.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
